S-a mutat in Argentina. A dat festivalurile de la Cannes si de la Venetia pe Buenos Aires. Cind revine in Bucuresti, constata ca a mai disparut cite un colt din el.
“Au inceput sa demoleze cu o furie… Groaznic! E o agresiune continua”.
Ce parere ai despre fotbalul 3D?
Exista chestia asta? Presupun ca puristii zic ca e nasol, nu?
Nasol pentru ca n-o sa se mai duca lumea la stadion.
Si asta e adevarat! Nu stiu, mi se pare cool, asa. Eu la chestii din astea m-as uita, macar din curiozitate, sa vad cum arata. Risti sa primesti o minge-n cap, nu? Probabil ca spre asta se indreapta cinemaul. Dar primele chestii care lanseaza o moda sint experimentale. Sint asa, ca sa testeze piata.
Sintem un popor vizual? Un popor care consuma imagini?
Da, dar un popor care consuma imagini de televiziune. Nu stiu daca sintem vizuali neaparat, pentru ca daca era asa, am fi avut niste mari pictori. Problema tine de vizualitate, dar e vorba de o cucerire a imaginarului prin imagini de televiziune, care evident ca nu sint arta, sint consum, publicitate, tot ce vrei.
Despre talk-show-uri ce parere ai?
O, horror! Este, de fapt, un timp pe care televiziunile il umplu foarte usor. Avem niste oameni care se cearta acolo-n direct, ce-ti mai trebuie? E ca si cum ai sta pe marginea drumului si-ai urmari un caft. Doar ca e la televizor.
Televiziunile de la noi cum ti se par?
Am o parere foarte, foarte proasta despre televiziuni in general. Nu numai de la noi, de peste tot. Francezii mai pastreaza oarecare tinuta, au si documentare… Probabil ca au si ei canale din astea foarte populiste, dar eu pe alea nu le prind. Ideea e ca lucrurile foarte bune, ma rog, cele pe care le consideram noi bune, trec pe nisa, pe supernisa.
Esti un reper in lumea culturala, nu regreti ca ai “dezertat”?
Pai, da, acuma nu vreau sa fac pe modestul, ca nu sint. Eu nu ma vedeam asa, eu credeam ca-mi fac pur si simplu treaba mea. Nu voiam sa fiu un reper sau chestii de genul asta. Dar e o problema cu elitele si nu stiu daca e vina lor sau vina poporului… E clar ca si ele au pierdut putin contactul cu masele…
Care au fost cauzele?
Uite, daca luam exemplul polonez sau ceh, nu? Asta e o poveste veche. Sigur ca noi nu am fost disidenti, nu nu stiu ce… Bun, acuma trecind in libertate, mie mi se pare ca lucrurile s-au petrecut firesc. De ce? Pentru ca elitele evident ca si-au urmarit propriul drum si nu s-au gindit “Hai sa facem legatura asta cu masele!” si nu stiu ce. Ceea ce, probabil, a fost, intr-adevar, o eroare. Nu ca scuz acuma elitele, dar ma gindesc ca sint mult mai interesate sa faca ceea ce vroia sa faca toata lumea, sa citeasca ce n-au putut, sa scrie ce n-au avut voie si asa mai departe. Publicul sigur ca s-a simtit putin nebagat in seama, prapastia s-a adincit si acum e, clar, intr-un punct mort, in care nu se comunica.
_______________________________________________________________
Romanii sint alergici la nou
_______________________________________________________________
Dar exista cine sa asculte ce au de spus elitele?
Elitele de la noi si-au pierdut autoritatea. Adica autoritate intelectuala au in continuare, dar mie mi se pare ca publicul nu mai e atit de intelectual. Si publicul care sa zicem ca mai are asa-numite bovarisme din astea…
Publicul de cultura…
Da, e tot timpul foarte agresiv, foarte frustrat. Ne reproseaza niste lucruri nerezonabile. Ni se spune “Nu sinteti buni!”, dar nu se mai stie de ce. Unii nu sint buni pentru ca au facut pactul cu puterea, si-au pierdut credibilitatea, ceea ce este vax, daca-mi dai voie sa spun, pentru ca intelectualul nu e un sfint, e la fel ca toata lumea. Si in fond exista, daca ne uitam in istoria culturii, autori geniali care au fost mult mai ticalosi si au facut pacturi mult mai sinistre si pe care in continuare ii citim sau ii ascultam. Dar practic intervine aceasta incapacitate a romanului de a separa planurile.
