Autor: omdecultură

  • Draga Olteanu Matei: O viaţă pe scenă

    A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica I.L. Caragiale in 1956 iar in luna septembrie a aceluiasi an a debutat in piesa „Ziaristii“ de Alexandru Mirodan

    De-a lungul carierei sale a jucat in diferite piese de teatru: „Coana Chirita“ dupa Alecsandri, pentru care a scris si un scenariu de film in doua serii (Coana Chirita – 1986 si Chirita la Iasi 1987), Gaitele“ de Kiritescu (1978), „Caruta cu paie“ de Mircea Stefanescu, „Hagi Tudose“ de Barbu stefanescu Delavrancea, „Domnisoara Nastasia“ de G.M. Zamfirescu, „Pisica in noaptea de Anul Nou“ de D.R. Popescu, „Autorul e in sala“ de Ion Baiesu etc. 

    Pe scena Teatrului National a mai jucat in „Azilul de noapte“ de Maxim Gorki, in „Crima pentru pamânt“, o dramatizare dupa romanul cu acelasi nume al lui Dinu Sararu. A facut o cariera plina de succes si in televiziune unde a avut aparitii memorabile in programele de varietati si de Revelion. A facut un cuplu memorabil cu regretatul Amza Pellea jucand-o pe Veta, sotia lui Nea Marin, in numeroase show-uri TV si in filmul artistic „Nea Marin miliardar“. 

    Dupa pensionarea sa din Teatrul National (2007) s-a retras la Piatra Neamt unde a infiintat compania teatrala „Teatrul Vostru“.

  • Jocul privirilor – Elias Canetti

    "Existau nenumarati oameni la Viena cu care veneam in contact pe atunci, pe care-i vedeam adesea, carora nu le cedam, si ei se imparteau in doua categorii, complet opuse. Pe unii, erau poate sase sau sapte, ii admiram pentru munca si seriozitatea cu care si-o indeplineau. Erau oameni mergand pe drumuri proprii, neabatuti de nimeni, neaserviti, ingroziti de succes in sensul obisnuit al cuvantului, care-si aveau obarsia, chiar daca nu pe cea straveche, la Viena, si ar fi fost greu de inchipuit in alta parte, dar nu se lasau, totusi, corupti de Viena. Pe acestia ii admiram, de la ei invatam cum sa realizez ceva fara sa platesc tribut, cu toate ca lumea nu voia sa auda nimic despre asa ceva. Desi toti sperau sa fie recunoscuti inca din timpul vietii, erau destul de constienti cat de nesigur era acest lucru, hotarati sa ramana in planurile lor, chiar daca ironia celorlalti avea sa-i urmareasca pana la sfarsitul vietii. O astfel de caracterizare suna, probabil, eroic; toti erau prea seriosi si prea inteligenti pentru a se vedea in aceasta postura, dar aveau curaj si o rabdare ce atingea uneori limitele surpaomenescului.
    Veneau apoi ceilalti, care reprezentau totusi opusul, si erau in stare de orice pentru bani, glorie sau putere. Si de ei eram fascinat, dar in cu totul alt mod. Voiam sa-i observ in profunzime, voiam sa stiu cum aratau pe dinauntru, sa le sondez adancimile, de parca fericirea sufletului meu ar fi depins de intelegerea si perceperea lor ca personaje complete, dorinta de a-i vedea e posibil sa fi fost chiar mai mare, caci neputand crede pe deplin tot ce observam la ei, trebuia sa-mi confirm tot mereu observatiile. Dar nu se intampla nicidecum sa ma compromit in societatea lor, nu ma adaptam si nu ma faceam placut; cu toate acestea, nu aflau imediat ce gandeam despre ei cu adevarat."
    Fragment din eseul ”Descoperirea celui bun” aparut in volumul autobiografic «Jocul privirilor» de Elias Canetti.
  • Start filmări pentru Rămâi cu mine, al doilea serial de ficţiune produs de HBO în România

    Astazi HBO Europe a dat startul productiei celui de-al doilea serial original produs in Romania, Ramai cu mine.
    Timp de trei luni, actorii, alaturi de regizori si echipa de productie, se vor afla pe platourile de filmare pentru a realiza cele 13 episoade ale serialului Ramai cu mine.
    Filmul este o comedie dramatica intensa si emotionanta ce urmareste relatiile complexe dintre oameni si incercarile lor de a se cunoaste pe sine si pe cei din jur. intr-un oras dinamic si plin de culoare, opt tineri singuri cauta dragostea, prietenia si, mai mult, se cauta pe sine. Unii dintre ei vor gasi ceea ce isi doresc, in timp ce altora le va fi mai greu.
    In rolurile principale telespectatorii ii vor putea vedea pe tinerii actori Iulia Lumanare (Caravana cinematografica, Proiecte de trecut, serialul La urgenta), Aureliu Surulescu (Return of the Living Dead, Method), Monica Ciuta (Summer Tango, Cealalta Irina), Andi Vasluianu (Despre oameni si melci, Furia, Hartia va fi albastra, etc) Cosmina Stratan (Dupa dealuri), Antonia Micu (Eminem vs. Eminem, Aurora) Lucian Ifrim (Evadarea, Nasa), Andreea Gheorghe. Din distributia serialului vor mai face parte si: Natasa Raab, Nicole Dutu, Nicodim Ungureanu si Stela Popescu.
    Regia serialului Ramai cu mine va fi semnata de Constantin Popescu si Mihai Bauman, dupa un scenariu adaptat de Lia Bugnar. Din partea HBO Europe, producator executiv este Carmen Harabagiu, iar producatori sunt Aurelian Nica si Gabriela Ceuta. Tino Furtuna este producator din partea Film Factor

    Andi Vasluianu pe platoul de filmare

    Filmarile vor dura timp de doua luni si jumatate, iar premiera la HBO va avea loc la finele acestui an.

