Vorbim despre lipsa de educatie, despre manelizare, despre mitocanie, despre politica de indobitocire a po­pulatiei prin mass-media, despre tendintele limbii, de buni traducatori, despre faptul ca, mai nou, isi vinde biblioteca alcatuita in buna parte din exemplare rare... Sa le luam pe rind.

"In legatura cu lipsa de instruc­tiune. Singurul dezavantaj al celor care stiu carte si se exprima corect gramatical este ca ajung, fara sa-si dea seama, sa nu mai stie ce-i corect. Omul care stie ca nu se pune virgula intre subiect si predicat, care stie cand se scrie «mi-au» cu cratima si cind «miau» ca pisica, ajunge, poate, sa spu­na, la un moment dat, «ei este multi». Exagerez… dar presiunea majoritatii agramate este mai mare decit rezistenta. Apropo de miscarea de rezistenta, care e o treaba foarte buna a ziarului dvs."

Ce ne facem cu politica de indobitocire a populatiei prin mass-media? E o chestie concertata? "Incep sa cred ca da. La inceput, am crezut ca e ceva facut la minima rezistenta. Toata lumea se uita la televizor, caruia i se spune, pe buna dreptate, tembelizor. Ne manelizam, asa… Eu nu am nimic impotriva manelelor si a manelistilor. Manelele exista de multa vreme. Sint niste moduri turcesti, orientale de a cinta."

Si totusi… Manelismul e sino­nim cu prostul gust, cu un anume soi de snobism, cu incultura, cu mitocania....

"Vorba lui Caragiale: «Am o banuiala proasta!». Si anume: e un mod de imbecilizare care convine. Pentru ca e mult mai usor de condus niste prosti decit niste destepti cu mintea vie. Lasa-i sa se uite la programe proaste, sa citeasca literatura de trei lulele, sa asculte muzica pe care ti-o pune taximetristul. Daca indraznesti sa-i spui sa opreasca maneaua sau s-o dea mai incet, iti zice: «Ce e, dom'le, nu-ti place?». «Nu! Eu iti platesc pentru asta si am dreptul sa nu-mi placa. Sau am dreptul la tacere»."  

Asta, in taxi. Dar la televizor? Sini supradimensionati, buze umflate de acid hialuronic sau de vreun interlop, prostituate de pe centuri reale sau virtuale, ascunse sub fustite de asistente tv, fotbalisti care dupa doua luni de Italia nu mai stiu romaneste (oare au stiut vreodata?). O lume de plastic si de mucava. Cu ei ce ne facem, ca-s peste tot, unde schimbi ca­nalul, sint tot ei: pestritele, bo­te­za­tii, guresoaiele, crudele, pasarinele, senzualele, brailencele, buruienile... Iaca ce bine le vin substantivele comune… Toti si toate pe post de mo­dele. Nu mai sint modele ade­va­rate sau modelele adevarate (si nu ma refer la manechine) nu mai au loc de bianci si de varci?

"Modele adevarate sint, dar din pacate, din ce in ce mai putine. Eu, intr-un fel, inteleg treaba asta. Anul trecut, am avut o piesa la TNB, «Molto gran' impressione». Desi e o comedie de epoca, acolo e vorba de manele, iar personajul care pronunta cuvintul «manele» ia aplauze la scena deschisa. Poate cei care aplauda la auzul acestui cuvint cred ca cel care a adaptat textele pentru acest spectacol, adica eu, a vrut sa aduca la zi textul. Dar nu, manelele existau si pe vremea cind au fost scrise piesele."

Ce ne facem cu ororile si erorile de limba pe care le auzim zi de zi in jurul nostru, la tv, la radio? "Am discutat asta cu multi oameni cultivati si am ajuns la o singura concluzie: nu poti sa lupti impotriva unei tendinte. Un filolog nu poate sa schimbe tendinta unei limbi. El trebuie sa se mul­tu­measca a consemna faptele. Din pa­cate, cei care cred asta au dreptate. Cu timpul, vom ajunge sa spunem «cartea care am citit-o». «Pe»-ul acu­za­tivului va disparea. Sint constrins sa constat asta."