Nu separam omul de opera, nu?
Pai, dom’le, ori discutam din punct de vedere moral si aici sintem de acord ca nici unul dintre noi nu este sfint, toti avem grade de vinovatie diferite. Ori ne intereseaza ce are de oferit un intelectual ca intelectual, nu-l cautam la viata privata, nici la pe cine sustine politic. Dupa mine, e o distinctie usor de facut!
Si de ce nu fac romanii distinctia asta?
Chestia asta vine de departe. In primul rind, din faptul ca sintem o tara eminamente agrara. Cit sint? 40 la suta din populatie sta la sate. Dar lucrurile au fost pervertite, in mod clar nu mai este acelasi taran ca pe vremuri. Apoi, revenind si la publicul de cinema si de cultura, e un public cu niste valori foarte traditionale, foarte alergic la orice inseamna, de fapt, ceva altfel in cultura, in orice domeniu. Nu mai vorbesc de comportamente.
_______________________________________________________________
Am ajuns la concluzia ca romanii sint geniali luati individual, dar impreuna sint o catastrofa, pe bune! Nu ne ies chestiile colective. Pentru ca tot timpul unul se crede mai destept, vrea sa-i dea in cap aluia care se crede el destept si tot asa.
_______________________________________________________________
Si cu mentalitatea cum stam?
E vorba de o inertie a mentalitatii, o anchilozare a mentalitatii, care nu accepta noul. incercarea de a reforma, la toate nivelurile, se izbeste de rea-vointa, de inertie. Practic, pentru ca sintem in democratie, se ajunge intr-un blocaj total, in care sa zicem ca o institutie incearca sa faca niste reforme, dar ii sar in cap altii. Sau sint dati in judecata, pentru ca exista in lege nu stiu ce punct! Ma intreb, de pilda, cum se poate face reforma in educatie, care este absolut esentiala, este vitala, in conditiile in care tot timpul se trezesc unii care spun: “Nu, dom’le, nu e bine!”. E clar ca trebuie schimbat ceva.
Ce anume ar trebui schimbat?
Am ajuns la concluzia ca romanii sint geniali luati individual, dar impreuna sint o catastrofa, pe bune! Nu ne ies chestiile colective. Pentru ca tot timpul unul se crede mai destept, vrea sa-i dea in cap aluia care se crede el destept si tot asa. Datul la gioale e specialitate romaneasca!
E singura noastra specialitate?
E ciudat, pentru ca noi am avut si inventatori geniali, dar iarasi, e vorba de indivizi, noi am pedalat pe faptul ca am avut un Brancusi, un Coanda, un Cutarica. Da, si? Sint produsul acestui popor, dar asta nu inseamna ca tot poporul este asa. Sint, cum sa spun, niste exceptii, ca sfintii. Pai, daca toti oamenii ar fi sfinti, pe ce s-ar mai baza invatatura crestina? Pina la urma, se bazeaza pe ideea de exceptionalitate. Sigur ca se spune ca trebuie sa tindem spre… Mie mi se pare un paradox aici, pentru ca pe de o parte se spune ca trebuie sa fii mai bun, mai nu stiu ce. OK, si daca toti am ajunge acolo, ce s-ar intimpla?
N-o sa se intimple.
Sigur ca nu, dar trebuie sa fie unii cu zece pasi inaintea noastra, tocmai pentru ca sa avem niste repere. Apropo de elite, a fost momentul dramatic din ‘90, mineriada. Cred ca a fost unul dintre cele mai oribile lucruri din istoria Romaniei, dar nu i se face reclama suficient din punctul asta de vedere si risca sa treaca o generatie, trec doua si sa nu se mai stie nimic de acest lucru. Ar trebui pastrat in memorie. De acolo ne-am ales cu o justitie care nu-si face datoria.
