Ceasca de cultura

Etichetă: masa tacerii

  • Masa tăcerii, Muzeul „Vasile Pogor” | Dans contemporan, artă vizuală, dialoguri despre creație, imagine și identitate

    Explorand tacerea prin miscare si experiente vizuale, Asociatia Sectia de Coregrafie in parteneriat cu Muzeul National al Literaturii Romane Iasi si Universitatea Nationala de Arte „George Enescu” Iasi va invita la evenimentele din cadrul proiectului „Masa Tacerii. Reflectii si dialoguri in miscare”, dedicat investigarii relatiei dintre tacere, introspectie si miscare, punand in dialog dansul contemporan si artele vizuale.
    Proiectul, co-finantat de Administratia Fondului Cultural National, se desfasoara in perioada 7-9 mai 2025 la Muzeul „Vasile Pogor” din Iasi, un loc cu o istorie bogata, care va deveni scena acestui experiment artistic. Prin spectacole de dans contemporan – miniaturi coregrafice de 10-12 minute, lucrari de arta vizuala, ateliere de dans contemporan, artist talk-uri si paneluri de discutii inspirate de relatia dintre tacere si miscare, publicul este invitat sa descopere dimensiuni noi ale introspectiei.
    Artistii care au fost selectati in urma unui apel desfasurat in luna aprilie sunt Andrei Popovici, George Popovici, Teodor Badarau, Ioana Rusu, Dragos Ghetau, Radu-Stefan Macarie, Georgiana Dimitrescu, Cristian Hariga, Andrada Costin, Georgiana Constantinescu, Madalina Glodeanu, Ariana Alergus.

    Un aspect relevant al expozitiei artistilor finalisti il reprezinta modul in care diferitele medii artistice se completeaza si se potenteaza reciproc. Seriile fotografice, prin surprinderea unor fragmente de realitate incarcate de o tacere elocventa sau de gestualitate revelatoare unde corpul devine forma de explorare a emotiilor tacute, sau prin semnificatii metaforice ce intensifica dialogul dintre actiune si introspectie, ofera puncte de ancorare vizuala in care privitorul isi poate explora propriul flux contemplativ. Pe de alta parte, instalatiile video sau interactive exploreaza prin metafore ale procesului introspectiv, fluxul emotiilor si al gandurilor, dar si modul in care fiecare dintre noi ne raportam la ele. Proiectiile video completeaza acest dialog vizual, adaugand o dimensiune temporala si narativa. Momentele coregrafice potenteaza aceasta polifonie expresiva prin dinamica gestului si prezentei corporale, care devin medii de traducere a tacerii vizuale in actiune performativa. Ele adauga profunzime afectiva si corporala discursului artistic integrat, facilitand o experienta imersiva in care limitele dintre imagine, sunet, miscare si reflectie se estompeaza, iar actul artistic devine un teritoriu comun al introspectiei si al reconectarii sensibile cu sine si cu celalalt.

    Aveti mai jos programul complet al evenimentelor.
    Intrarea este libera, in limita locurilor disponibile.

    Miercuri, 7 mai
    Tema zilei – Intalnirea dintre imagine si gest
    09:00     Atelier de dans contemporan, cu Alina Radu si Cristian Hariga
    17:00 Vernisajul expozitiei „Masa Tacerii” – Curator Mirela Stefanescu (expozitia poate fi vizitata pe toata durata evenimentului)
    18:00 Artist Talk. Mirela Stefanescu in dialog cu artistii Andrei Popovici, George Popovici, Teodor Badarau, Ioana Rusu, Dragos Ghetau, Radu-Stefan Macarie
    18:30 Prezentare de context. Cuvant de deschidere al programului – Ioana Petcu, teatrolog
    19:00 Spectacol invitat „Morning Solitude”, de Arcadie Rusu (Linotip – Centru Coregrafic Independent, Bucuresti)

    Joi, 8 mai

    Tema zilei –  Explorari ale expresiei creative in spatiul vizual
    13:00     Spectacol de dans contemporan in aer liber „Rush”, de Andrei Tcaciuc
    13:30 „Gandeste. Simte. Creeaza. Explorari artistice in spatiul dintre zgomote” – Mirela Stefanescu in dialog cu Mircea Stefanescu, sculptor
    14:30 Spectacol de dans contemporan „Twining Motion at a Distance”, de Cristian Hariga
    15:00 „Hermeneutica tacerii. Sensuri invizibile in creatia artistica” – Mirela Stefanescu in dialog cu Dana Lungu, galerist si curator de arta
    16:00 Spectacol de dans contemporan „La masa nu se vorbeste”, de Andrada Costin
    16:30 „Ne afecteaza agitatia constanta? Introspectia, o cale catre sanatatea mintala si fizica” – Mirela Stefanescu in dialog cu dr. iatroistoriograf Richard Constantinescu
    17:30 Artist Talk. Sandra Mavhima in dialog cu artistii Cristian Hariga, Alina Radu, Andrada Costin si Andrei Tcaciuc
    18:00 Spectacol de dans contemporan „Ecouri mute”, de Georgiana Constantinescu, Madalina Glodeanu si Ariana Alergus


