| Adormeam cu promisiunea sfanta ca la anul nu voi face decât lucruri bune si cinstite.
Trezita cu greu din somn, rasuflam usurata, aveam multe daruri si concluzia mea era ca, ori Mos Nicolae era foarte iertator, ori a fost neatent la ispravile mele.
Cu un soi de competitivitate între mine si ceilalti copii, voiam sa alerg cu darurile mele si sa le arat precum un trofeu, al meu < râvnit si câstigat> pe drept, dar mama îmi spunea aspru:
”NU, poate ca alti copii nu au primit decat o acadea, de ce sa îi faci sa sufere, lasa ca merg eu sa le mai dau câte ceva si dupa aceea poti sa mergi si tu la ei, si vezi… sa împarti din bomboanele primite cu ei, ca la unii e greu.” Nu prea întelegeam eu, dar pe atunci credeam, ca exista o întelegere între Mos Nicolae si mama în privinta darurilor.
Au trecut multi ani de atunci, dar îl astept în fiecare an, cu un dar ce nu mi-l poate lua nimeni, dar pot sa îl impart cu altii, promisiunea de a fi un om mai bun.
Mos Nicolae aduce un dar minunat, care nu tine cont de ”marimea ghetutelor”, acela este copilul nostru, valoarea pusa de parinti drept dar, înclina talerul… o lume mai buna, o lume mai putin buna sau rea.
Darul mosului pentru mine sunt aceste rânduri, care fac parte din promisiunea magica a copilariei mele, a vietii mele, caci eu nu pot fi ca mama, lumea e mult mai saraca sau e mult prea bogata, un Mos Nicolae acum e uneori nimic, uneori un Smartphone, o casa, o masina… dati ce puteti, dar lasati-va copii desculti în noaptea darnica, cu promisiunea ca veti face din ei oameni, copiii vostri sunt de fapt darurile Mosului Nicolae pentru voi si pentru lume.
Caci numai asa Mosul Nicolae poate ramâne “CEL BOGAT CE ADUCE DARURI”
.
|