_______________________________________________________________
De la agresiunile astea verbale pe care nu le mai simtim, ca ni se pare “c-asa-i romanul, necivilizat”, se va trece la insensibilitatea in fata agresiunilor fizice, chiar in direct poate, la televizor!
_______________________________________________________________
Si care au fost consecintele?
Mi se pare ca se ajunge de fiecare data cu o treapta mai sus, si cu scandalurile, si cu insensibilitatea publicului. Adica vorbesc de popor ca despre un public, mi se pare ca a devenit public. Se uita atit de mult la televizor incit… Pe mine ma stupefiaza aceasta lipsa de reactie, cum a fost cazul batrinului omorit in bataie pe trecerea de pietoni. Mie mi se pare ca nici oamenii chemati in direct la televizor nu mai au reactiile normale, de revolta.
E cam obositor sa te revolti tot timpul, nu-i asa?
Da, dar ajungi sa te obisnuiesti cu chestii cotidiene, care inseamna atentate la demnitatea persoanei, inseamna agresiuni, de la fizice pina la agresiuni verbale, care au devenit moneda curenta. De la agresiunile astea verbale pe care nu le mai simtim, ca ni se pare “c-asa-i romanul, necivilizat”, se va trece la insensibilitatea in fata agresiunilor fizice, chiar in direct poate, la televizor! Si se va ajunge nu stiu unde.
Ce crezi despre cetatenii care au iesit in strada sa-si apere primarii arestati?
Am vazut si eu, la Craiova. Este o lipsa de discernamint. OK, e un primar care te-a ajutat, dar a facut si niste lucruri. Ce se intimpla daca tu, pe baza unor avantaje individuale, ca ti-a dat ala casa sau nu stiu ce, vei bloca de fiecare data justitia? Bun, nu s-a-ntimplat, dar a fost un semnal!
Si lipsa asta de discernamint de unde vine?
Vine dintr-o combinatie de factori, inclusiv substratul rural, care este intr-o proportie destul de mare. Uitasem cu totul de aceste canale speciale, cu muzica populara. Eu n-am mai vazut nicaieri asa ceva. Mi s-a spus c-ar mai fi prin Serbia. Nu stiu, n-am fost in Serbia. Nu mai e folclor, e ceva total kitsch. Dar are un public foarte numeros, majoritar rural. Mie mi se pare o chestie foarte comica, pina la urma. Parca ai aduce oamenii din comuna primitiva si i-ai pune la televizor.
E tot nevoia de integrare intr-o comunitate?
Da, dar socializarea se face altfel. De fapt, sint mai multe chestii. Mie mi-a venit pe mail ca sint 77 de oameni care asteapta sa le confirm prietenia. Daca deja-i cunosc, de ce trebuie sa le confirm? Bine, chestiile sint supercomice. Am auzit pe cineva spunind: “Am 458 de prieteni!”. Esti normal la cap?” Cum sa-ti imaginezi asa ceva? Daca ai patru, zi mersi.
Blogurile intra tot in categoria asta?
Dupa mine, foarte multe bloguri sint tot retele de socializare, nu intri sa comunici nu stiu ce. Eu, care sint un individualist, fac o distinctie intre ce se intimpla in zona artelor si in zona stiintelor. In stiinte, devine tot mai evident, daca te uiti la cine ia Premiul Nobel, ca e nevoie de echipe, ca sa descoperi nu stiu ce. Sau de scenaristii de la Hollywood! Dar noi sintem totusi europeni si mie imi place chestia asta. In lumea noastra numita Europa, lucrurile geniale au fost facute de indivizi, nu de echipe, nu de grupuri. Eu tin foarte mult la ideea asta, sint impotriva egalitarismului…
“Dom’le, nu mai au curiozitati!”
Cum crezi ca se raporteaza romanii la sport?