    Vineri 9 mai

    Tema zilei – Reflectii despre sine si fluxul artistic
    14:00     Spectacol de dans contemporan in aer liber „Aalyah & Aaron”, de Gabriel Scalschi
    14:30 Artist Talk. Sandra Mavhima in dialog cu artistii Gabriel Scalschi, Georgiana Dimitrescu, Georgiana Constantinescu, Madalina Glodeanu si Ariana Alergus
    15:00 „Nu esti singur cand esti cu tine. Un dialog despre sensul regasirii personale” – Ligia Farcasel in dialog cu Florina Hariga, filosof
    16:00 Spectacol de dans contemporan „Between us”, de Georgiana Dimitrescu
    16:30 „Fluxul creativ. Despre cum apar ideile cand renuntam la control” – Ligia Farcasel in dialog cu Dorina Comanescu, psiholog si dirijor
    17:30 Spectacol de dans contemporan in aer liber „Touch”, de Georgiana Dimitrescu

    -//-

    Proiectul este organizat de Asociatia Sectia de Coregrafie.
    Parteneri: Universitatea Nationala de Arte "George Enescu" Iasi, Muzeul National al Literaturii Romane Iasi, Coregrafie UNAGE. Artele Spectacolului. Facultatea de Teatru
    Proiect cultural co-finantat de AFCN
    Proiectul nu reprezinta in mod necesar pozitia Administratiei Fondului Cultural National. AFCN nu este responsabila de continutul proiectului sau de modul in care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt in intregime responsabilitatea beneficiarului finantarii.

  • Apel deschis pentru coregrafii, dansatorii și artiștii vizuali din zona de Nord-Est în proiectul „Masa Tăcerii. Reflecții și dialoguri în mișcare”

    Intr-o lume in care zgomotul a devenit o constanta, iar viteza defineste ritmul fiecarei zile, proiectul „Masa Tacerii. Reflectii si dialoguri in miscare” isi propune sa creeze un spatiu de respiro, de introspectie si explorare artistica prin dans si imagine, un dialog nemijlocit intre corp, spatiu si constiinta. Explorand tacerea prin miscare si experiente vizuale, Asociatia Sectia de Coregrafie in parteneriat cu Muzeul National al Literaturii Romane Iasi si Universitatea Nationala de Arte „George Enescu” Iasi lanseaza un apel deschis pentru coregrafi, dansatori si artisti vizuali interesati sa participe la proiectul „Masa Tacerii. Reflectii si dialoguri in miscare”, dedicat investigarii relatiei dintre tacere, introspectie si miscare, punând in dialog dansul contemporan si artele vizuale. 
    Artistii sunt invitati sa investigheze potentialul creativ al linistii, sa exploreze subtilitatea gestului si intensitatea prezentei, in timp ce publicul devine parte integranta a experientei, participând activ la descoperirea spatiului dintre actiune si non-actiune, dintre sunet si absenta lui, dintre comunicare si introspectie.
    Proiectul, co-finantat de Administratia Fondului Cultural National, se desfasoara in perioada 7-9 mai 2025 la Muzeul National al Literaturii Romane, Casa „Vasile Pogor” din Iasi, un loc cu o istorie bogata, care va deveni scena acestui experiment artistic. Prin spectacole de dans contemporan, miniaturi coregrafice de 10-12 minute si lucrari de arta vizuala inspirate de relatia dintre tacere si miscare, artistii sunt invitati sa descopere dimensiuni noi ale introspectiei. Evenimentul include si spectacolul invitat „Morning Solitude”, creat de Arcadie Rusu (Linotip Centru Coregrafic Independent), care spune povestea unei adolescente ce descopera dansul ca refugiu si forma de expresie. Inspirat din viata reala a Alexandrei, o tanara dansatoare diagnosticata cu scleroza multipla, spectacolul vorbeste despre lupta ei cu aceasta realitate si despre felul in care dansul a devenit o forma de rezistenta.
    „Masa Tacerii” propune o explorare a tacerii nu ca absenta, ci ca sursa de profunzime artistica, prin limbaj coregrafic si vizual, modalitati artistice de a exprima reflectia interioara, relatiile subtile dintre corp, spatiu si non-verbal. „Aceasta initiativa nu se adreseaza doar artistilor, ci si publicului, care devine parte integranta a experientei. Prin spectacole, expozitii, dezbateri si workshopuri, participantii sunt invitati sa descopere o noua modalitate de a experimenta dansul contemporan si arta vizuala. Astfel, „Masa Tacerii” nu este doar un proiect cultural, ci o calatorie – una care ne provoaca sa ascultam linistea, sa exploram miscarea si sa descoperim povesti nerostite, ascunse in gesturi si priviri”, declara Sandra Mavhima, Manager proiect si Lector univ. dr. UNAGE.