    Regizorii Mihai Bauman si Constantin Popescu, alaturi de Andi Vasluianu

  • Burse pentru curatori şi artişti participanţi la Academia de vară de la Salzburg

    Fundatia ERSTE ofera patru burse pentru tineri artisti si patru burse pentru tineri curatori din Republica Ceha, Ungaria, Romania si Republica Slovaca, pentru a participa la un curs, la alegerea lor, oferit de catre International Summer Academy of Fine Arts din Salzburg in 2013. 
    Apelul  pentru candidaturi  este deschis pana la data de 26 aprilie 2013
    In fiecare vara, mai mult de 300 de studenti provenind din peste 40 de tari din intreaga lume lucreaza impreuna la proiecte de arta, in cadrul a 20 de cursuri tinute la Academia de vara de arte frumoase de la Salzburg. Avand ca principal scop largirea varietatii productiei artistice, Academia se distinge atat prin reputatia artistilor invitati sa predea, precum si prin prezenta internationala a participantilor. Astfel, participantii pot alege dintr-o serie de cursuri diferite ce vor avea loc la Academia de Vara din Salzburg, intre 22. 07. – 31. 08. 2013.
    Mai multe informatii despre cursurile pentru artisti aici:
    http://www.summeracademy.at/COURSES-2013_230.html
    Curatorii  pot opta intre doua cursuri, dupa cum urmeaza:
    1.Nancy Adajania 19.08. – 24.08.2013:
    http://www.summeracademy.at/Courses-2013_230_kurs269.html

    2.Bassam El Baroni 22.07. – 03.08.2013:
    http://www.summeracademy.at/Courses-2013_230_kurs287.html
    Pentru selectarea celor opt bursieri, Fundatia ERSTE formeaza un juriu, impreuna cu partenerii sai: tranzit.cz, tranzit.hu, tranzit.ro si tranzit.sk.
    Bursele pentru curatori si artisti participanti la Academia de vara de la Salzburg
    • sunt concepute pentru artisti si curatori aflati la inceputul carierei lor;
    • se adreseaza candidatilor din Republica Ceha, Ungaria, Romania si Republica Slovaca;
    • acopera cheltuielile de masa si cazare, cheltuielile de deplasare, precum si taxa de participare pentru curs;
    • valoreaza intre 1.300 de euro si 1.600 de euro fiecare, in functie de lungimea diferita a cursurilor pentru artisti sau curatori.
    Informatiile privind posibilitatile de cazare le puteti gasi aici:
     http://www.summeracademy.at/Accommodation_95.html
     
    Aplicatiile trebuie sa cuprinda urmatoarele documente:

    Formular digital completat cu informatiile de contact (nume, adresa, e-mail, telefon, website), daca aplicati in calitate de artist sau curator si ce curs alegeti. Formularul poate fi descarcat de aici:
    http://www.tranzit.org/en/grants/summer+academy+salzburg/call-for-applications-salzburg-2013
    • scurt Curriculum Vitae informativ (max. 1 pagina);
    • portofoliu (max. 10 MB) si/sau link catre website;
    • scrisoare de intentie in care se explica de ce anume aplicati, ce anume asteptati de la acest curs  si de ce credeti ca sunteti potrivit pentru a participa la acest curs (max. 5000 de semne).
    Documentele trebuie trimise in format PDF la: office@tranzit.org. Aplicatiile sunt acceptate doar in limba engleza si prin e-mail pana la: 26 aprilie 2013.
    Pentru intrebari suplimentare, va rugam sa o contactati pe D-na Ines Gebetsroither / tranzit.at: office@tranzit.org
    tranzit
    tranzit este o retea de asociatii civice non-profit care lucreaza independent in Austria, Republica Ceha, Ungaria, Romania si Republica Slovaca in vederea consolidarii scenelor locale de arta si a activitatilor culturale. Reteaua formeaza o platforma care are ca scop informarea celor care sunt activi in lumea internationala a artei cu privire la activitatilece au loc pe scenele de arta contemporana din Europa Centrala si de Est. In cadrul unui colectiv format de unitati locale autonome, tranzit coopereaza dincolo de granite precum: natiuni, limbi, discipline, mentalitati, istorii si metode. 
    Mai multe informatii: www.tranzit.org
     
    Fundatia ERSTE
    In 2003, Fundatia ERSTE s-a format din Erste Oesterreichische Spar-Casse, prima Banca de Economii austriaca. in prezent, Fundatia ERSTE este actionarul principal al Grupului Erste. Fundatia investeste o parte din dividendele sale in dezvoltarea societatii din Austria si Europa Centrala si de Sud-Est. Fundatia sustine participarea sociala precum si angajarea societatii civile, propunandu-si sa aduca oamenii impreuna, sa disemineze cunoasterea istoriei recente a unei regiuni care a trecut prin schimbari dramatice dupa 1989. Ca si fundatie activa, aceasta dezvolta proiecte proprii in cadrul a trei programe: Dezvoltare Sociala, Cultura si Europa. Mai multe informatii: www.erstestiftung.org
  • Urzeala tronurilor se întoarce la HBO şi pe HBO GO

    Sezonul al treilea al indragitului serial Urzeala tronurilor va avea premiera pe 1 aprilie la HBO si pe HBO GO.
    Inspirat din celebra serie de romane A Song of Ice and Fire, de George R.R. Martin, drama fantastica Urzeala tronurilor reda lupta epica pentru putere ce are loc in vremuri incrancenate. 
    In sezonul 3, temele majore vor fi familia si loialitatea; multe dintre subiectele atinse in primele doua sezoane vor ajunge in punctul culminant si multe personaje importante vor avea parte de destine crude. In timp ce accentul continua sa fie pus pe King’s Landing, unde familia Lannister abia mai detine puterea dupa violentul atac naval initiat de Stannis Baratheon (fratele defunctului rege), framantarile din Nord ameninta sa modifice echilibrul global al puterilor din Westeros. 
    Robb Stark, Regele Nordului, care incearca sa capitalizeze de pe urma victoriilor obtinute asupra familiei Lannister, se va confrunta cu o criza majora, iar, mai la nord, Mance Rayder (un nou personaj, interpretat de Ciaran Hinds) si armata sa uriasa de salbatici continua sa marsaluiasca catre sud pentru a trece dincolo de Zid. Daenerys Targaryen – reunita cu cei trei dragoni ai sai – incearca sa puna bazele unei armate de sclavi cu care sa plece din Essos in speranta ca va rasturna, in cele din urma, Tronul de Fier.
    In rolurile principale vor fi: Emilia Clarke (Daenerys Targaryen), Nikolaj Coster-Waldau (Jaime Lannister), Peter Dinklage (Tyrion Lannister), Lena Headey (Cersei Lannister), Michelle Fairley (Lady Catelyn Stark), Isaac Hempstead-Wright (Bran Stark), Richard Madden (Robb Stark), Kit Harington (Jon Snow), Sophie Turner (Sansa Stark) si Maisie Williams (Arya Stark), Jack Gleeson (Joffrey Baratheon), Iain Glen (Ser Jorah Mormont). Actorilor cunoscuti foarte bine de fanii serialului li se vor alatura cateva nume noi: Ciarán Hinds (Mance Rayder), Diana Rigg (Lady Oleanna Tyrell), Thomas Brodie-Sangster (Jojen Reed), Richard Dormer (Beric Dondarrion).
    Regia serialului e semnata de David Benioff & D.B. Weiss, Alex Graves, Michelle MacLaren, Dan Minahan, David Nutter si Alik Sakharov pe baza unor scenarii scrise de David Benioff & D.B. Weiss, Bryan Cogman, George R.R. Martin si Vanessa Taylor.
    Filmarile pentru cel mai nou sezon al serialului Urzeala tronurilor au fost realizate in Belfast, Irlanda de Nord, Croatia, Islanda si Maroc.