De fapt, la noi sportul se reduce la fotbal. Imi pare rau ca spun chestia asta, dar pe vremea lui Ceausescu erau mai multe sporturi, inclusiv la televizor. Mai vedeai un tenis, mai vedeai o scrima, mai vedeai o natatie, acuma vezi numai cind sint Olimpiade sau nu stiu ce…
Se transmit totusi…
Da, dar eu nu stiu ce audienta au chestiile astea. Sint sigur ca e o diferenta ca de la cer la pamint intre ratingul lor si ratingul meciurilor.
E vorba de obisnuinta sau de altceva?
E vorba de o saracire a curiozitatii. Mie mi se pare ca lumea, in general, in special tinerii, dom’le, nu mai are curiozitati… La noi e foarte clar, sintem asa, monolitici, se obisnuiesc cu o chestie, nu mai ies din ea. E un fel de monogamie perpetua, se feresc sa mai incerce altceva. De exemplu, gastronomic. Incearca sa-l faci pe un roman sa guste feluri chinezesti… Bine, astea se mai poarta, dar nu foarte mult fata de alte tari. Deci n-avem chestia asta!
“Intotdeauna am fost victime”
Are legatura cumva cu patriotismul?
Nu, aceasta lipsa de curiozitate este indicatorul a ceva mult mai profund: un anumit tip de mentalitate, foarte rigida, foarte autoprotectiva. Celor care lanseaza ceva de genul “Tara noastra e cea mai frumoasa…”, le spun: “Da’ cite alte tari ai mai vizitat?”, “Pai, nici una!”, “Pai, si-atunci?”. Trebuie sa compari ca s-ajungi la superlativ. A, poti sa ai asa, o tandrete fireasca, dar atunci spui asa: “Tara mea e cea mai buna, pentru ca aici m-am nascut, aici ma simt bine…”. Dar daca incepi s-o iei cu asta, ca e cea mai frumoasa…
De ce avem o parere atit de buna despre noi?
E lipsa asta a spiritului critic, care la noi se manifesta doar sub forma certurilor nesfirsite. Niciodata nu e vorba de autocritica, niciodata! Si la nivel de indivizi, si la nivel de tara, noi sintem cei mai… Si noi intotdeauna am fost victime, toti au calcat peste noi… Critica in sensul ei nobil nu exista. Orice demers intelectual e o forma de critica. Ai trage concluzia din chestia asta ca nivelul nostru intelectual este la pamint (ride). Dar e o problema, e o problema! Pentru ca in momentul in care te infasori asa, ca o mumie, in tot felul de fisii nu e bine.
_______________________________________________________________
La noi functioneaza oftica. E unul mai bun? Ia sa-l trag la nivelul meu sau chiar mai jos!
_______________________________________________________________
E si asta o specialitate romaneasca, sa ne mintim pe noi insine?
Pai, asta e autoprotector aici, sa spui tot timpul niste minciuni frumoase. Dar e ciudat, pentru ca pe de o parte, in relatiile interpersonale, romanii pot spune ca sint fiare unii cu altii. La noi nu functioneaza invidia, care mie mi se pare un sentiment pozitiv, pentru ca te stimuleaza sa ajungi macar la nivelul celui pe care-l invidiezi, daca nu sa-l depasesti. Asta e lucrul pe care s-a bazat capitalismul, pe sentimentul asta firesc, de a fi in concurenta. Ei, la noi functioneaza oftica. E unul mai bun? Ia sa-l trag la nivelul meu sau chiar mai jos!
Mai exista si la altii?
Probabil ca exista ofticosi si la altii, dar nu in asemenea proportii.
Cum ti s-au parut reactiile din tara la premiile cistigate de filmele romanesti?
Iar e ciudat ca, pe de o parte, toti ne-am bucurat cu Nadia, pe bune! Ei, cum vine vorba de arta, nu stiu ce se intimpla, probabil ca e o disfunctie la mijloc, brusc aceste succese devin suspecte. De ce? Chiar sa fie asa, care e problema? Nu ne bucuram? Aud ca “valul romanesc e o moda”. Slava Domnului! In s’Allah! De cind n-am mai fost noi la moda? Am fost vreodata la moda in cinematograful mondial? Care e problema? Sa profitam de chestia asta! Ghinionul e ca statul n-a stiut sa profite.
