Despre Nicolae Iorga nu se poate scrie numai din punct de vedere pozitiv. Efectiv, temperamentul coleric al acestuia l-a făcut remarcat opiniei publice prin ieșirile sale, nu tocmai elegante. Din păcate, un incident provocat de istoric a ajuns cunoscut chiar și în Occident.
În ianuarie 1908, la Facultatea de Filozofie a Universității București, Nicolae Iorga a fost întrerupt din dialogul pe care îl avea în cancelaria profesorilor, cu profesorul S. Mândrescu, de exclamația „Hodoronc-tronc!” a profesorului Dragomirescu. Dorind să știe dacă fraza i-a fost adresată, Nicolae Iorga l-a interpelat pe Dragomirescu și din cauză că nu a primit un răspuns care să-l mulțumească „începe să dea în Dragomirescu cu bastonul, până ce Dragomirescu s-a putut apropia de el pentru a-l dezarma. Până să sosesc eu de la ușă, Dragomirescu îl trântise la pământ și în această situație i-am putut despărți”.
S. Mândrescu, autorul relatării, și-a arogat meritul de a-i fi despărțit pe cei doi „profesori bătăuși”, cum i-au numit contemporanii. Din păcate, afirmația a fost subiectivă. Un raport al Siguranței a menționat că cei doi profesori universitari au fost despărțiți de cadrele didactice și studenții care au intrat în cancelarie, alarmați de zgomotele pe care le-au auzit. Până atunci, cei doi au avut timp să se tăvălească ca niște adevărați luptători și să-și rupă hainele, unul altuia. Deși au fost separați, bătăușii nu s-au sfiit să-și adreseze cuvinte nu tocmai ortodoxe. Nicolae Iorga a fost primul care a părăsit încăperea, scuturându-și hainele, în timp ce Dragomirescu s-a declarat câștigătorul încleștării, din punctul de vedere al rezistenței fizice.
Despre conflictul dintre cei doi s-a discutat și în Parlament, pe culoarele din Dealul Mitropoliei făcându-se următoarea constatare: „Capitala și țara sunt adânc mâhnite, scârbite de faptele petrecute vineri seară”, propunându-se următoarea soluție: „Avem legi făcute de noi. Cu cât suntem mai sus în ierarhie, cu atât să fim mai conștiincioși în lege, spre a servi de model celorlalți”.
Până la urmă, niciunul dintre cei doi profesori nu a avut de suferit. La 11 februarie 1908, conducerea Facultății de Filozofie a luat decizia excluderii lui Dragomirescu, hotărârea fiind respinsă de Ministerul Educației, iar peste încă o săptămână s-a constatat ruperea procesului-verbal al conflictului din condica Facultății de Filosofie.