    La HBO va avea loc mult asteptata premiera a unui nou sezon din Game of Thrones/Urzeala tronurilor, unul dintre cele mai apreciate seriale atât de public cât si de critici. in fiecare luni, de la ora 22:00, HBO va difuza in premiera un episod din cele zece ale noului sezon.
    Urzeala tronurilor va putea fi urmarit si pe HBO GO, iar primul primul episod va fi disponibil gratuit pentru toti cei care vor accesa site-ul www.hbogo.ro. 
  • Rectorul are atribuții mai diversificate, președintele Senatului are decizia finală, dar amîndoi trebuie să aibă același ritm și același pas

    Din momentul aplicarii Legii Educatiei Nationale, in universitatile din Romania a mai aparut un pol de putere. Dupa ce legea a conferit din ce in ce mai multa putere de decizie Senatului fiecarei institutii de invatamint superior in parte, prin miinile presedintelui acestui for trec toate hotaririle importante. Redactia „Opinia veche” va propune un serial de incursiuni prin cabinetele presedintilor Se­na­telor celor cinci universitati din Iasi, in incercarea de a deslusi cum colaboreaza executivul si legislativul in mediul academic.
    ***
    Anii de presa si perioada in care a muncit ca designer inca au ramas imprimati asupra conf. univ. dr. Ligia-Magda Sficlea, presedintele de Senat al Universitatii de Arte „George Enescu” din Iasi. Recunoaste ca a fost greu sa lase deoparte creioanele mecanice pentru catedra de profesor la Facultatea de Arte Plastice, Decorative si Design, insa a simtit ca e de datoria ei sa nu-si lase meseria careia i-a pus bazele in Iasi si pentru care are un respect nestirbit sa moara din lipsa oamenilor care sa profeseze in domeniu. Magdei Sficlea nu-i place sa-si dea cu parerea despre problemele din invatamintului superior pe care nu le cunoaste si prefera sa lase „profesionistii sa vorbeasca”. La fel si in Senat, unde anii in care a cladit de la zero designul in Iasi au invatat-o cit de important este sa lucrezi in echipa, fie ca o faci intr-o fabrica sau in fata unei sali pline de studenti.
    Cu ce ati ra­mas din anii in care ati lucrat la Tehnoton Iasi ca designer industrial?
    Acei ani stau la baza a ceea ce predau, de fapt, eu, as­tazi, pentru ca am lucrat intr-o fabrica ce presupunea intilnirea designerului cu a­proape 3000 de persoane. Fiindca de­sig­nerul lucreaza in fiecare sectie, pentru ca un produs se implementeaza de la A la Z. El este cel care incepe un produs. Iar eu eram singurul designer intr-o zona in care se numea atelierul de bunuri de larg consum si erau 60 de oameni. insa aces­tia erau de formatie ingineri electronisti, in­gineri mecanici, proiectanti, tehnologi, care faceau produse industriale. Eu lu­cram cu echipe de citeva persoane, care erau echipe destinate unui produs insa era un singur designer peste tot, pentru ca in Ro­ma­nia nu exista meseria asta. La nivel de tara se face admiterea pe doar 16 lo­curi. Opt locuri Bucuresti si opt la Cluj, deci erau foarte putini repartizati pe ta­ra, eu fiind primul designer din Iasi, avind repartitia la Tehnoton. Activitatea mea nu era nu­mai in cadrul atelierului de pro­iectare, chiar da­ca tineam de departamen­tul respectiv. Lucram in strinsa legatura cu atelierul de fabricarea sculelor si am facut si eu pes­te 20 de produse industria­le. Sint foarte pu­tini designeri care au pro­duse in serie in tara. De exemplu, prima oara am facut un produs cu o vopsea ca­re nu exista in Ro­mania si am procurat-o prin faptul ca am mers la Policolor, care au facut pentru noi aceasta vopsea. Era vorba de o nuan­ta argintie, care a fost pusa atunci prima oara pe produsele elec­tronice in Romania. si, datorita faptului ca acest produs a avut o cerere mare, de la o singura sectie de vopsitorie au de­ve­nit trei. Deci s-a dezvoltat insasi industria pe baza unor situatii de design.
    Dumneavoastra sinteti cea care a fondat specializarea de design la Iasi. Cum era privita acesta me­se­rie la vremea aceea?
    Specialitatea de designer nu era cunoscuta. Cei de la fabrica au invatat im­preuna cu mine ce inseamna un designer si pot sa spun ca au invatat extrem de bine acest lucru si mi-au oferit tot sprijinul. Bi­ne­inteles, nu de la inceput, ci abia dupa ce am reusit sa le demonstrez ce in­seam­na meseria. Asta le spun si studentilor mei, ca nimeni nu te recunoaste decit du­pa rezultate. Nu ai rezultate, nu ai nici respectul celor din jur. Iar rezultatele vin numai prin munca. La acea vreme, nici nu era acceptat in Romania termenul de designer, titulatura noastra, a celor care ter­minam aceasta facultate fiind de „de­se­nator artistic cu studii superiorare”, cu toate ca faceam graphic design pentru orice produs in serie. Tehnoton a inteles lucrul acesta si chiar am facut, prin re­sur­sele umane de la companie, ca macar sa se cheme altfel decit desenator. A­ces­ta din urma insemna copierea unui desen deja conce­put, ori designul inseamna con­cept, nu desen.
    Si nu a este vorba de o sursa de in­spiratie. Un designer este cel care face o prognoza a tendintelor si a stilului. Prog­noza se face pe baza unei documentari extrem de vasta, ce presupune atit ceea ce inseam­na produsul in sine, dar in­seam­na si piata con­curentiala. In perioada mea s-au dezvol­tat tot felul de noi produse, cum ar fi cele de inalta fidelitate, ca­se­to­foane si alte lu­cruri. Am avut documen­tare foarte diversa, dar insuficienta. Si a­tunci ceream materiale de peste tot, pen­tru ca trebuie sa vezi foarte mult ca sa poti face o prognoza de stil. Un designer lucreaza pentru viitor, cu un an sau doi inainte, pentru ca un produs se lu­creaza si se implementeaza in timpul a­ces­ta. Bineinteles ca mergeam si la tirgurile locale pentru ca in perioada respectiva, eu nefiind ca­sa­to­rita, nu aveam dreptul sa plec in stra­i­na­ta­te. si cei din conducere care puteau sa ple­ce stiau ca am nevoie si imi aduceau di­verse documentate, mo­dele. Prognoza era facuta personal mai mult decit strategic, iar fabrica a inteles acest lucru si imi adu­cea prospecte de un­de reusea. Iar un designer trebuie sa aiba o comunica­re verbala foarte buna. Eu am introdus si un curs la noi, la specia­li­za­rea design, ti­nut de catre un actor, care prezinta co­mu­nicarea verbala si nonverbala. In mo­men­tul in care tu trebui sa-ti faci o pre­zen­ta­re de proiect in fata unui client, trebuie sa ai o inlesnire de a vor­bi atit vizual, cit si verbal. In plus, ca pro­fesor, trebuie sa stii sa vorbesti in fata studentilor.
    Realizarea unui cotidian este cea mai grozava lucrare care se poate face
    Ati lucrat ca art director la „Observatorul de Iasi”, iar lucrarea dumneavoastra de doctorat se nu­mes­te „Elemene estetice de graphic de­sign in presa scrisa”. 
    Dupa Tehnoton, fiind specia­li­zata si pe graphic design, mi-a facut o mare placere sa lucrez in domeniul presei, care in 1990 era o presa izvorita din do­rinta de comunicare, pentru ca inainte de acest moment era tributara anumitor di­rec­tii prescrise de partid. Iar sistemul de co­municare prin presa scrisa este unul co­losal de frumos. E ca in designul de pro­dus, pentru ca are foarte multe etape. in momentul in care am ajuns in acest do­me­niu nu erau designeri de presa, ziarul facindu-se in tipografii. Dar asa am des­co­perit tipografia chiar culeasa litera cu litera, in plumb, cu linotipuri si rotative pe baza de calandrarea formei. Iar ziarul este un produs care se face intr-o singu­ra zi. Dar bineinteles ca tot conceptul nu se face tot intr-o singura zi. Se lucreaza tot in echipa, cu cea editoriala de data a­ceasta si nu cu ingineri sau tehnicieni, dar ei gindesc cum se face comunicarea, con­tinutul. Iar forma continutului este foar­te importanta, pentru ca un continut prost pus nu este citit corect si atunci nu ajunge la cititor cum trebuie. in plus, am avut si oca­zia inedita sa vad cum se face presa scri­sa in Anglia, la ziare mari cum este The Guardian. Am fost si la Reuters, la BBC, si acest cumul de informatie a fost ex­tra­ordinar pentru mine pentru ca am vazut cum se face presa de calitate, care are o grija deosebita asupra designului. Si eu cred ca realizarea unui cotidian este cea mai grozava lucrare in graphic design ca­re se poate face. 
    Cit de mult s-au schimbat as­tazi ziarele fata de cele cind ati intrat in meserie?
