| Acesta traditie arhaica s-a pastrat pana in zilele noastre, Romania fiind unul din marii producatori de miere ai Europei. Vizita sirianului in Moldova avea ca scop strangerea de fonduri pentru Biserica (tatal sau a fost Mitropolit de Alep-1635 si Patriarh al Antiohiei-1647). Despre consumul de mied si regimul alimentar al moldovenilor din secolul XVII, aflam urmatoarele:
”... Ne-am asezat apoi la masa. Nu era decat bob fiert in apa si mazare sau fasole fiarta, fara ulei, care semana cu mazarichea, si varza pastrata in saramura[1] pentru tot anul, si nimic altceva. Dupa cum am spus, ei nu intrebuinteaza nici vin, nici ulei, afara de sambata si duminica, dar ei beau must de mere[2.] Iar pentru noi domnul a pus sa ni se dea, in zilele de miercuri si vineri din post si in timpul acestei prime saptamani, bere si mied, caci in toata aceasta tara nimeni nu bea apa goala, afara doar de cativa.
Sesamonul[3] macinat, uleiul de sesamon si sesamonul boabe le sunt cu totul necunoscute; negustorii greci sunt cei care aduc din Turcia europeana untdelemnul, maslinele, icrele tescuite, caracatita, zeama de lamaie, nautul, orezul si fideaua si altele de acest fel. Plateau ocaua de ulei o jumatate de piastru, ocaua de icre tescuite un piastru si jumatate, ocaua de caracatita uscata un piastru riyal, iar ocaua de naut un sfert de piastru, caci locuitorii din toata aceasta tara, in afara de cei bogati, nu le cultiva si nu le cunosc.”
Legumele si produsele Moldovei
”Cat despre legume, ca sfecla, patrunjelul, ceapa alba si usturoiul, acestea nu cresc decat dupa Paste, caci in tot timpul postului ninge mereu ziua si noaptea, iar dimineata pamantul este tare ca piatra; mai ales raurile sunt inghetate. Cand rasare soarele si ziua se mai incalzeste, zapada se topeste si se schimba intr-un noroi gros care ajunge pana la genunchi. In manastirile si in casele celor bogati sunt adancituri[4] mari boltite, din piatra, numite in limba lor pivnite, unde pun butoaiele cu vin; acolo sunt si locuri pentru pastrarea legumelor. Inainte de iarna si de caderea zapezii ei smulg din pamant patrunjelul si ceapa pentru a le pune in pivnite. Prazul se gaseste din belsug si e foarte dulce. Ei pastreaza legumele in adanciturile de care am vorbit si, multumita racoarei care domneste acolo, ele tin. Cand e nevoie, ridica de acolo dupa vointa si le mananca, mai ales in timpul postului. In manastiri, dupa cina de miercuri seara, se posteste pana vineri seara.”
Despre produsele pe care moldovenii le aduc sambata dimineata in Biserica pentru a fi sfintite, aflam urmatoarele:
”In prima sambata, de dimineata, am iesit de la utrenie, apoi s-a tras clopotul cel mare dupa ceasul al treilea;[5] nu s-a iesit de la liturghie decat aproape de ceasul al cincilea.[6] In ziua aceea au adus multe farfurii cu coliva, cu miere si cu mirodenii in cinstea Sfantului Teodor martirul. Dupa liturghie, preotul a iesit din altar ca sa tamaieze; dupa aceea, s-au cantat troparele sfantului, apoi s-au rostit rugaciunile pentru morti, iar domnul nostru patriarh a citit rugaciunea pentru coliva si s-a rugat pentru cei care o adusesera in cinstea mucenicului, cat si pentru odihna mortilor lor.
Dupa ce le-a impartit anafura si dupa ce au sarutat icoana martirului, credinciosii s-au intors la stranele lor pentru ca toti acei care adusesera farfuriile cu coliva sa se poata infatisa inaintea domnului nostru patriarh care lua pe rand putina coliva cu o lingurita de argint sau de fildes. Acestia mergeau apoi pe rand la cei de fata, pana la cel urma. Apoi, domnul nostru patriarh a iesit inaintea lor, la usa bisericii, ca de obicei; a binecuvantat pe credinciosi in timp ce acestia ieseau in tacere, doi cate doi, pana ce au iesit toate femeile.”
.
|