Mi-o spune un om de litere de ta­lia lui Romulus Vulpescu. Pot sa ma-mpusc linistita. "Pai si eu pot sa ma-mpusc! Mai e o alta imbecilitate, care s-a generalizat: locatie. Evenimentul s-a desfasurat in locatia x. De unde esti, de locatie? Ce pui in lo­ca­tie? In loc de «loc». Locatie inseamna in­chiriere… Tendinta limbii este spre sim­plificare, spre generalizare, pe in­diferent ce cale. O consecinta a lipsei de timp, dar in primul rind a lipsei de educatie. Eu am constatat toate astea mai mult dupa ’89. Asta cu des­chiderea culturala e o iluzie. Nenoro­ci­rea e ca-n zilele noastre aceasta ge­ne­­ralizare a mitocaniei lingvistice nu se poate stopa. N-avem ce face. E o ten­dinta a majoritatii. E o «lo­catie» care se-ntinde. Nu se mai zice «a pi­cat la examen», ci «a picat exa­me­nul». In troleibus: «Coboriti pri­ma?», in loc de «la prima (statie)». «A con­vins-o din prima.» Din prima ce? Cli­pa?

Incercare? N-ai cum sa lupti contra acestor tendinte. Le constati, le consemnezi, le comentezi, le-njuri, da’ tu ramii cu zisa, iar ei ramin cu spusa. Mai e una: «in principal». Cum, in principal? Atunci, «in secundar», ce? Asta in loc de «indeosebi», «mai ales». Sau «l-a prins in flagrant». Adica, in evident. «Flagrant» este un adjectiv prepus substantivului «delict». Deci, limba are tendinta de a economisi. Ca-n viata de zi cu zi. Re­nunt la aia, c-asa vreau eu sa traiesc. Asta-i democratia. Nu-ti convin titele de pe canalul x? Pe mine, sincer sa fiu, nu ma deranjeaza, ba dimpotriva. Glumesc… Schimba postul! Dai peste acelasi lucru? E nesansa matale… Atunci citeste niste carti. Iar aici iarasi e chestie de alegere. Pentru ca literatura n-o face numai scriitorul, ci si cititorul."

"Literatura originala – poezie, proza, dramaturgie – au scris multi, mai bine sau mai prost. Eu sint unul dintre ei. Cine ga­ran­teaza ca peste 100 de ani, daca vii­torul omenirii va exista, lumea o sa se bata pentru un volum de poezii al lui Romulus Vulpescu? Nicolae Ma­nolescu nici nu m-a inclus in «Istoria literaturii» sale, dar sint si absente care onoreaza. Lumea insa  – sper – va vrea sa citeasca si peste 100 de ani si Rabelais, si Jarry, si Villon. Si atunci nu-i mai bine sa exist prin ei? Nu e problema sa durez eu, ci sa dureze ei! Sa aiba cine sa-i citeasca nu mai e problema mea. De-aia spun eu ca li­teratura n-o face numai scriitorul…"

Si-atunci ce face diferenta dintre un traduttore-traditore si un traducator adevarat?

"Eu mi-am permis un joc mai periculos… Benede­tto Croce a spus, cindva, ca sint trei feluri de traduceri: fidele si proaste, frumoase si infidele si proaste si infidele. Dar mai exista si a patra categorie: si frumoase, si fidele. Asta am spus-o eu, care sint destul de ticalos si am facut paralela cu femeile. Sigur, e cazul ideal, deci se-ntimpla mai rar. Ce sa-ti trebuiasca sa fii un bun traducator? Sa stii bine limba romana. Inspiratie. Si o mare indrazneala. Eu incerc. Daca tine, bine, daca nu, nu. N-as putea spune, m-ai cam surprins cu intrebarea asta. Pot sa spun insa ca m-a atras zona asta pentru ca la aia am gasit citeodata niste idei extraordinare. Si mi-am spus: cum de nu mi-a venit mie sa zic asa? Ma, da' destept e baiatul asta! Nu intr-o prima faza, ci tot timpul sint gelos pe ei!" 

Si ce ramine dupa Romulus Vulpescu? Poate, vorba lui Arghezi, "un nume adunat pe-o carte"? Cartile si le da… "Pai le dau, ca n-am in­co­tro… Am scris si-o poezie cam tri­s­ta… cum pleaca din casa cartile. Dom’le, as prefera sa ramin colb din filele unei carti. Ala pe care-l sufli…"

"Plecara cartile din casa/ pornind pe ultimul lor drum,/ iar stinsul filelor parfum/ sir de-ncaperi golite lasa.// De raft, si-o gioarsa de volum/ se-agata si nu vrea sa iasa;/ absenta cartilor apasa/ ca un banal regret postum.// Confratii ce-mi vegheaza visul/ sint stramutati in empireu,/ si-acum constat la rindul meu/ cit de zadarnic mi-a fost scrisul./ Macar sper, des­tra­mat in moarte,/ sa ma prefac in colb de carte.//" (Martie 2011)