Etichetă: Tudor Arghezi

  • Expoziție-eveniment la Biblioteca Academiei Române | Tudor Arghezi – meșteșugar al cuvintelor, spirit rebel și… inventator

    O expozitie deosebita dedicata celui convins ca „setea gandului o stinge numai picatura de spirt afurisit a condeiului” a fost inaugurata ieri, in sala „Theodor Pallady” a Bibliotecii Academiei Romane. Ea reuneste manuscrise, insemnari, tiparituri si obiecte nu doar din activitatea literara argheziana, ci si din universul sau particular. „In literatura, competinta incepe din momentul trecerii in vesnicie, la inmormantari si la dezveliri de statui, si scriitorul intereseaza cand nu mai misca”, scria ironic Tudor Arghezi, intr-un text din 1943. Personalitatea acestui mestesugar al cuvintelor a starnit insa interes si in timpul vietii sale tumultuoase, cum se intampla si acum, la 145 de ani de la nasterea sa.
    Pot fi vazute in vitrine carti rare, volume cu dedicatie, carti postale si scrisori afectuoase adresate de poet mamei sale si fratelui, fotografii de familie, schite pentru diverse dispozitive (cum este „aparatul de pocnit fara impuscatura”), dar si acte personale, precum  legitimatia de ziarist si certificatul din noiembrie 1944 care atesta ca I. N. Theodorescu este una si aceeasi persoana cu Tudor Arghezi. Sunt totodata expuse adeverinta prin care se arata ca Tudor Arghezi a fost inchis in lagarul din Targu Jiu, „ca urmare a pozitiei sale anti-naziste”, dar si memoriul adresat de un grup de literati Regelui, pentru eliberarea confratelui din inchisoare.
    Alaturi de marturii ale intensei activitati gazetaresti a scriitorului, inclusiv faimoasele „Bilete de papagal” (1928), publicul poate admira portrete ale lui Arghezi executate de mari maestri precum Corneliu Baba, Camil Ressu si Iosif Iser. Si, de asemenea, o sculptura originala semnata de academicianul Mircia Dumitrescu si infatisandu-i pe Tudor Arghezi si pe sotia sa, Paraschiva.
    sotii Arghezi, in viziunea sculptorului Mircia Dumitrescu

    Aceasta expozitie reprezinta un mod de evocare, dar si de omagiere a unei activitati de exceptie”, a subliniat, la vernisaj, acad. Gheorghe Chivu, comparand reforma limbajului poetic reusita de Arghezi cu cea realizata de Eminescu inaintea sa. Pentru Arghezi, continua cautare de „Cuvinte potrivite” a fost preocuparea de capatai, ceea ce s-a vazut si in publicistica sa plina de verva. „A fost un mare gazetar”, cu un stil foarte expresiv si cu o sintaxa inovatoare, l-a descris prof. univ. dr. Ioan Cristescu, director general al Muzeului National al Literaturii Romane.

    Din partea organizatorilor evenimentului, Biblioteca Academiei Romane si Muzeul National al Literaturii Romane, i-au fost inmanate diplome de multumire generosului donator Traian Radu, cel care a oferit celor doua institutii obiecte valoroase ce au apartinut familiei scriitorului.
    Expozitia „Tudor Arghezi – 145 de ani de la nastere” poate fi vizitata zilnic intre orele 9-14, pana pe 30 mai. Intrarea este libera.
    Memoriul adresat de scriitori Regelui, pentru eliberarea lui Arghezi
    Corespondenta lui Arghezi cu mama si fratele lui
    Carte postala si desen dedicate de Arghezi prietenului Gala Galaction
    Acte personale ale scriitorului
    schitele pentru diverse aparate inventate de Arghezi
  • Note de lectură – Arghezi