    Nu seamana. Ele s-au dezvol­tat atunci pentru prima oara, cind a aparut presa scrisa libera, etapa in care am participat si eu. Nu era o punere in pagina corecta a informatiei. Dupa aceea si forma­te­le erau prost facute, nu era un layout co­rect realizat. Toate aceste lucruri m-au preocu­pat foarte mult si in momentul ace­la nu era nimic facut in acest sens. A­tunci am inceput aceasta cercetare pri­vind ziarele si cum se realizeaza ele. De aceea am avut aceasta teza de doctorat, care a fost unica in Romania, si pe care am facut-o pentru ca mi se parea foarte u­tila, mai ales dupa ce am vazut eficien­ta unui dialog bun pentru o publicatie.
    Internetul este un flux pe care nu-l poti stapini
    Ce impact credeti ca a avut aparitia Internetului asupra designului grafic?
    Cred ca putem sa-i spunem ga­laxia Internet, pentru ca una a fost ga­laxia Gutenberg, care a dat tiparului ce este al tiparului, iar Internetul presu­pu­ne o schimbare de optica si o schimbare de consum al informatiei. Faptul ca In­ter­ne­tul faciliteaza si usureaza accesul la in­formatie nu inseamna ca informatia es­te si cea care trebuie sa ajunga la consu­ma­tor. Vor veni generatii care vor consu­ma mai multe date pe online decit scri­se. De altfel, toate cotidianele lumii stiu acest lucru, de aceea au si o varianta pe site. In­sa presa tiparita este cea pe care poti sa o reiei, sa o recitesti. Poti sa o lasi deoparte si sa o reiei din aceeasi pozitie, pe cind In­ternetul este un flux pe care nu-l poti sta­pini, iar informatia nu-ti ramine la fel de bine implementata ca partea scrisa. Asta pentru ca ceea ce este scris se organi­zea­za intr-un alt fel din punct de vedere vi­zual decit ceea ce este vazut pe calculator. Cu toate astea, cred ca se va trece greu numai la partea online, pentru ca, de e­xem­plu, cartile presupun o informatie foarte bine structurata, informatie sigura. Pe In­ternet, aceasta informatie vine oricum, iar un student, sa zicem, nu poate sa o cer­tifice ca fiind buna. Tiparul este un docu­ment. 
    Nu ati fost tentata sa ra­mi­neti in aceasta lume a designului grafic?
    Eu am venit cu mare greu in universitate, recunosc cinstit acest lu­cru. Chiar am avut o sincopa. Mi-am dat de­mi­sia vreo doi ani din invatamint, pentru ca eu eram un practician in design, iar a­ceasta meserie imi place foarte mult. O consider una dintre cele mai frumoase me­serii din lume, pentru ca este o meserie diversa si intotdeauna in contact cu noul. Dar am avut si responsabilitatea ca ci­ne­va trebui sa impartaseasca designul. De aceea am revenit in invatamint si am mers cu tot sufletul in aceasta directie si consider ca acest invatamint este benefic pen­tru calitatea vietii umane, pentru ca de­sig­nerul face lucrurile mai compatibile cu fiinta umana. Si atunci e normal sa fie acesti specialisti. Daca nu insistam si nu faceam si partea de profesorat, fiindca erau foarte putini specialisti la momentul in care s-a initiat sectia, poate ca a­ceas­ta nu mergea mai departe.
    Automatizarea proceselor si aparitia noilor tehnologii au condus si catre o diminuare a creativitatii?
    Nu cred asta. In design este cer­tificat faptul ca creatia se bazeaza pe a­pa­ritia noilor tehnologii. Va dau citeva exem­ple. Primul obiect in design despre care poate fi spus ca este un concept a fost rea­lizat inainte de 1900, de cel care a facut scaunele tone, facute din lemn curbat. Sca­unele obisnuite la noi astazi, insa care a­tunci au nascut un concept. Iar modula­rea unor parti a scaunului a fost realizata prin­tr-o translare de tehnologie. Aceasta por­nea de la metoda de realizare a barcilor, prin curbarea lemnului la cald, care a fost atunci translata la mobilier. Si atunci, nor­mal, s-a format o alta viziune asupra mo­bi­lierului. Sau in cazul radioului de exem­plu. A trecut de la dioda la circuit integrat. Va dati seama ce diferenta vi­zu­a­la a fost? De la radiourile care erau cit o cutie la cel portabil? Deci pentru design schimbarea tehnologiei este un avantaj si un instrument de lucru, cum este in ca­zul unui pictor o alta culoare sau un alt pig­ment.
    Poate un designer sa mear­ga dupa o idee indrazneata, sau trebuie sa lucreze conform cerintelor clientului? 
    Aici este o problema. De­sig­ne­rul este legat de o tema impusa. Asta e greu sa inteleaga studentii nostri. Nu o idee ci o tema. insa este o diferenta mare intre tema care i se da designerului si te­ma pe care el o ofera clientului. De ce? Clien­tul trebuie ajutat. El este cel care vine sa-ti ceara ajutorul pentru punerea in pagina a unei probleme pe care o are. Bine­in­te­les, acesta punere in pagina este grea da­ca clientul are o idee fixa. Si, de multe ori, marii designeri isi consiliaza clientul sa-si aleaga cea mai buna varianta pentru ideea lui. Deci nu ar trebui ca un desig­ner sa fie manipulat de catre client, ci el sa stie sa manipuleze clientul, sa stie sa ga­seas­ca cea mai buna solutie pentru ideea sa.
    Cum este si in presa.
    Este foarte mare similitu­di­nea intre presa si design. Sistemul de ma­ni­pu­lare exista, dar la designeri, sistemul de manipulare este in bine. In presa s-ar pu­tea sa fie si in rau.
    Trei ani de studii pun in pagina o meserie dar nu ii dau si stralucirea
    Aveti o cladire in Copou, una pe strada Horia si una pe Cuza Voda. Nu-si pierde Universitatea de Arte din identitate prin aceasta impartire?
    Nu a fost o impartire si nici o optiune. Foarte mult timp noi nu am avut o cladire proprie. Constructia din Horia este prima cladire care are acest statut, cu act de proprietate al Universitatii „George Enescu” si este practic corpul central. Casa Bals este concesionata pe citiva ani de la comunitatea catolica, ea fiind o cladire care necesita reabilitarea. Plus ca este utila pentru Facultatea de Interpretare, Compozitie si Studii Mu­zicale Teoretice apropierea de Filarmo­nica, fiind un contact deosebit cu aceasta. Mai grav este cazul celor de la Arte Vizuale, care stau in niste cladiri ce nu sint proprietatea universitatii, sint concesionate de primarie pe un numar de ani. Acestea nu pot sa beneficieze transformari in folosul comunitatii academi­ce, ci doar de reparatii. Ele sint fostele graj­duri regale care au fost reamenajate si a fost o fericire atunci cind primarul ne-a dat aceste locuri, pentru ca nu aveam un­de sa ne tinem cursurile. Speram insa, in timp, ca ele sa devina proprietatea noastra, pentru a putea face imbunatatiri si poa­te chiar extinderi, pentru ca spatiul de in­vatamint inca nu este cel suficient.
    Mai aveti vreun alt plan pen­tru a remedia problema spatiului?
    Urmeaza o solutie poate, insa trebuie sa vedem cum o sa ne ajute minis­terul in aceasta situatie, pentru ca de la ei vin fondurile noastre. Pentru reabilitari avem o cladire data de tot de catre ca­to­lici, unul dintre grajdurile alaturate grajdurilor noastre, dar inca nu avem bani sa refacem aceasta cladire. Fondurile ne-ar ajuta si pentru terminarea unui corp ala­turi de Casa Bals, care ar putea rezolva  inca un spatiu. Sectia de design este in­tr-o singura incapere si este una care se dezvolta si care are o mare cautare la ad­mi­te­re. Terminarea cladirii de linga noi ar pu­tea fi o solutie de extindere a acestei sec­tii, care are nevoie obligatorie de un spa­tiu mai mare.
    Sistemul Bologna a insemnat in multe cazuri taierea unui an de studiu, rezultind scoaterea din progra­ma a mai multor discipline. Cum ara­ta astazi universitatea si studentii in com­paratie cu acum cinci ani, cind siste­mul nu era in viguare?
    Noi am reesalonat progra­me­le si am facut o analiza a acestor programe din Europa si nu numai. Cei trei ani de licenta trebuie condensati, pentru ca, la Arte, cei trei ani sint minimi. Am discu­tat si cu ceilalti specialisti din tara si am fi do­rit sa mergem toate universitatile de pro­fil pe un sistem de patru ani, pentru ca ob­ti­nerea abilitatilor se face in timp. Deci este vorba de abilitate, care este foarte condensata pentru trei ani. Dar cu aceasta ocazie consideram ca sint utile am­bele cicluri, iar cei care sint foarte buni in primul, obligatoriu trec in ciclul al doi­lea, de masterat. si studentul poate sa devina in cinci ani un specialist integral format. Pentru ca cei trei ani doar pun in pagina o meserie, dar nu ii dau si stralucirea. Dar se poate face si asa, insa cu foarte mult efort. De exemplu, acum, am obtinut ace­easi calitate la licenta cum obtineam ina­inte cind erau patru sau cinci ani, dar este o dopare a studentilor. Insa daca omul vrea sa fie bun el urmeaza si masteratul si stu­diile doctorale. Nu toti cei care intra sint si datori sa iasa din aceasta universi­tate, iar multi nici nu ies. Aceasta cer­ne­re la aproape jumatate de la licenta la maste­rat, este cumva un act normal, pen­tru ca nu toti doresc performanta, ci doar sa in­ve­te o meserie. Pot sa nu fie perfor­meri, ci doar angajati undeva si sa fie sim­pli executanti. Pentru ei trei ani sint buni, dar pen­tru a fi un performer si un creator, trebuie sa ai cinci si chiar mai multi ani.
