Unul din fenomenele mici pe care oricine le inregistreaza in Germania – sau cel putin la Berlin – este interesul oamenilor, din diferite straturi sociale, pentru colectionarea de timbre. Un fapt marunt si despre care aminteam, intr-un rand, aici. Dar un fapt care poate fi socotit revelator pentru mentalitatea germana. In definitive, un popor se defineste si prin micile lui manii. 

Poporul german e metodic – iti spui in primul moment, cand incerci sa dai o explicatie faptului acestuia. Unde mai bine decat in colectionarea de timbre isi poate gasi spiritual metodic o statisfactie? E adevarat, strainii isi fac o idee prea rigida despre acest spirit metodic. Viata in Germania nu e excesiv de reglementata, cum se crede; poti chiar sa te uric in tramvaie prin fata, daca-ti face placere. Dar, pana la un punct, spiritual acela metodic exista, chiar daca nu te sufoca. Si poti foarte bines a-ti explicit mania de-a colectiona timbre prin dispozitia generala a germanului de-a pune ordine si-a sistematiza lucrurile. 

Dar la fel de bine poti folosi o alta explicatie, care are darul de-a fi si actuala. In Germania nu se arunca lucrurile, odata folosite. Spre a cumpara o placa de gramofon, trebuie sa dai la schimb una uzata, iar ca sa obtii o sticla de vin infundata esti dator sa dai in schimb un dop vechi. Nici hartia si nici sfoara nu se arunca. De ce-ar fi aruncate timbrele? Iar daca le aduni, e normal sa le clasezi. Daca le clasezi, trebuie sa folosesti un album. Fara sa vrei, ai devenit colectionar de timbre. 

Dar de ce sa nu incercam si o explicatie mai adanca, sa spunem mai filozofica? Poporul german n-a fost inca unul creator de istorie pe masura darurilor sale de organizare se infaptuire. Unificat de curand, el abia astazi isi cauta spatial. Coloniile, pe care le-a detinut prea scurta vreme, nu i-au putut satisface visul sau imperial. In sanul unui astfel de popor, al carui potential de cucerire si organizare nu se istoveste pe linia granitelor sale, nu poate sa nu staruie o nostalgie catre alte zari. Traind intr-un cuprins prea stramt, germanul cauta, pe orice cale, o evadare. Iar colectia de timbre ii da, in felul ei, acest sentiment al calatoriei prin lume. “Popor fara spatiu”, spusese un mare scriitor german. Popor care cauta pana si in timbre o farama de spatiu. 

Desi oricare din aceste explicatii parea satisfacatoare, ne-am gandit sa intrebam pe un german ce crede in aceasta privinta. 

-De ce colectioneaza astazi lumea de aci timbre pe o scara atat de intinsa?

-Foarte simplu, a raspuns el. Cand, acum cativa ani, li s-a interzis sa ia cu ei in strainatate averi intregi, evreii s-au gandit la tot soiul de investitii in valori usor transportabile. Un timbru mic, poate fi lesne ascuns, atinge uneori preturi fabuloase si e comerciabil oriunde. Ca urmare, piata timbrelor s-a insufletit de la o zi la alta. Restul e simplu de ghicit. 

Incontestabil ca e simplu. Poti gasi ca e chiar prea simplu – mai ales daca-ti plac explicatiile complicate, cu “poporul fara spatiu”; poti gasi ca e o judecata materialista, de Marxist intarziat; poti crede orice dar nu vei tagadui ca lucrurile se pot explica si foarte simplu.
 

Dar atunci, care din cele patru explicatii “explica” intr-adevar ceva? Probabil toate. Si probabil nu numai ele. Fiecare fapt e un pretext spre a verifica ce stii despre o lume si ce nu stii inca. 

Cat valoreaza o explicatie - Constantin Noica - publicat in Universul, an LVII, nr. 355, 25 decembrie 1940, p13