Ceasca de cultura

Etichetă: nicolae iorga

  • Deschiderea expoziției „Nicolae Iorga – 150 de ani de la naştere”, la Muzeul Național de Istorie a României

    Muzeul National de Istorie a Romaniei (MNIR), in parteneriat cu Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Universitatea din Bucuresti, Arhivele Nationale ale Romaniei si Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe anunta deschiderea expozitiei „Nicolae Iorga – 150 de ani de la nastere”. Evenimentul va avea loc joi, 13 ianuarie 2022, incepand cu ora 14:30, la sediul muzeului din Calea Victoriei 12, sector 3, Bucuresti, si se va desfasura cu respectarea normelor sanitare in vigoare. Accesul se va face pe baza de invitatie.

    Vernisajul va avea loc in prezenta domnului Sergiu Nistor, Consilier Prezidential – Departamentul Cultura, Culte si Minoritati Nationale din cadrul Administratiei Prezidentiale, a domnului Lucian Romascanu, Ministrul Culturii, a domnului dr. Ernest Oberländer-Tarnoveanu, Director general al Muzeului National de Istorie a Romaniei, a domnului prof. univ. dr. Andrei Pippidi, profesor emerit al Universitatii din Bucuresti si membru corespondent al Academiei Romane.
    Cu ocazia Zilei Culturii Nationale, Muzeul National de Istorie a Romaniei il omagiaza pe marele savant Nicolae Iorga (1871-1940), la 150 de ani de la nastere, prin intermediul acestei expozitii ce pune in valoare un numar important de piese inedite donate de catre profesorul univ. dr. Andrei Pippidi, nepot al lui Nicolae Iorga, piese ce formeaza Colectia „Iorga-Pippidi”, devenita parte a patrimoniului national.
    Inestimabila colectie este formata din documente si obiecte de patrimoniu ce vor fi expuse pentru prima data, precum: actul de nastere al marelui istoric, actele de studii primare, gimnaziale si diplomele de licentiat si doctor; cele mai importante diplome de doctor honoris causa primite de la marile universitati ale Europei; brevetele si medaliile conferite lui Nicolae Iorga de-a lungul vietii, de la cele romanesti, precum marele colan al Ordinului Carol I si marele colan al Ordinului Ferdinand I, la cele straine: Ordinul Legiunea de Onoare, in grad de Mare Cruce, Franta; Ordinul Mantuitorului, in grad de Mare Cruce, Grecia; Ordinul Coroana Italiei, in grad de Mare Cruce; Ordinul Vytautas cel Mare, in grad de Mare Cruce, Lituania; Ordinul Sfantul Iacob al Spadei, in grad de Mare Cruce, Spania si multe altele.
    Vor fi expuse: documente primite de catre marele istoric de la Familia Regala a Romaniei, de la regina Maria, de la principele Carol, viitorul rege Carol al II-lea, si de la principesele Marioara si Elena, precum si corespondenta trimisa de diverse personalitati sau oameni simpli; fotografii; tabloul Ecaterinei Iorga realizat de Rudolf Schweitzer Cumpana. Adunate si pastrate timp de decenii de catre istoricul Andrei Pippidi, aceste documente si obiecte de patrimoniu devin acum parte a patrimoniului national prin actul de cultura si generozitate facut prin donarea lor.
    Alaturi de piesele Colectiei „Iorga-Pippidi”, in expozitie sunt prezente obiecte aflate in  patrimoniul Muzeului National de Istorie a Romaniei, precum toga de doctor honoris causa a Universitatii din Oxford; mobilier, dar si obiecte personale: ochelari, lupa, unul dintre condeiele lui Iorga, piese aflate in patrimoniul Institutului „Nicolae Iorga” al Academiei Romane; statul de personal al profesorului N. Iorga de la Universitatea Bucuresti, jiltul folosit de acesta in anii in care a fost rector al universitatii, piese aflate in patrimoniul Universitatii din Bucuresti, fotografii si documente din patrimoniul Arhivelor Nationale ale Romaniei si al Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe.  
    La 150 de ani de la nastere, viata, opera si activitatea lui Nicolae Iorga sunt parti structurale ale istoriei si patrimoniului national, iar expozitia de fata a fost realizata pentru a prezenta personalitatea si activitatea savantului Nicolae Iorga.
    Expozitia va putea fi vizitata de miercuri pana duminica, intre orele 09.00 – 17.00, pana la sfarsitul lunii mai 2022.