    Nu orice bun practician e si un bun pro­fesor
    Anul acesta au fost deblocate posturile din invatamintul superior. Ati avut multe cadre didactice care indeplineau conditiile de promo­vare dar erau oprite de blocajul legis­lativ?
    Erau foarte multe persoane care trebuiau sa acceada la functia de con­fe­ren­tiar si acest lucru s-a intimplat in se­siu­nea trecuta, iar acum speram ca profesorii sa treaca mai departe. Univer­si­ta­tea noastra, fiind una tinara, avem putini profesori. Bine, este adevarat ca universitatea e in­fi­intata de foarte mult timp,  de 150 de ani, dar in pe­ri­oa­da comunismu­lui, partea de arte plastice si teatru s-a mutat la Bucu­resti, ceea ce a fost o pier­dere imensa. Cei de la mu­zica au continuat sa functioneze si, pe lin­ga acestia, a ramas si un institut de trei ani pentru arte vizuale, care a dus mai de­parte sa­min­ta. Dupa ’90 au re­ve­nit si a fost o revendicare practic a locului pe ca­re il avea UAGE, fiind prima din tara si din punct de vedere vizual, dar si al dramaturgiei.
    Si cum s-a adaptat universitatea dupa aceasta revenire?
    A fost greu, pentru ca la Iasi erau profesori mari, personalitati ale ar­tei vizuale, precum Gheorghe saru, Cor­ne­liu Baba, care au trebuit sa plece la Bu­cu­resti. Au imbogatit facultatea din Bu­curesti cu prezenta lor acolo. Acum, du­pa douazeci si ceva de ani, putem spune ca am ajuns la un invatamint de calitate, dar el s-a sedimentat an de an. Nu este usor sa realizezei un invatamint de calitate chiar din primii ani, pentru ca presu­pune cercetare a anumitor domenii si oamenii sint practicieni cei care pornesc, nu sint teoreticieni, nu sint profesori. Eu, de exemplu, nu eram profesor. Si a trebuit sa-mi dau studiile pedagogice la U­niversitatea „Cuza”. Si, sincer vor­bind, primele dati mi-am dat seama ca poa­te fa­ceam niste greseli din punct de ve­dere pe­dagogic, chiar daca eram un bun prac­ti­cian, nu eram un bun profesor.
    Cit de importanta este cerce­tarea stiintifica la o universitate care se axeaza mai mult pe competen­te prac­tice?
    La termenul de cercetare sti­in­tifica trebuie adaugat termenul de cre­a­tie artistica. Este un specific al nostru. Fata de restul universitatilor noi sintem in principal axati pe creatia artistica, dar asta nu exclude cercetarea stiintifica pe care se bazeaza demersul didactic. Ea este cea care pune in pagina obiectul realizat de catre student si nu numai obiectul, ci si prestatia studentului. Cum ar fi in ca­zul interpretarii in muzica sau teatru. Si aceasta creatie artistica se regaseste in expozitiile pe care le facem, in iesirile in public, si fiecare dintre specializarile noastre a avut pina acum astfel de iesiri. 
    Conform Ordonantei 92/2012 de cind ministru al educatiei era Eca­te­rina Andronescu, virsta de pensionare a profesorilor si conducatorilor de doctorate nu mai este cea de 65 de ani, acestia putind, in urma deciziei Se­na­tu­lui universitar, sa-si continue activi­ta­tea. Credeti ca acestia se vor inghesui inapoi la catedre?
    Noi am facut deja niste de­ci­zii pentru revenirea unor profesori si nu toti s-au inghesuit, unii au preferat sa ra­mi­na la pensie. Unii au dorit sa-si continue ac­tivitatea, in timp ce altii nu. Sint unii pro­fesori valorosi care merita sa ramina mai departe si poate ca ar fi chiar o pierdere daca ei nu ar mai fi. 
    Mai mult, aceeasi modificare prevede ca si rectorii trecuti de 65 de ani, pot, daca beneficiaza de sprijinul Senatului, sa candideze la un nou man­dat pentru urmatoarele alegeri.
    Daca comunitatea ii alege, noi nu avem ce face. Iarasi, pot sa fie oa­meni benefici pentru institutie si care poate au inceput niste lucruri care trebui termina­te si numai ei le pot termina. In cazul acesta este benefic sa lasi omul sa termine lucrul inceput. Citeodata virsta ii im­pie­di­ca, pentru ca este un regres fiziologic normal, dar unii oameni, chiar si la o vir­sta inaintata pot face lucruri deosebite si merita apreciati. 
    De asemenea, in urma ordonantei s-a decis ca de acum inainte Se­natul sa decida numarul de doctoranzi pe care ii poate indruma un condu­ca­tor, dupa ce, in trecut, limita era de opt stu­denti. Dumneavoastra care credeti ca este numarul ideal de tineri ce pot fi indrumati de catre un singur cadru didactic?
    In domeniul nostru, benefic ar fi sa fie mai multi, pentru ca la noi sint foarte putini conducatori de doctorat si scoala doctorala trebuie sa fie in­tre­ti­nu­ta mai departe. intr-adevar, un doctorat es­te o lucrare care trebuie facuta cu multa res­pon­sabilitate, trebuie ghidata atent, dar depinde de domeniu. si aici, noi avem de a face cu trei domenii diferite: mu­zi­ca, arte vizuale si teatru. Bineinteles ca fie­ca­re dintre aceste domenii au punctele lor de vedere si eu prefer sa las profesio­nis­tii sa raspunda in cazul acesta. si chiar Se­na­tul se bazeaza pe aceste lucruri, pe in­formatiile primite de la profesionisti. E ca in presa. Nu putem lua o informatie gre­sita sau sa ne facem ca putem comenta o informatie fara sa o cunoastem.
    Conform aceleasi ordonan­te, printr-o alta modificare adusa LEN reiese ca o parte din puterea de de­ci­zie a rectorului a fost mutata inspre Se­nat, iar presedintele acestuia detine, in teo­rie, o putere decizionala cel putin ega­la cu cea a rectorului. Cum s-a adaptat universitatea de Arte in fata unor po­sibile conflicte?
    Noi am privit cu foarte multa seriozitate acest lucru si, timp de un an de zile, am facut o strategie de comunicare intre Senat si Consiliul de Ad­mi­nis­tra­tie. Am stabilit sistemul de documenta­tie si miscarea hirtiilor, am stabilit termenii nostri de comunicare, pentru ca daca es­te o buna comunicare, este si o buna in­te­le­gere. Consiliul de Administratie si Se­natul sint doua entitati care trebuie sa lucreze impreuna pentru succesul universitatii. Noi nu avem nici conflicte si nici puncte de vedere diferite asupra stra­tegiei universitatii. Ca lucram diferit, asta este alt lucru, si consider ca este benefi­ca aceasta diferentiere. De ce? Pentru ca inainte totul era cumulat. Rectorul facea parte din Senat si din Biroul Senat, de­ca­nii la fel, deci ceea ce propuneau ajun­geau sa si valideze automat. Acum, acest lucru trece prin filtrul a doua entitati si atunci normal ca se imbunatatese si des­fa­surarea lucrurilor. Cred ca atributiile rectorului sint mai diversificate decit ale presedintelui Senatului si au o arie mult mai mare de implicare. Dar asta nu in­seamna ca presedintele Senatului nu are o responsabilitate atit de mare, pentru ca este decizia finala. De asta va spun ca lucrurile sint diferite, dar mersul trebuie sa fie acelasi. Deci ei trebuie sa aiba ace­lasi ritm si acelasi pas.
    Si daca pe parcurs apare vreo neintelegere?
    Se rezolva printr-o comunica­re foarte buna. Tot ceea ce lucreaza consiliul profesoral, consiliul pe facultate, este tri­mis la Senat care verifica, valideza, adu­ce eventuale amendamente si trimite feed­back consiliului profesoral. Sint dis­cu­tii. intotdeauna sint invitati prorectorii care au un document care trebuie validat, im­preuna cu specialisti din universitate la sedintele Senatului. Noi nu lucram fara specialisti. Fara juristi sau partea financiara. Sint invitati permanent si membri din sindicat si secretara sef, pentru ca aces­te probleme sint legate de toate departamentele universitatii. Eu compar Senatul cu sfatul ba­tri­ni­lor de la vatra satului. Sint oameni alesi din cadrul comunitatii, care gindesc ce este mai bine pentru comunitatea res­pec­tiva. Ca exista opinii diferite, asta este per­fect. Pentru ca din democratie se cistiga. Asta trebuie sa invatam noi, ca opiniile diferite duc la calitatea deciziei. Daca acestea nu sint diferite, atunci ceva este putred. Este ca in comunism. O unica pa­rere s-ar putea sa fie gresita. Un sistem democratic functioneaza prin puterea opo­zitiilor. Deci daca cele doua opozitii sint puternice si egale, atunci de­mo­cratia se realizeaza.
  • Henkel Art.Award dă startul înscrierilor pentru ediția 2013