Sa profite in ce fel?
Pai, cel mai bun brand de tara l-a facut filmul romanesc, este produsul cel mai cautat afara, daca e s-o luam asa. Poate si Dacia…
Poate si Hagi…
Bine, da’ Hagi e deja un simbol. Si in Buenos Aires, cind auzeau ca sint din Romania, ma intrebau de Hagi.
In Argentina, te-ai dus la vreun meci?
Am fost la Boca, unde e stadionul, dar Boca e un cartier foarte dificil, cum zic francezii. Oricum ti se recomanda sa nu te duci decit ziua-n amiaza mare. Si chiar si atunci, exista strazi inchise, chiar ziua-n amiaza mare. E un cartier sarac, foarte colorat, pitoresc, dar unde nu-ti doresti sa mergi singur.
“Se dau numai tunuri”
De ce nu-ti place fotbalul?
M-am tot gindit ce-i face pe unii sa fie atit de interesati de fotbal si nu de alte sporturi. Chestia e ca pe mine, ideea sa ma uit la o minge… so what?
Exista arta si acolo…
Da, dar iti dai seama dupa ce cunosti mai multe lucruri. Stiu si eu ca sint doua echipe, cu doua porti si ca dupa pauza schimba portile. Dar nu reusesc sa gasesc foarte palpitanta povestea asta, cu mersul la stadion. Eu cred ca se poate vedea foarte bine si in varianta 3 D. Ca sa nu mai spun ca fotbalul genereaza comportamente aberante si agresive. Ca si televiziunea. Sint doua debuseuri pentru agresivitate si pentru chestia asta de a fi impreuna. Ca si televiziunea creaza poate nu doar iluzia, ci chiar realitatea unei comunitati, chit ca e virtuala.
Ce fel de comportamente genereaza TV-ul?
Acum exista o dezinvoltura care frizeaza desantarea. Nu mai exista inhibitii, nu mai exista mecanisme de control, decit CNA-ul ala. Nu e doar vulgaritatea aia ca unul te-njura, sint anumite forme de vulgaritate pe care unii nici nu le observa.
Ce modele promoveaza televiziunile noastre acum?
Modelele astea, practic, sint celebritati in zona lor, clar, dar sint un fel de “tunuri”, se consuma repede. Vrei sa reusesti, o data ce-ai ajuns acolo sus se presupune ca nu mai poti sa cazi, desi evident ca se intimpla chestia asta. Mama, daca esti celebritate… Stii cum se zice, “the harder they fall”. Cred ca asta functioneaza: sa dai un tun, valabila la toate nivelurile in societatea noastra.
Se dau numai tunuri sau se incearca si alte metode?
E apropo de ce e spuneam inainte, ca nu se face ceva constructiv si solid, sa ai continuitate, sa-ti urmaresti niste scopuri care sint coerente si care duc la ceva consistent. Nu, dom’le, ai tras o chestie! Uita-te, majoritatea este aparenta, sa ai o masina bengoasa, da’ nu stii unde traieste respectivul. Vorba aia, traieste la bloc, da’ are nu stiu ce gipan, tot asa, se imbraca, chestii, fite…
Ne lipsesc proiectele pe termen lung?
Nu exista, de asta se impotmoleste totul. E o cirpaceala continua.
sursa foto: fotograful.net
Alex Leo Serban
Data si locul nasterii: 28 iunie 1959, Bucuresti
Ocupatie: critic de film, eseist, prozator, traducator, profesor la Centrul de Excelenta pentru Studiul Imaginii
Carti: “Lars von Trier: filmele, femeile, fantomele” (2004), “Dietetica lui Robinson” (2006), “De ce vedem filme. Et in Arcadia cinema” (2006), “4 decenii, 3 ani si 2 luni cu filmul romanesc (2009), “Jeu de Paume”, “Dimineti”, “RetroVizoare” .
|