Opțiuni
•   Topuri
•   Blog
•   Interviul aromat
•   Ceaiul englezesc
•   Locale
•   Mass media
•   Autori
•   Promovează
•   Colaboratori
•   Parteneri
•   Contact
Newsletter
personalizat
Înscrie-te pentru ceașca săptămânală de cultură:
Socializare
Abonare RSS Bookmark Recomandați portalul
Twitter Facebook Youtube
Acum niște ani
21 februarie 2019
1838 • A aparut, la Londra, Manifestul Partidului Comunist, redactat de Karl Marx si Friedrich Engels
1933 • S-a nascut Nina Simone, cântareata americana (d. 2003)
1972 • Lansarea romanului Marele singuratic, de Marin Preda
Recomandări
Domnul Trandafir predă lecţia înţelepciunii
(Editoriale)
Un cadru didactic pensionar daruieste din putinul sau. Isi doneaza drepturile de autor obtinute pe culegerile pe care le scoate pentru a asigura burse destinate scolarilor inteligenti din mediul rural.
Mai mult, aduna bani de la fostii sai elevi si ofera sase ajutoare banesti în valoare de 700 de euro fiecare copiilor destepti, dar nevoiasi. Unul dintre ei are 10 pe linie la scoala. Poate fi ceva mai edificator?


A fost un respectat profesor de Matematica, pornit si el de la tara, si este cunoscut în tot Iasiul ca fiind dascalul elevilor eminenti, formator de olimpici pe banda rulanta. Ei bine, chiar si acum, de ani buni iesit de la catedra, acest domn Trandafir in carne si oase nu pregeta sa faca bine copiilor si, implicit, societatii, dand astfel un raspuns politicienilor care ii arunca în noroi si ii dispretuiesc pe profesori. 

N-are o pensie prea grozava, dar cu toate acestea prefera sa ajute copiii de tarani care n-au posibilitatea sa bata la portile scolilor inalte. Castigul primit de pe urma cartilor editate il ofera in intregime programului de burse "Cohal", care ii poarta numele, burse care merg catre mediul rural prin intermediul unei asociatii non-profit. Aceasta a avut cu ani in urma initiativa sa ajute copiii dotati de la sate. A avut succes si acum s-a ajuns ca printre oamenii de afaceri prosperi sa se numere si profesorul iesean Traian Cohal ca "administrator" a sase astfel de burse, mai multe chiar decat ofera potentatii zilei. Acestia, foarte putini la numar, evident, contribuie si ei la frumoasa initiativa. Printre ei, ca sa dam doar doua exemple, Jean Valvis si Mircea Lucescu

Cum este posibil acest lucru? Ei bine, e foarte simplu. Pe langa drepturile de autor (recent impozitate de Guvernul Boc), Cohal primeste fonduri din tara si din strainatate pentru a completa necesarul de la fostii sai scolari. Iar totalul e o suma maricica, ce depaseste 4.000 de euro. Banii reprezinta rasplata primita de emeritul profesor din partea elevilor de altadata pentru faptul ca i-a ajutat sa ajunga oameni mari. Pentru ca multi dintre acestia provin tot din mediul rural, insa in vremurile cand era posibil sa studieze la scoli importante din oras. Se stie ca astazi doar 2% din copiii din sate ajung sa absolve o facultate. 

Respectatul cadru didactic pensionar si-a dat seama ca in mediul satesc, de unde a pornit si el în viata, exista elevi cu un coeficient de inteligenta deosebit, insa, din cauza conditiilor grele in care traiesc, acesti copii se pierd în praful si glodul ulitelor patriei portocalii. 

L-am vizitat pe profesorul pensionar la locuinta sa din Copou. Tocmai se intorsese de la o plimbare facuta la Teiul lui Eminescu. Din pacate, spune el, poarta un nume dezonorat astazi: Traian. Traian Cohal a fost profesor de Matematica la clasele de elita ale celebrului colegiu iesean "C. Negruzzi". In anii comunismului, pentru ca nu avea un dosar "bun", a fost fortat sa ia parte la un experiment inedit, reusit doar in parte. S-a decis sa fie adunati elevii foarte buni in clase speciale de matematica pentru a fi pregatiti intensiv pentru olimpiade. Un fel de lot olimpic al Iasiului. "Ar fi trebuit sa vina la mine elevii buni, dar credeti ca era asa? Care dintre profesori acceptau sa-si lase elevii? Nu prea. Asa ca a trebuit sa fac eu un efort si cred ca am reusit: din mana mea au iesit, imi place sa cred, oamenii destoinici, specialisti realizati astazi, unii aflati la universitati si institutii de peste hotare. Dovada e ca ei contribuie cu bani la ajutorarea acestor copii pe care am decis sa-i sprijin", precizeaza Cohal. Vom da doar un simplu exemplu. Unul dintre ei este astazi profesor la Pennsylvania University. 

Dar cum a pornit ideea burselor pentru copiii saraci? De la o intalnire de promotie a fostilor sai invatacei. "Cativa elevi de-ai mei care se afla in strainatate au propus sa ofere bani care sa fie folositi pentru premii destinate olimpicilor cu rezultate, la oras mai intai, dar în cele din urma am dirijat acesti bani catre copiii din mediul rural, ca sangele din mine are si ceva din zona satului. Dar in primul rand merita copiii, ca sunt unii foarte inteligenti", precizeaza profesorul Cohal. La inceput au fost cinci burse, apoi opt, acum sunt sase. Fostul cadru didactic tine legatura cu fiecare dintre elevi. "Am relatii deosebite cu ei. Chiar acum trei saptamani m-am intâlnit cu unii dintre ei." A aflat ca unul are chiar 10 pe linie. O alta fata, ajunsa în clasa a XII-a, la care nu se dau atat de usor note mari, are media generala 9,9. Desi nu primeste o pensie substantiala, profesorul Cohal nu se da la o parte in a ajuta copiii. 