    Henkel Central Eastern Europe (Henkel CEE) anunta lansarea celei de a douasprezecea editii a Premiului Henkel CEE pentru Arta, competitie dedicata artistilor din 23 de tari din Europa Centrala si de Est. Artistii sunt invitati sa isi inscrie in concurs lucrarile din domeniile pictura, desen, fotografie, video si instalatie. Premiul este acordat in colaborare cu asociatia KulturKontakt Austria si cu prestigiosul Museum der Modernen Kunst Stiftung Ludwig, Viena (MUMOK). Castigatorul va fi recompensat cu un premiu in valoare de 7.000 de euro, dar si cu o expozitie in tara sa natala si o prezentare individuala la MUMOK, Viena. Valoarea totala a premiului oferit in 2013 se va ridica astfel la 35.000 de euro.
    Ca si in anii trecuti, nu exista o tema prestabilita pentru competitie, fiind recompensate operele exceptionale si inovatoare din domeniile pictura, desen, fotografie, video si instalatie. Un juriu international format din curatori si experti renumiti se va intalni in vara pentru a alege cei 5 artisti finalisti ramasi in cursa pentru marele premiu. Castigatorul va fi anuntat in cadrul unei ceremonii de gala ce se va desfasura la Viena in decembrie 2013. 
    Totodata, Henkel CEE acorda si la aceasta editie doua premii aditionale, fiecare in valoare de 2.000 Euro: Premiul pentru Tineri Artisti din Europa Centrala si de Sud-Est, acordat in cadrul Programului Artists-in-Residence, sub forma unei burse KulturKontakt Austria si Premiul pentru Tineri Artisti Austrieci.
    Premiul Henkel pentru Arta si-a castigat o binemeritata traditie in Europa Centrala si de est, multi dintre finalistii si castigatorii celor 11 editii fiind invitati in prezent la expozitii internationale, bucurandu-se de mare succes la nivel mondial. Printre acestia se numara artistul roman Dan Perjovschi (primul castigator al Premiului, in 2002), Miha Strukelj (2008) si Mladen Miljanovic (2009). 
    Premiul Henkel CEE pentru Arta in Romania – editia 2013
    Arta contemporana romaneasca a fost bine reprezentata in finalele competitiei. Astfel, dupa Dan Perjovschi, in finala de la Viena au mai fost prezenti Cristina David (2011) si la editia din 2012, Anca Benera si Arnold Estefan
    Si in 2013, artistii romani sunt invitati sa se inscrie in competitie. In cazul in care exista mai mult de cinci inscrieri in Romania, se va organiza o preselectie locala in luna iunie, jurizata de personalitati importante ale mediului artistic local. Si anul acesta, juriul local va alege 1 singur artist ale carui lucrari vor intra in procesul de selectie de la Viena. Castigatorul local va primi si un premiu in valoare de 1,000 Euro, oferit de Henkel Romania. 
    Conditii de inscriere in concurs – 2013:
    Pentru inscrierea la aceasta editie a “Premiului Henkel CEE pentru Arta” sunt necesare urmatoarele documente:
    Curriculum Vitae si o descriere a activitatii artistice (in limba engleza sau germana);
    Limita de varsta: 40 de ani (artistul sa nu fi implinit inca varsta de 40 de ani la momentul ceremoniei de premiere, care va avea loc in Austria in decembrie 2013) 
    Numar lucrari care pot fi inscrise: 3-5 reproduceri. Nu se accepta lucrari in original!
    Pentru lucrarile de arta din sectiunile pictura, desen, fotografie: reproduceri sub forma de fotografii, dosare si/sau cataloage (Format: max A3). Nu se accepta diapozitive, CD-uri sau DVD-uri!
    Pentru lucrarile de arta din sectiunile video si instalatie, lucrarile vor fi trimise pe DVD-uri! (Durata maxima a materialelor de prezentare nu trebuie sa depaseasca 10 minute)
    Lucrarile nu trebuie sa fie anterioare anului 2010.
    Se califica inscrierile din urmatoarele tari: Albania, Bielorusia, Bosnia-Herzegovina, Bulgaria, Croatia, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Kazakhstan, Kosovo, Letonia, Lituania, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Polonia, Romania, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Turcia si Ucraina.
    Data limita pentru trimiterea lucrarilor este 7 iunie (data postei), expediate la adresa de mai jos.
    Lucrarile inscrise in concurs vor fi evaluate de un juriu local in luna iunie. Cea mai buna lucrare va fi trimisa de catre Henkel Romania la Viena, unde juriul international va alege cei cinci finalisti si marele castigator. Artistii nominalizati pentru finala vor fi anuntati si informati de Henkel CEE in legatura cu invitatia la Gala Henkel Art.Award 2013
    Alte precizari importante :
    Dupa sesiunea de jurizare, lucrarile inscrise vor fi returnate artistilor. 
    Nu se percepe taxa de participare la concurs. 
    Compania Henkel nu isi asuma responsabilitatea pentru eventuala deteriorare sau pierdere a lucrarilor de arta. 
    Artistii nu vor fi remunerati pentru participarea in competitie.
    Artistii romani sunt rugati sa trimita lucrarile lor (care sa respecte conditiile de mai sus) pana cel tarziu 7 iunie 2013 (data postei) la urmatoarea adresa: 
    HENKEL ROMANIA
    Pentru Premiul Henkel CEE pentru Arta
    Str. Ionita Vornicul 1-7, sector 2
    Bucuresti
  • Muzeul Unirii