    Pe timpuri, Teatrul National din Bucuresti organiza duminica, intre orele 10 si 12, "matineuri literare", la care cate un mare scriitor tinea cate o conferinta, urmata de lecturi, recitari sau exemplificari din diferite piese de teatru ale autorilor despre care se vorbise.
    Anuntandu-se ca la unul din aceste matineuri va vorbi Tudor Arghezi sala, destul de mare a "Nationalului", devenise totusi neincapatoare! Directorul Nationalului era Camil Petrescu, care trebuia sa faca si prezentare lui Arghezi in cateva cuvinte. Dar care nu a fost mirarea publicului cand, dupa ce a terminat ce avea de spus Camil Petrescu, iata ca autorul "Cuvintelor potrivite" a gasit de cuviinta sa potriveasca drept introducere la conferinta sa urmatoarele:
    – Doamnelor si domnilor, loialitatea ma obliga sa va fac o marturisire, ca sa nu fiu acuzat cumva de mistificare, Doamne fereste, si eventual, sa-mi pierd in fata domniilor voastre bruma de reputatie ce imi fac iluzia magulitoare ca o am! Domnul Camil Petrescu aici de fata, care pute de talent si care este directorul acestei importante institutii de arta, intalnindu-ma deunazi pe strada, m-a oprit si mi-a spus asa, nitam-nisam:
    "M-ai indatora foarte mult, iubite domnule Arghezi, daca ai accepta sa-mi tii o conferinta la matineul literar de la National de duminica viitoare!"
    "Pai, bine, iubite domnule Camile", i-am dat eu replica, astazi, daca nu ma insel este luni, cand mai am timp si ma gandesc la ea si-apoi s-o si confectionez pana duminica? Ma stii ca eu sunt tipicar, meticulos, pedant – cum vrei sa ma cataloghezi – ca obisnuiesc sa pitrocesc cuvintele de multe ori, pana sa le pun definitiv, in borcanul pe care-l merita!"
    "Eu zic, spuse Camil, ca daca n-ai timp sa faci una noua, s-o tii tot pe aia pe care ai mai tinut-o acum o luna la ziaristi, ca e foarte buna si n-a putut s-o asculte tot Bucurestiul!"
    Ce era sa fac? zambi Arghezi cu siretenie. Sa-l refuz pe un confrate cum e Camil nu-mi venea la-ndemana. Asa ca vreau sa va marturisesc, dupa cum v-am spus la inceput, ca sa nu aveti vreo deceptie, ca conferinta asta de azi… e aia de acum o luna!
    Publicul a izbucnit in hohote de ras si aplauze.
    Iar Arghezi si-a rostit apoi conferinta cu calmul si nuantele lui subtile, intr-o liniste de catedrala. 
    119962.28033
    Tudor Arghezi – Corneliu Baba
     
    sursa: Mici povestiri despre oameni mari – Grigore Bajenaru
  • PdC (3)

    Da, te-as iubi cum ma iubesti si tu.
    Inim-ar spune da, cugetul nu.
    Te-ai asteptat valtoarea sa ma ia
    Si sa ma arda in dogoarea ta.
    De unde te-ai ivit sa ma-presori
    Cu-atatea stele si cu atati fiori?
    Nu ti-ai dat seama, si de-abia
    Vedeam si eu ca ai putea
    Sa fii copila mea.
    Simtirea dragostei, ades nebuna, 
    Razletele streine le-mpreuna,
    Si varstele le face deopotriva.
    Femeie patimasa, aprinsa, uscativa,
    Esti tanara, trufasa si frumoasa.
    Ma vrei al tau si-atat, si nu-ti mai pasa
    De toti ai tai, de toti ai mei,
    Jertfiti unei femei.
    Ai vrut sa te desfaci dintre dantele,
    Sa mi te dai ca versurile mele.
    Betia te prinsese de o data,
    Si vreai sa fii a mea de tot si toata, 
    Calcand o pravila, uitand
    Ca ai iesi din rand.
    Si te-am facut sa suferi, stiu,
    In ce aveai in tine mai zvacnit si viu.
    M-am prefacut ca nu-nteleg, 
    Ca sa ramai ce esti, si eu intreg,
    Si te-am jignit cu voie, sa ma ierti,
    Poti sa blestemi si sa ma certi
    Din departarea care iti ascunde,
    Cu plansi ochi, si coapsele rotunde. 
    Tudor ARGHEZI – Dragoste tarzie