Preocupat sa elimine si zona uricioasa a Rapei Galbene, cu maluri rupte de apele coborite dinspre dealurile Muntenimii (Copoului) ca intr-o cascada lutoasa, primarul Nicolae Gane initia construirea unei esplanade.

Desi marturisise unui jurnal ca ideea ii venise „intr-o noapte senina din luna august” , de fapt aceasta apartinea poetului Mihai Eminescu. Visator si nostalgic, profund impresionat de trecutul si frumusetea batranului Iasi, poetul avea uneori placerea sa priveasca imensa vale ce se intindea prapastioasa, la poalele targului, de-a lungul Bahluiului. Inecata de suvoaie si napadita de nesfarsitele paduri de rogoz, trestie si papuris, misunand de pasari, pesti si felurite ganganii, parea o adevarata delta in mijlocul careia se ridica „Palatul Nemtesc” al Garii.

Cercetand incantatoarea priveliste, „rezemat cu coatele pe bara” de lemn, intinsa ca parapet, la marginile malurilor abrupte dinspre Cismeaua Pacurari, uneori putea fi vazut poetul Mihai Eminescu. Acolo il gasea intr-o zi Gh. Popa Radu. Privea spre Galata. Intrebat ce face, avea sa raspunda: „Ce sa fac… admir natura; uite domnule Radu, spune-mi, cine ar fi in stare sa-mi puie pe hartie tabloul acesta care ni se prezinta inaintea ochilor. Doamne! exclama el, ce pozitie frumoasa are Iasul! De as avea eu bani, as pune sa se faca un pod de aici pana pe dealul Galata. Inchipuie-ti, cand acest pod ar exista, sa stai in mijlocul lui, ce priveliste frumoasa ai avea. Cred ca in lumea intreaga nu s-ar mai gasi pereche!” („O amintire din viata lui Eminescu”, „Arhiva”: nr. 5-6, 1900).

Malul rapei sfartecat de ape urca mereu spre targ, muscand in fiecare primavara si toamna ograzile caselor apropiate, incat unii targoveti, mai speriosi, vedeau sfarsitul „capitalei” prabusita in uriasele prapastii de la Rapa Galbena si pana la Rapa Privighetoaiei (cascata in preajma ulitei Talpalarilor, zisa apoi Saulescu), ce se adanceau mereu. Dupa mai multe incercari de a „inchide” aceasta rana a Iasului, primarul Nicolae Gane in cel de-al patrulea mandat demareaza procedurile pentru constructia Rapei Galbene. Lucrarea gandita de primar avea menirea sa igienizeze locul napadit de necuratenii, sa-l infrumuseteze si sa creeze o legatura directa, printr-un bulevard modern, intre Gara si strada Copoului (Carol), aflata, de asemenea, in prefaceri. La cererea sa, inginerul sef Charles Chaigneau din Serviciul Tehnic al Primariei, prezenta planul general al noii strazi – cu raportul nr. 4269 din 5 septembrie 1897 – pe care primarul punea apostila: „La Consiliu” si data de 9 septembrie 1897. Odata actiunea pornita, urmau discutiile de rigoare, inginerul Chaigneau intocmind planurile lucrarilor de canalizare, iar arhitectul I. Vignali pe cele ale unei esplanade ce avea sa inlocuiasca rapa cea hada. La 3 martie 1898, Consiliul comunal le dadea girul, astfel ca a doua zi porneau spre Bucuresti. Desi lipseau fondurile, circa 400.000 lei, la cererea primarului, Ministrul de Interne si Consiliul Tehnic Superior – prin Jurnalul din 9 aprilie 1898 -incuviintau executia proiectelor.

Urmau licitatiile castigate de inginerul Virgil Halaceanu pentru zidul de sustinere si scari, de M. Manoliu – pentru canalizare, inginerul I. Petrazoli preluand supravegherea tehnica. Prin august, lucrarile erau in toi, cu acest prilej deschizandu-se si doua strazi noi: Regimentul 13 (astazi Silvestru) si Grivita (acum Strapungerea Silvestru), pentru trecerea canalelor spre Bahlui. Primarul Gane nu mai apuca sa inaugureze frumoasa zidire caci, in aprilie 1898, Consiliul era dizolvat si in locul celui vechi se instala altul, conducerea orasului luand-o, ca primar, Al. Badarau (conservator). Noii demnitari socoteau „operele” inaintasilor gesturi de propaganda electorala, costisitoare pentru contribuabili. Desi mai temperate, lucrarile continuau. La 1 martie 1901, savarsindu-se receptia provizorie sub conducerea lui Constantin B. Pennescu, ales presedinte al Comisiei Interimare doar de cateva zile. Esplanada, cu cerdac inalt de Belvedere, balcoane, nise si monumentale scari laterale, marginite de balustrade pentru lampi si statui, domina intreaga vale – lipsita pe atunci de mari cladiri – si inlesnea o incantatoare priveliste catre Gara. Fantanile arteziene susurau necontenit, iar stropii unui izvoras limpede jucau printre pietricelele minicascadei de sub corpul central.

O inscriptie planuita mai jos, cu stema vechiului Iasi, urma sa consacre numele realizatorilor si al celor doi primari – rivali politici -, care n-au avut fericirea inaugurarii cand se aflau in scaunul carmurii orasului. Cu acest prilej s-au amenajat o strada de legatura spre Pacurari, una spre Copou si alta catre Gara.

Esplanada deschidea privelistea catre Gara

Dupa terminare s-a constatat ca marele edificiu rezista cu greu presiunii dealului si, precum incepusera crapaturile, putea sa devina o ruina. Un raport al inginerului Anton S. Savul, din 31 octombrie 1904, arata primarului ca „denota o miscare atat a terenului cat si a zidului din Rapa Galbena”. Si mai sever, un proces verbal din 26 ianuarie 1905 informa Consiliul comunal ca intreaga lucrare „e amenintata cu prabusirea”. Specialistii propuneau drenari multiple si stavilirea alunecarii prin niste contraforturi sau pinteni adanci din beton si armaturi. Acestea necesitau fonduri mari.

Salvarea venea abia prin februarie 1922, cand Regionala C.F.R. Iasi cerea terenul gradinii parasite de la picioarele Esplanadei, pentru construirea unui cartier modern, cu „scoala, biblioteca, sala de conferinte” si alte inlesniri. Cererea a fost aprobata de Consiliul comunal, avizata de forurile guvernamentale si, la 21 septembrie 1922, odata cu inaugurarea cartierului C.F.R. din Nicolina, se punea piatra fundamentala a noului asezamant. Dupa trei ani de lucrari, cu mari cheltuieli pentru stabilizarea pamantului si intarirea zidurilor, la 20 decembrie 1925 se inaugura Caminul Cultural C.F.R. Rapa Galbena, ce avea sa devina un Ateneu al zonei si un reazem al Copoului si al Esplanadei numite de unii „Podul lui Eminescu”. Prin masivitatea si soliditatea sa, preintimpina fuga terenului, ramanand neclintit la toate seismele ce i-au incercat puterile.