Rosia Saseasca, pe numele vechi Rothberg, in germana; Ritbärch, in dialectul sasesc; Veresmart;  Ruffus Mons, in latina. Sau, in traducere, Dealul/Muntele Rosu. Atestata documentar de la 1327, cand este pomenit un anume Ludovicus, "plebanus" (preot paroh al unei comunitati, cum sunt preotii "de mir" in Biserica Ortodoxa) "de Ruffomonte". Mentionam aici ca prima referire la o organizare ecleziastica a colonistilor "hospites regni", ulterior numiti "hospites nostri theutonici Ultrasilvani universi" sau "saxones Transilvanos" pe "Fundus Regius" este chiar atestarea documentara a Sibiului, la 20 decembrie 1191, care face referirea la Prepozitura Sibiului ("Cibinensis") ca fiind centrul ecleziastic al tuturor sasilor din Transilvania  - "ecclesia Theutonicorum Ultrasilvanorum". Prima referire la o biserica din prepozitura Sibiului este cea despre Biserica din Cisnadioara, de la 1223, cand "magister" Gocelinus doneaza abatiei cisterciene de la Carta "muntele Sfantul Mihail din Transilvania impreuna cu biserica si pamantul ce tine de el".

Totusi, "viata" Rosiei nu a inceput odata cu sosirea colonistilor "saxoni". Pe raza comunei au fost descoperite obiecte datand din epocile Bronzului si a Fierului, cu un "ascendent" in perioada dacica si romana unde se pare ca aici a fost un vicus (asezare civila de pe langa o unitate militara romana) localizat la sud-est de localitate. in Evul Mediu, localitatea a apartinut Scaunului de Sibiu. La 1600, este incendiata de trupele lui Mihai Viteazul. Un alt incendiu devasteaza localitatea la 1631, cand este distrus si turnul bisericii. Pe la mijlocul lui 1700, este repopulata cu emigranti austrieci.

Biserica din Rosia se incadreaza in stilul romanic. Din fericire pentru noi, cei de acum, ea nu a "beneficiat" de modificari esentiale de-a lungul timpului, asa cum s-a intamplat cu alte lacase de cult romanice din zona (Sibiu, Avrig, Sacadate, mentionate fiind aici doar cele vizitate de noi).

A fost construita in jurul anului 1225, ca o bazilica romanica, aspect care a suferit foarte putine modificari pana acum. Are trei nave din piatra, absida corului este semicirculara. Din vechea bazilica se pot observa zidurile de piatra, coloanele cu arcurile dintre nava principala si navele laterale, cele patru travee ale arcelor in cruce din navele laterale, arcele in cruce ale corului, fatada vestica, portalul de nord cu pilastri, si urmele ferestrelor de deasupra acoperisurilor navelor laterale. Biserica a mai suferit modificari in secolele XV-XVIII prin adaugarea unor piloni de sustinere, un hol de intrare pe latura de vest, largirea unor ferestre, zidirea portalului din partea de nord si anexarea unei sacristii din caramida. La 1734 biserica sufera alte modificari, la ea mai adaugandu-se amvonul cu  decoratiuni din lemn, si balustrada din fier (1781), altarul baroc (1782) o adevarata opera de arta. Arcul triumfal si absida corului au urme de pictura (stil neoclasic) si o inscriptie in limba latina, datata din secolul al XIX-lea. Orga are sase registre, a fost construita in jurul anului 1850, de Heinrich Maywald si a suferit reparatii la 1900, fiind restaurata anul trecut (2010).

O alta campanie majora de restaurare a bisericii are loc la 1889, cand acoperisul navei este arcuit (anterior fiind plat) iar pilonii arcadelor intariti. Neavand turn-clopotnita, locul acestuia este luat de singurul turn de aparare al fortificatiei inca vizibil[ din jurul bisericii. Acesta are inaltimea de 8 metri, in partea superioara avand pe latura dinspre strada,  un ceas, actualmente nefunctional.

