| Jocul privirilor - Elias Canetti |  |
| (Literatură) |
"Existau nenumarati oameni la Viena cu care veneam in contact pe atunci, pe care-i vedeam adesea, carora nu le cedam, si ei se imparteau in doua categorii, complet opuse. Pe unii, erau poate sase sau sapte, ii admiram pentru munca si seriozitatea cu care si-o indeplineau. |
Erau oameni mergand pe drumuri proprii, neabatuti de nimeni, neaserviti, ingroziti de succes in sensul obisnuit al cuvantului, care-si aveau obarsia, chiar daca nu pe cea straveche, la Viena, si ar fi fost greu de inchipuit in alta parte, dar nu se lasau, totusi, corupti de Viena. Pe acestia ii admiram, de la ei invatam cum sa realizez ceva fara sa platesc tribut, cu toate ca lumea nu voia sa auda nimic despre asa ceva. Desi toti sperau sa fie recunoscuti inca din timpul vietii, erau destul de constienti cat de nesigur era acest lucru, hotarati sa ramana in planurile lor, chiar daca ironia celorlalti avea sa-i urmareasca pana la sfarsitul vietii. O astfel de caracterizare suna, probabil, eroic; toti erau prea seriosi si prea inteligenti pentru a se vedea in aceasta postura, dar aveau curaj si o rabdare ce atingea uneori limitele surpaomenescului.
Veneau apoi ceilalti, care reprezentau totusi opusul, si erau in stare de orice pentru bani, glorie sau putere. Si de ei eram fascinat, dar in cu totul alt mod. Voiam sa-i observ in profunzime, voiam sa stiu cum aratau pe dinauntru, sa le sondez adancimile, de parca fericirea sufletului meu ar fi depins de intelegerea si perceperea lor ca personaje complete, dorinta de a-i vedea e posibil sa fi fost chiar mai mare, caci neputand crede pe deplin tot ce observam la ei, trebuia sa-mi confirm tot mereu observatiile. Dar nu se intampla nicidecum sa ma compromit in societatea lor, nu ma adaptam si nu ma faceam placut; cu toate acestea, nu aflau imediat ce gandeam despre ei cu adevarat."
Fragment din eseul ”Descoperirea celui bun” aparut in volumul autobiografic «Jocul privirilor» de Elias Canetti. .
| |
|
|
|