  • Nicolae Iorga – profesorul bătăuș

    Despre Nicolae Iorga nu se poate scrie numai din punct de vedere pozitiv. Efectiv, temperamentul coleric al acestuia l-a facut remarcat opiniei publice prin iesirile sale, nu tocmai elegante. Din pacate, un inident provocat de istoric a ajuns cunoscut chiar si in Occident.
    In ianuarie 1908, la Facultatea de Filozofie a Universitatii Bucuresti, Nicolae Iorga a fost intrerupt din dialogul pe care il avea in cancelaria profesorilor, cu profesorul S. Mandrescu, de exclamatia „Hodoronc-tronc!” a profesorului Dragomirescu. Dorind sa stie daca fraza i-a fost adresata, Nicolae Iorga l-a interpelat pe Dragomirescu si din cauza ca nu a primit un raspuns care sa-l multumeasca „incepe sa dea in Dragomirescu cu bastonul, pana ce Dragomirescu s-a putut apropia de el pentru a-l dezarma. Pana sa sosesc eu de la usa, Dragomirescu il trantise la pamant si in aceasta situatie i-am putut desparti”. 
    S. Mandrescu, autorul relatarii, si-a arogat meritul de a-i fi despartit pe cei doi „profesori batausi”, cum i-au numit contemporanii. Din pacate, afirmatia a fost subiectiva. Un raport al Sigurantei a mentionat ca cei doi profesori universitari au fost despartiti de cadrele didactice si studentii care au intrat in cancelarie, alarmati de zgomotele pe care le-au auzit. Pana atunci, cei doi au avut timp sa se tavaleasca ca niste adevarati luptatori si sa-si rupa hainele, unul altuia. Desi au fost separati, batausii nu s-au sfiit sa-si adreseze cuvinte nu tocmai ortodoxe. Nicolae Iorga a fost primul care a parasit incaperea, scuturandu-si hainele, in timp ce Dragomirescu s-a declarat castigatorul inclestarii, din punctul de vedere al rezistentei fizice. 
    Despre conflictul dintre cei doi s-a discutat si in Parlament, pe culoarele din Dealul Mitropoliei facandu-se urmatoarea constatare: „Capitala si tara sunt adanc mahnite, scarbite de faptele petrecute vineri seara”, propunandu-se urmatoarea solutie: „Avem legi facute de noi. Cu cat suntem mai sus in ierarhie, cu atat sa fim mai constiinciosi in lege, spre a servi de model celorlalti”.
    Pana la urma, nici unul dintre cei doi profesori nu a avut de suferit. La 11 februarie 1908, conducerea facultatii de Filozofie a luat decizia excluderii lui Dragomirescu, hotararea fiind respinsa de Ministerul Educatiei, iar peste inca o saptamana s-a constat ruperea procesului-verbal al conflictului din condica facultatii de Filosofie. 