    Detalii complete despre apelul pentru artisti sunt disponibile aici.  Inscrierile sunt deschise pana la data de 14 aprilie 2025, prin formularul de inscriere care se poate trimite la adresa de e-mail sectiadecoregrafie@gmail.com.

    -//-

    Proiectul este organizat de Asociatia Sectia de Coregrafie.

    Parteneri: Universitatea Nationala de Arte "George Enescu" Iasi, Muzeul National al Literaturii Române Iasi, Coregrafie UNAGE. Artele Spectacolului. Facultatea de Teatru

    Proiect cultural co-finantat de AFCN
    Proiectul nu reprezinta in mod necesar pozitia Administratiei Fondului Cultural National. AFCN nu este responsabila de continutul proiectului sau de modul in care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt in intregime responsabilitatea beneficiarului finantarii.

  • Brâncuși

    Fiecare inceput de an inseamna o confruntare cu tine insuti. Revezi ceea ce ai facut, te gandesti la ceea ce vei face. Vreme a promisiunilor si a sperantelor. A promosiunilor de a fi mai ferm fata de tine insuti, a sperantei de a nu te lasa abatut de pe calea aleasa. 

    Substituindu-ma celor despre care incerc sa scriu, fidel mie insumi, ma intorc la izvoare. Mi-e dor mai mult decat oricand de Brancusi cel implantat, cu inima si radacini cu tot, la Tg. Jiu. E un dor de arta adevarata dar nu numai atat. E un prilej de rascolire  a temeiurilor. 
    O saturatie de arta contrafacuta, in care hazardul materiei si golemul tehnicii ne invadeaza fara scrupule si menajamente as spune, oricum, cuvantul. Lumea de maine ne pipaie cu monstrii ei nereusiti. Sa ne fie dragi oare din aceasta pricina? Sa ne intaorcem la fiii de multa vreme incercati, suportand probele de foc stoic? Nu sunt ei ai nostri si, in aceeasi masura, ai viitorului? La obrasii, la temelii indeamna orice incercare de zbor. Si mai e si aceasta mult asteptata, prima ninsoare, prin faldurile careia nevoia de puritate a formei se instaleaza in noi cu neobisnuita putere. 
    Developari ale memoriei. Eforturi tacute ale imaginatiei. Daca nu putem privi, mai avem totusi cuvantul la-ndemana. Masa si Scaunele, Poarta, Coloana se rotesc in mine si-nchipuie Marea Triada. Oricate interpretari se vor da alaturate celor existente, niciodata nu vom reusi sa epuizam toate sensurile Triadei. Magul de la Tg. Jiu ne va insela mereu cu delicatete. 
    Ne-am odihni, la inceputul drumului, pe unul dintre scaune, cel mai retras si mai in umbra. Nu-i insa o impietate? Cum poti sa stai pe o clepsidra? Si ce fel de clepsidra: opaca, piatra curgand in piatra, forma in forma fara miscare, fara susur. Aici e doar lacasul lipsei de timp sau al timpului insusi, nealterat, intreg si definitiv. Si-aceasta masa nu-i, la urma urmei, o piatra de moara? Depinde pentru ce fel de grau insa, pentru ce fel de seminte. Daca, in marea noastra indrazneala, vom cutreiera cosmosul si de pe una din planete, cea mai usoara si aburoasa, gasind plantele din care se hranesc zeii, le vom aduce si pe pamant, singura piatra in stare sa le macine fara durere, pentru noi, muritorii de rand, o vom gasi doar langa apele Jiului. Poarta ciudata apoi, fara inauntru, fara inafara, cum este obisnuit cu orice usa, tu insuti in rama de aer. Arc de triumf al dorului de pereche, in delta ingustata, impreunand gradina cu orasul, locul unde oamenii sunt aproape unul de altul, si se pot recunoaste. Si sus, pentru initiati: Coloana infinita, un singur lastar parca din radacina de salcam, unicul ales dupa ce taieturile repetate au indepartat prisosul, cum isi aleg si cresc taranii din lemnul inca viu osia carutei. Adanc in pamant, o alta Masa a Tacerii, umila si necunoscuta, tine in echilibru Coloana. Imensa lacrima de metal a pamantului, rotunjime straveche, purtandu-ne si pe noi, ace de cadran solar mai marunte, imprastiati de miscare. 