Am spus ca este o biserica-muzeu. Asa este. Pe langa amvonul si altarul din secolul al XVIII-lea, in interiorul bisericii gasim o adevarata cronica a Rosiei, pe care o poti descifra prin obiectele pe care le vezi. Candelabre, jilturi pictate, steaguri comemorative, epitafuri brodate. Citind inscriptiile de pe steaguri, aflam ca la Rosia a existat un Thomas Hermann, om cu stare dupa cum il arata portretul, de pe la finele lui 1700; de eroii comunei, cazuti in Primul Razboi Mondial; de cei cazuti, "pe pamant strain" ("auf fremder erde"), in cel de-al doilea conflict, sub un drapel in care au crezut, dar care i-a inselat: Stefan Losch, "erou curajos" ("tapferer held") si fratele sau, Michael Losch; Heinrich Andrasch, "impuscat in Olanda", Daniel (?) Thal, mort in Rusia, Wilhelm Thal, cazut in Olanda, Margaretha Gottschling, moarta in Rusia, la 23 iunie 1945, in prizonierat, Johann Grau, mort la 2 noiembrie 1944.

Biserica nu mai are credinciosi. Inca din 1979, cand preotul (ulterior si scriitorul) Eginald Schlattner este numit responsabil aici, comunitatea evanghelica din Rosia a fost unita cu cea din Nou. Acum, doar vocea preotului suna intre zidurile bazilicii unde, cand la Berlin oracaiau broastele, suna corul in limba latina. Totusi, biserica rezista. Rezista bine si este inca vie, desi "decorul", ca si oamenii, s-a schimbat enorm. Cum treci de portita care da in curtea ei, ai si sarit cateva secole bune in timp. Pacat ca locul este mult prea ascuns si mult prea putin "ajutat" sa dispara din anonimat, cele cateva "excursii literare" la casa preotului-scriitor fiind niste flori care inca nu fac primavara aici la Rosia.

Si casa parohiala a bisericii din Rosia, unde locuieste Eginald Schlattner, este, mai nou monument istoric. Iar daca biserica, din punctul de vedere al starii ei, sta relativ bine, aici situatia este ceva mai grava. Un "Studiu preliminar de fundamentare a valorii culturale a casei parohiale a bisericii evanghelice din comuna Rosia, judetul Sibiu", realizat de arhitectul Liviu Gligor (si din care am citat si in aceasta pagina), ne spune ca, desi, la fel ca si biserica fortiificata, baza documentara este extrem de saraca, s-a reusit, dupa  studiul in teren, sa se traseze cateva linii ale evolutiei constructiei. Astfel, subsolul cladirii are pereti ziditi din piatra de rau si caramida, boltit, distingandu-se "cel putin doua etape de constructie si extindere, in care subsolul a fost modificat substantial. La fel, existenta unei zone fara subsol, nelegata constructiv la nivelul parterului de partea corespunzatoare zonei cu subsol si a podurilor cu doua sarpante diferite si siluete diferite, data "oficiala" a edificarii casei parohiale – scrisa si pe fronton - 1762 poate fi doar anul in care constructia mai veche aflata in acest loc a suferit modificari substantiale. Lucrarile de reparatii si intretinere la casa au alterat foarte putin aspectul original, inca fiind vizibile in exterior ancadramentele baroce ale ferestrelor, profilul  cornisei si elemente ale portiunii de sud-est a fatadei. Interiorul are doua incaperi cu tavane in relief si usi de secol XVIII. Avantajul – si necesitatea unor lucrari mai ample de restaurare la aceasta casa parohiala – consta in faptul ca aici este si "sediul" (casa memoriala si "cancelarie") pentru preotul Eginald Schlattner, ale carui personalitate si reputatie de scriitor de succes reusesc, asa cum am mai spus, sa aduca la Rosia, anual, grupuri de turisti, in special, din spatiul german. Dealtfel, si interiorul cancelariei/loc de primire este un loc unde sunt salvate obiecte, mai ales de mobilier, apartinand vechii comunitati germane din Rosia si nu numai.

Avand in vedere aceste elemente, ca si frumusetea de necontestat a locului si bogatia in elemente istorice vizitabile, ar fi imbucurator sa vedem, pe viitor, nu numai o restaurare "ca la carte" a ansamblului Bisericii din Rosia, ci si o promovare mai consistenta, cele cateva informatii, mai mult episodice, gasite pe Internet nefiind nici suficiente, nici multumitoare. Este ceea ce incercam noi aici. Si va indemnam, tot aici, sa nu ocoliti Rosia daca aveti drum prin zona. E un loc ce merita vazut.