    027 Nicolae Iorga

  • Note de lectură: Nicolae Iorga (I)

    Nimic mai greu, in materie culturala, decat sa vorbesti despre stralucitoarea personalitate a lui Nicolae Iorga, despre vastitatea preocuparilor sale, despre complexul de insusiri superioare, nemaiinttalnite, pana astazi, in lume, la nici un alt barbat de cultura.
    Prodigios in tot ce s-a manifestat ca: istoric, poet, dramaturg, ziarist, scriitor, filozof, profesor, orator; numai ca om politic nu s-a bucurat de succese!
    Am avut marea satisfactie intelectuala de a asista la cursul sau de "Istoria literaturii romane", tinut in anul universitar 1928-1929, pe cand era si rector al Universitatii din Bucuresti. 
    Imi luasem absolventa la materia amintita, dadusem examene atat cu profesorul Ion Bianu, care iesea la pensie, cat si cu succesorii sai, noii profesori Nicolae Cartojan si Dimitrie Caracostea. 
    Dar dupa plecarea lui Bianu, Iorga a hotarat sa faca el un curs de sinteza a literaturii romane si l-a facut. 
    Nu aveam nici o obligatie sa urmez acest curs, dar m-am prezentat cu regularitate la fiecare prelegere, fiind convins ca voi avea multe de invatat si ca lectiile marelui savant vor fi pentru mine o delectare de inalta spiritualitate.
    Si m-am felicitat toata viata pentru acest gand fericit. 
    Nu mai este cazul sa-l prezint pe Nicolae Iorga ca om, atata spun ca era un barbat cu o infatisare impunatoare, avea cea mai vie si inteligenta privire pe care am intalnit-o la cineva si era peste putinta sa nu te captiveze de la primele cuvinte rostite. 
    Ii placeau divagatiile, dar aceastea constituiau farmecul prelegerii sale, caci erau deosebit de interesante, inedite si, mai cu seama, amuzante. 
    Tin minte ca, odata, vorbind despre "epoca lui Constantin Brancoveanu", s-a oprit de multe ori, cum era si firesc, la Stolnicul Constantin Cantacuzino, fostul student de la Padova, si a venit cu urmatoarea anecdota, deosebit de semnificativa:
    -Dupa cum stiti, dragii mei, stolnicul Constantin Cantacuzino era un barbat de aleasa cultura, dublata de o mare abilitate diplomatica. L-as asemana intrucatva cu celalalt om de mare valoare din Moldova, logofatul Miron Costin. De altfel, surase el cu destula malitiozitate, amandoi au avut ocazia sa ajute la schimbarea multor domnitori de-a lungul vremii lor. Dar nu despre aceasta este vorba acum. 
    Intr-o vara, stolnicul a plecat sa se odihneasca la un conac de-al lui in apropierea Bucurestilor. 
    Dar iata ca tocmai atunci sosi in Capitala un ambasador francez, caruia Voda – Brancoveanu trebuia sa-i dea un raspuns urgent. Dar cum sta la indoiala inca asupra acestui raspuns, rapezi de indata un olacar la stolnic, pentru a-l ruga pe acesta sa vina cat mai grabnic la Bucuresti, avand a se sfatui cu domnia-sa intr-o imprejurare de mare taina. 
    La sosirea olacarului, stolnicul tocmai se afla la umbra unui salcam, avand pe masa o pepenoaica verde cu miezul rosu zemos, pe care-l taia cu dichis, luand bucatelele fara graba, ca sa le simta gustul mai indelung. 
    Cand auzi de chemarea lui Brancoveanu, de buna seama ca nu fu prea incantat si intreaba:
    -Da ce s-a-ntamplat, ma, de trebuie sa vin asa, napristan la curte? C-o fi ceva? Tu nu stii nimica?
    Olacarul ridica din umeri si raspunse:
    -De stiut nu pot a stire, maria-ta, dar banuiesc care ar putea fi pricina!
    -E?!
    -A sosit az’noapte la curte ambasadorul Frantei si pesemene ca maria sa vrea sa se sfatuiasca cu maria ta!
    -Pesemene! zambi enigmatic stolnicul! Apoi adauga, privindu-l tinta in ochi pe olecar: Vezi, ba, ce prost e voda, cand nu sunt eu la Bucuresti?!

    sursa: Mici povestiri despre oameni mari – Grigore Bajenaru