    Orasul Iasi este un loc in care vii cu drag, te plimbi, iubesti, te bucuri de liniste si de bunavoie, de oameni calzi si traiesti frumos. E un oras in care pana si aerul pare ca poarta in el intamplari si evenimente istorice care ne-au adus pana in zilele noastre. E un oras in care fiecare cladire pastreaza un secret si te imbie sa ii afli povestea. Chiar in inima sa se afla unul dintre cele mai interesante secrete. Unde? In Muzeul Unirii

    Situat pe una dintre vechile strazi ale orasului, Strada Alexandru Lapusneanu, Muzeul Unirii este un edificiu simbol al Iasului. Cladirea care adaposteste astazi Muzeul Unirii constituie, prin ea insasi, primul si cel mai important exponat de muzeu. Chiar golit de orice mobilier, edificiul constituie un punct de atractie. Pledeaza, in acest sens, vechimea constructiei, stilul arhitectonic, asezarea in peisajul urban si – cu precadere – destinul istoric de exceptie. Fosta resedinta princiara si apoi regala, muzeul detine un valoros tezaur de piese de patrimoniu privind Epoca Unirii Principatelor.
    Parterul cladirii prezinta tematic aspecte ale epocii unirii, precum si un istoric al casei. Printre temele abordate se regasesc cele ce privesc dubla alegere, oamenii Unirii, politica reformatoare a domnitorului Al. I. Cuza. La etaj pute?i vedea apartamentele domnesti, cabinetele de lucru ale Domnitorului si ale Doamnei Elena Cuza, sufrageria, salonul, camera de biliard, salonul Doamnei, dormitorul. 
    Patrimoniul muzeului cuprinde o diversitate de piese de o deosebita valoare istorica, memorialistica, documentara, dar si artistica: manualele scolare folosite de elevi in vremea Unirii Principatelor, sabia si tacul de biliard al domnitorului, rochia, evantaiul si umbrela din dantela a Printesei si multe altele! 
    Muzeul atrage privirile trecatorilor mai ales prin stilul sau neoclasic atat pe timp de zi, cat si pe timp de noapte – cand este atat de frumos iluminat! Functioneaza sub titulatura de Muzeu al Unirii de la 24 ianuarie 1959. Recent restaurat si reamenajat, muzeul a fost redeschis pentru public la 24 ianuarie 2008. 
    Turistii vor simti atmosfera specifica de indata ce vor pasi in interiorul acestui minunat obiectiv turistic. Este un loc care merita – cu siguranta! – sa fie vizitat si care are multe de oferit oricarui curios. Vino sa-i afli secretul!