Chiar daca are probleme de sanatate si, implicit, cheltuieli, se implica pentru a-i ajuta pe sarmanii elevi. "In mai multe randuri am contribuit si eu, plus ca drepturile de autor sunt donate pentru acesti copii. Alta data mi-a placut un baietel si am tinut sa-l ajut. As vrea sa raman in sufletelul lor. Chiar mi-a crescut inima cand mi-au spus copiii acestia ce note au. Din pacate, acum, elevii de la tara au sanse infinit mai mici sa se realizeze", spune Cohal

Dupa ce a iesit la pensie in anii '90, profesorul a scos pe piata 12 culegeri de exercitii. "Sunt circa 4.000 de pagini tiparite cu probleme de matematica." Privitor la soarta profesorilor pe astfel de vremuri, Cohal nu are cuvinte deloc magulitoare. "Am iesit de la catedra cu o pensie catastrofala", spune el. Gloriosul cadru didactic de odinioara se descurca binisor acum doar pentru ca nu a fost niciodata prea pretentios. Referindu-se la situatia de astazi a invatamantului, Traian Cohal este de parere ca se vrea ingenuncherea profesorilor: "Invatamantul este foarte important! Ce poate fi mai valoros decat pregatirea omului pentru viata o data ce studiile il ridica uneori pe om din noroi? Omul care nu gandeste este usor de manipulat si la orice nemernicie este dispus sa se ridice în picioare si sa strige «ura!». Un om care gandeste, intai filtreaza, asa ca poate deveni incomod si ar putea sa conteste". 

In ce priveste salariile profesorilor, opinia sa este una din care transpare revolta. "Cum sa te descurci cu 6 milioane? Din pacate, verbul «a descurca» a devenit verbul de baza al romanilor", mai spune dascalul iesean. Reintorcsndu-ne la perioada cand preda, apoi revenind in prezent, cand ofera burse, profesorul spune ca motto-ul sau rimeaza cu propozitia: "Am fost un om cu suflet bun pentru copii". 


De altfel, Cohal a iubit atat de mult copiii necajiti, incat isi sacrifica din economii ca sa le cumpere cate o haina. "Am avut copii nevoiasi, uneori mergeam cu ei in excursie. De regula, profesorul insotitor avea dreptul sa mearga fara sa plateasca. Dar eu plateam de fiecare data si luam, in schimb, un alt elev sau pe preferatul meu, Ionica. Era un copil foarte bun, numai ca avea mai multi frati acasa. De fiecare data cand gaseam cate un prilej, ii mai dadeam cate o camasa noua, un pulover. Uneori ii ofeream si de mancare. Acum este in America. Era foarte harnic si stiam ca trebuie ajutat ca sa poata munci." In general, pe profesor il interesa ca atunci cand copilul termina scoala sa fie si sanatos. "Important e si ce faci dupa ce termini. Nu intotdeauna premiantii scolii sunt si premiantii vietii, unii consuma prea multe resurse in scoala, apoi nu mai au.

In ce priveste sfaturile date tinerilor de astazi, el spune ca le doreste din inima sa aiba sansa unor guvernanti mai buni. Referindu-se la politicieni, nu are cum sa nu ajunga imediat la presedintele Basescu. "Ca sa fie bun pentru tara, trebuie sa renunte la gasca si madame, ca astea il vor duce de rapa." Gandindu-se la vizitele presedintelui pe la Ciresica sau Golden Blitz, nu se poate abtine sa nu spuna si o gluma in legatura cu tizul sau din capul tarii, explicand principiul recursivitatii pe care l-a expus marele matematician Grigore Moisil: "Esti de acord ca orice om are dreptul la un pahar de cognac? Da. Bei paharul, il pui jos. Esti alt om. Si cum orice om are dreptul la un pahar de cognac, bei un alt pahar de cognac... si asa mai departe". 

Cat priveste tarele pentru care sunt blamati astazi profesorii, pensionarul Cohal spune ca nu a facut meditatii pe bani, pentru ca se traia odata decent ca profesor. "Oamenii erau cinstiti, se tineau de cuvant, nu ca politicienii de astazi. Faceam meditatii gratuit la scoala, cu toti elevii. Nu am luat niciodata bani sau foloase materiale de la copii." Discutand despre viitor, se intoarce la Basescu. "Domnule, sa nu ma intrebi daca l-am votat. Credeam ca aveti pareri mai bune despre mine", spune profesorul care a fost coleg cu cei care i-au fost dascali pentru putin timp lui Traian Basescu la Iasi. Pentru cine nu stie, presedintele a facut una din clasele gimnaziale la Colegiul Negruzzi. "Am aflat lucruri despre el care nu-i sunt favorabile. Si e rau cand ne conduce cine nu trebuie. Ce vreti cand in capul tarii este un om care nu avea 4 la Matematica, ci avea 3, era parca in clasa a VI-a..."
.

Nume:

E-mail:


Mesaj:

(Comentariile trebuie sa fie de maximum 250 de caractere.)
Validare: 
(Introduceti codul pentru validare.) Reseteaza cod!
 
Autentificare
Am uitat parola / Cont nou!
Căutare
Prea multe rezultate?
Folosește căutarea avansată.
Publicitate