| Acum niște ani |
| 23 noiembrie 2024 |
| 1843 • |
Ion Ghica a inaugurat cursul de Economie politica la Academia Mihaileana de la Iasi |
| 1864 • |
Este înfiintat prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Muzeul National de Antichitati din capitala |
| 1940 • |
Ion Antonescu, seful statului român între 1940-1944, a semnat, la Berlin, adeziunea României la Pactul Tripartit |
| 1991 • |
Freddie Mercury anunta public ca are SIDA; a murit a doua zi.
|
|
|
|
|
|
|
| Pentru „a şasea roată“: TVR Cultural |  | | (Editoriale) | Ma simt dator sa incep acest text cu un disclaimer: Am lucrat vreme de patru ani in TVR, la TVR Iasi si am realizat vreme de doi ani o emisiune culturala pe TVR 3, iar vreme de un an a fost preluata de TVR Cultural.
Restul chestiunii se leaga cumva de disclaimer: desi nu am beneficiat nici o clipa de vreun avantaj material de pe urma difuzarii pe TVR Cultural, am „tras“ multe foloase in planul hulitei notorietati („stai linistit, ba, nu te stie nici maica-ta de acolo!“, vor zice unii). | Nu m-au oprit babutele pe strada sa ma felicite pentru emisiune, dar multi amici care habar nu aveau ca fac emisiuni TV au remarcat prezenta mea pe acest post, fara a-i fi „obligat“ sa se uite.
In urma cu ceva ani, am realizat pentru „Suplimentul de cultura“ un dosar despre TVR Cultural, precedat de un interviu pe care directorul canalului, Daniela Zeca-Buzura, i l-a acordat colegului mei Razvan Chiruta. Nici interviul, nici dosarul (care avea ca titlul „«Sa mai avem putina rabdare» cu TVR Cultural?“) nu au fost „comode“ pentru TVR Cultural sau pentru doamna Zeca-Buzura. Problemele erau si atunci aceleasi: de ce „produsul“ nu performeaza, de ce inca mai practica unii realizatori „pasunismul“.
Intoarcerea la raspunsurile din 2007 la ancheta cu pricina mi se pare un exercitiu interesant. Bogdan Ghiu, aparator si astazi al TVR Cultural, spunea atunci ca „nu este necesar un canal care sa abordeze cultura sectorial“, ca „a-l inchide sau a-i pune la indoiala necesitatea, e o prostie“. Pe de alta parte, Costi Rogozanu era de parere ca postul este „un amestec de primitvism in exprimare cu inalte aspiratiuni“. Momentul 2007 este important, deoarece PDG-ul de la acea vreme, Tudor Giurgiu, urmarea demiterea directorului statiei.
Ceea ce am stiut si atunci, si astazi, este ca acestui post nu i s-a dat niciodata o sansa in plus, in afara de aceea de a exista. Resursele infime, strucura de personal din TVR, mentalitatea in general au atarnat tot timpul ca o piatra de moara de gatul canalului. Niciodata TVR Cultural nu a fost altceva decat un fiu vitreg al Televiziunii Romane.
Mai stiu foarte bine ca, prin structura institutionala, directorul de canal in TVR e mai degraba un media planner al unor programe produse de o redactie Culturala, care nu stiu daca are un sef pana in ziua de astazi (in mandatul domnului Lazescu se produsesera niste „decapitari“ prin redactii, iar numirile sau concursurile intarziau sa apara). Or, cand te confrunti cu un asemenea hailoimais institutional, in care seful efectiv nu poate ordona nimic in structura unui program, cand esti somat sa mergi pe emisiuni reluate de acum o mie de ani, cand accesul la promovare este atat de limitat, nu te poti astepta la rezultate spectaculoase.
Ca telespectator, am urmarit cum postul creste prin emisiunile sale, realizate de oameni angajati, ca Marius Constantinescu (e doar un exemplu), sau de colaboratori precum Grigore Lese.
Ca om interesat de tot ceea ce se intampla in media, am vazut cum evenimente extrem de relevante, precum Festivalul „Enescu“ sau targurile de carte, aveau o acoperire corespunzatoare pe TVR Cultural. Nici un alt post nu isi poate permite sa acorde atatea sute de ore de emisie unor intamplari care pot parea „marginale“ la scara intregii economii.
TVR Cultural devenise unica sansa de a„aparea pe sticla“ pentru autori consacrati si tineri, pentru artistii vizuali, pentru teatrologi, pentru promoteri. Ne place sa vorbim despre industrii creative, uitand ca o industrie, care, si in vremuri de criza, se straduieste sa produca inclusiv bani, are nevoie sa se afiseze, sa se afle ca exista.
Intotdeauna am crezut ca discutia pe marginea TVR Cultural nu are cum sa se mai poarte in termeni de „pastrare“ si „desfiintare“, ci ca unica tema valabila este „cum il facem mai bun“. Spun „cum il facem“, pentru ca orice ora de emisie, a unui asemenea serviciu public, trebuie sa depinda de implicarea tuturor actorilor culturali. Nu mi s-a parut niciodata ca acest post nu accepta ajutorul, respinge idei sau ramane opac la solicitari. Oamenii din cultura stiu mai bine decat oricine asta.
Poate ca unii dintre noi si l-ar fi dorit mai „partizan“ cauzei culturii „vii“ si mai putin temelor de patrimoniu etc., dar consistenta de „nou“ si „vechi“ de la un post precum TVR Cultural trebuie stabilita de specialistii din redactie, nu de cei direct implicati in fenomen.
Domnul Saftoiu se jura intr-un interviu din „Jurnalul National“ ca TVR 2 Cultural va fi, de fapt, un soi de rebranding al TVR Cultural si ca va avea bani mai multi, aparatura mai performanta si va ajunge maine-poimaine o frumusete culturala 16:9 HD. Ne vom lamuri repede cat de tare minte sau cat de tare „sufera“ dupa radicala sa decizie.
.
| |
|
|
|
|
|