  • Interviu cu Principesa Margareta a României

    Verde-n Fata cu Cristina Topescu” o editie speciala dedicata Principesei Margareta a Romaniei.

    Cristina Topescu a fost la Palatul Elisabeta si a stat de vorba cu Alteta Sa Regala, care a povestit despre copilaria si adolescenta petrecute in exil, despre tristetea uui tata asa cum a simtit-o un copil, un tata care era si este Regele Mihai I al Romaniei, despre dragostea Majestatii Sale si a familiei sale pentru Romania si mai ales despre cum intelege intreaga familie regala misiunea sa de a se pune in slujba propriului popor, poporul roman. Un interviu “DESPRE SUFLETUL PRINCIPESEI”, confesiunile Principesei Margareta a Romaniei intr-o editie speciala care o sa va mearga la suflet, o productie marca Focus, la Prima TV! 

  • Făuritori în Companii – Acces la inspirație și bun gust

    In perioada 1 aprilie – 1 iulie 2013, Comunitatea Fauritori desfasoara Campania Fauritori in Companii, avand ca obiectiv promovarea artistilor reprezentativi din domeniul handmade in mediul corporate si crearea unor canale coerente de acces catre aceasta categorie de produse. Fauritorii sunt deja prezenti on-line prin catalogul Fauritori de Frumos www.fauritori.ro, iar in curand se va deschide in Bucuresti showroomul Fauritori – intentionat ca cel mai divers magazin de prezentare handmade, design & art din Romania. 
    Ce inseamna, concret, Fauritori in Companii?
    Echipa Fauritori se va deplasa la sediul companiilor inscrise in program. Intr-un interval orar agreat in prealabil, angajatii vor avea ocazia sa intre in contact cu cele mai noi creatii ale artistilor handmade de top din Romania. 
    Accesul la colectiile Fauritori este salutar si din perspectiva faptului ca angajatii corporatiilor nu au timpul necesar pentru a cauta si a surprinde colectiile valoroase, mai ales ca acest segment de nisa este fluctuant, supus fiind spontaneitatii si nepremeditarii momentelor de inspiratie.
    Avantajele campaniei Fauritori in Companii
    Prin aceasta campanie oferim sansa unui numar cat mai mare de oameni sa intre in contact cu finetea si puritatea obiectelor realizate manual. Simtamintele de uimire si bucurie pe care le trezeste de cele mai multe ori contactul cu un obiect faurit, si care nu este rezultatul unui process tehnologic multiplicativ, ci al mainilor si inspiratiei unui om talentat, este unul dintre efectele implicite ale campaniei Fauritori in Companii.
    Pana la intalnirea cu Fauritorii, va propunem sa vizitati catalogul on-line Fauritori de Frumos la adresa www.fauritori.ro. De asemenea, asteptam sa ne scrieti la adresa fauritori@gmail.com pentru programarea unei vizite a Fauritorilor la sediul companiei dumneavoastra.
    Fondurile care se vor obtine ca urmare a acestei campanii vor fi directionate catre finalizarea spatiului de expunere permanenta a produselor handmade, Showroom-ul Fauritori, dar si catre promovarea artistilor prin sesiuni foto profesionale si achizitionarea de materiale de calitate.

    –––––––
    Despre Fauritori
    Fauritori este o initiativa de sustinere si promovare a artistilor si artizanilor de top din Romania, gandita din perspectiva inlesnirii accesului la obiecte unicat, create manual. In catalogul Fauritori de Frumos ne propunem sa prezentam pe cei mai buni dintre creatorii hand-made, selectivitatea cu care ne construim lista de artisti fiind o masura a calitatii si creativitatii obiectelor expuse.