Pe timpuri, Teatrul Național din București organiza duminica, între orele 10 și 12, „matineuri literare”, la care câte un mare scriitor ținea câte o conferință, urmată de lecturi, recitări sau exemplificări din diferite piese de teatru ale autorilor despre care se vorbise.
Anunțându-se că la unul din aceste matineuri va vorbi Tudor Arghezi sala, destul de mare a „Naționalului”, devenise totuși neîncăpătoare! Directorul Naționalului era Camil Petrescu, care trebuia să facă și prezentarea lui Arghezi în câteva cuvinte. Dar care nu a fost mirarea publicului când, după ce a terminat ce avea de spus Camil Petrescu, iată că autorul „Cuvintelor potrivite” a găsit de cuviință să potrivească drept introducere la conferința sa următoarele:
— Doamnelor și domnilor, loialitatea mă obligă să vă fac o mărturisire, ca să nu fiu acuzat cumva de mistificare, Doamne ferește, și eventual, să-mi pierd în fața domniilor voastre bruma de reputație ce îmi fac iluzia măgulitoare că o am! Domnul Camil Petrescu aici de față, care pute de talent și care este directorul acestei importante instituții de artă, întâlnindu-mă deunăzi pe stradă, m-a oprit și mi-a spus așa, nițam-nisam:
„M-ai îndatora foarte mult, iubite domnule Arghezi, dacă ai accepta să-mi ții o conferință la matineul literar de la Național de duminica viitoare!”
„Păi, bine, iubite domnule Camile”, i-am dat eu replica, „astăzi, dacă nu mă înșel este luni, când mai am timp să mă gândesc la ea și-apoi s-o și confecționez până duminică? Mă știi că eu sunt tipicar, meticulos, pedant — cum vrei să mă cataloghezi — că obișnuiesc să pitrocesc cuvintele de multe ori, până să le pun definitiv, în borcanul pe care-l merită!”
„Eu zic”, spuse Camil, „că dacă n-ai timp să faci una nouă, s-o ții tot pe ăia pe care ai mai ținut-o acum o lună la ziariști, că e foarte bună și n-a putut s-o asculte tot Bucureștiul!”
Ce era să fac? zâmbi Arghezi cu șiretenie. Să-l refuz pe un confrate cum e Camil nu-mi venea la-ndemână. Așa că vreau să vă mărturisesc, după cum v-am spus la început, ca să nu aveți vreo decepție, că conferința asta de azi… e ăia de acum o lună!
Publicul a izbucnit în hohote de râs și aplauze.
Iar Arghezi și-a rostit apoi conferința cu calmul și nuanțele lui subtile, într-o liniște de catedrală.
Tudor Arghezi – Corneliu Baba
sursă: Mici povestiri despre oameni mari – Grigore Băjenaru