    Mereu descrisa, natura sadoveninana, in fraza acelorasi cuvinte aproape, este vesnic alta. Triada lui Brancusi e impietrita cu nezdruncinare la care cuvintele nici nu viseaza. Si totusi este alta mereu. Este deajuns sa zuruie pe prund Jiul intr-un anume fel si Masa ne inspiteste catre o noua asociatie. Destul sa tremure frunzisul mangaiat de aripa de pasare si Poarta se bolteste altfel. Destul in munti sa cada soarele intr-un anume unghi si Coloana se apropie sau indeparteaza. Sentimente mereu noi pe o idee de statornicie. 

    __________________________________________________________________

    Cand nu mai suntem copii, suntem deja morti.

    ______________________________________Constantin Brancusi____________

    Prin Alecsandri, talmacitorul cult al Mioritei, s-a incetatenit ideea preponderentei geniului romanesc in poezie. Orice popor se realizeaza pe sine absolut intr-o arta sau alta. Restrictie indeobste acceptata de istoria culturii. Miraculoasa aparitie a Mioritei, cea mai frumoasa poezie a lui Alecsandri, n-ar fi dus cu gandul atat de departe, desigur, daca in imediata ei apropiere, sprijinind-o si continuandu-i consecintele, n-ar fi aparut fenomenul Eminescu. Se punea astfel in valoare matricea fundamentala. 

    Odata cu ivirea si acceptarea lui Brancusi, nu s-a spus, dar multi probabil au gandit-o, s-a insinuat intrebarea daca nu cumva sculptura este in gradul cel mai inalt specifica poporului nostru, reprezentandu-l din stravechime. Forta cu care a patruns in constiinte arta lui Brancusi se transforma astfel instantaneu in legenda. Revolutionara lui valoare, inradacinata in ceea ce abia dupa el s-a numit traditie, notiune extinsa de la secole la milenii, inclina cumpana dinspre cuvant catre materialitatea volumelor vizibile, pipaibile. Cum s-a facut ca dintr-odata si intr-o singura fiinta s-au adunat atatea virtuti carora nu stii daca e mai bine sa le spui creatoare sau morale? Brancusi mosteneste intai, pur si simplu, harul mestesugaresc. Barda lui taie cu siguranta celor mai silitori si iscusiti lemnari, indragostiti nu de frumos ci de tehnica, fauritori ai morilor, steampurilor, uleinitelor si pivelor strabune. Setea de comunicare prin util, prin obiectul ferm, oricat ar parea de ciudat si poate chiar jignitor pentru unele spirite, alcatuieste fondul de intensa umanitate, atat de caracteristica lui Brancusi. Nici altundeva nu trebuie cautata intuitia formei in spatiu, dependenta si deschisa mediului, comparabila cu aceea, uneori extraordinara, a multilor arhitecti tarani. Cruceri, iconari, olari si covorari, aflati pe linia atat de labila dintre mestesug si arta, ii imprumuta, inmanunchiate, rafinamente pe care numai experienta transmisibila este capabila sa le stapaneasca, intr-atat de reduse la esenta incat pe drept cuvant il putem numi pe Brancusi depozitarul celor mai autentice valori spirituale populare. 

    Cu aceste delimitari sumare nu am atins inca proteica personalitate care este Brancusi. Marele sau gand a fost, inainte chiar dar mai ales dupa ce a venit in contact cu efervescentele medii pariziene, descoperitoare de stravechi civilizatii artistice, de a da un raspuns riguros organizat momentului, raspunzand universalitatii cu universalitate. Ruperea de Rodin pare, privita din acest unghi de vedere, o intamplare mai putin importanta. Brancusi nu era numai un artist, cu preferintele si ideile lui, sufletul sau remodela in tacere o inestimabila avutie a poporului sau si a omului in genere. Venea din preistorie mentinand treaza vointa dintai a cuprinderii prin arta. Concentrarea fecunda, iluminarea astrala si, mai presus de ele, imensa liniste de sine se intruneau cu nemaiintalnita vigoare. Pe limpedele taram la clasicismului, Brancusi are harul sa se miste cu dezinvoltura scaparatorului geniu romantic. A scris in lemn si piatra, neauzind-o de la nimeni, cea mai frumoasa balada a sculpturii poporului nostru. Viziunea lui este astazi continuata cu buna stiinta. El o avea in sange. Contragea timpul. O mana mai impacata inflorea lutul, trecand de la o zeitate la alta, „Bendis” sau „Cumintenia pamantului”, sa le numim cum vrem, de parca nu ar fi existat milenii ci doar intelepciune mai multa in spatiul ingust al aceluiasi atelier. 

    sursa:

    1. rapublik.wordpress.com

    2. www.flickr.com

    3. en.wikipedia.org

    4. www.lsucb.ro

    5. metamorfoze.wordpress.com