Aparut pe piata de carte inca din 2010, cu un tiraj preluat de catre Editura Adeniumdin Iasi, Dezmat in unu de Briscan Zara, este un roman care, desi exploateaza locuri comune in literatura, copilaria, prima iubire, procesul arid al maturizarii, nu plictiseste. Dimpotriva. Dezmat in unu te “starneste” de la primele pagini. Incepe cu o confesiune a autorului pentru a nu exista nici un fel de dubiu in privinta motivatiei si apoi ii ofera cititorului bucuria privitului prin gaura cheii: “In schimbul alcoolului am cumparat de la un yard sale laptopul asta la un pret de nimic si m-am hotarat sa ma fortez sa scriu, sa vars tot ce ma apasa, sa-mi creez un scop zilnic, o sarcina, un accelerator de timp, o pastila de uitat. Cred ca am sa scriu toata ziua, am atatea lucruri de amintit, a trecut atata de cand am plecat, plus ca am nevoie sa imi creez un rezervor de idei si un refugiu care sa ma ajute in momentele grele si sa ma sfatuiasca atunci cand am nevoie. Recunosc deja cateva simptome Holden Caulfield pe care le aveam la pubertate.” Personajul principal isi dezbraca, rand pe rand, hainele propriei vieti si danseaza sub ochii din ce in ce mai mirati si mai curiosi ai cititorului pe ritmurile misterioase si schimbatoarea ale unor certitudini ca “m-am nascut”, “cresc”, “ma dezvolt”, “invat”, “voi muri” si ale unor incertitudini ca “iubesc, dar pentru cat timp?”, “ invat, dar ce?”, “ma transform, dar in cine?”, “mor, dar cand?”

Sfasaiat in doua parti de degetele prin intermediul carora ideile, trairile si frazele lui Briscan Zara au capatat o forma, Sub Muntele Raiut si Fata Morgana Americana, romanul Dezmat in unu este la fel de surprinzator si de indraznet ca autorul insusi. Ceva din felul in care personajul principal alege sa isi traiasca viata te imbie sa dai pagina dupa pagina, sa te impotmolesti intr-un punct si sa te inseninezi la vederea unui nou aliniat. Sa fie dezinvoltura, sa fie umorul cu potential de sarcasm, sa fie nebunia aceea a omului care nu are nimic de pierdut, doar multe de invatat? Oricare ar fi raspunsul, personajul lui Briscan Zara, scriitorul insusi cu diverse masti, nu este unul de abandonat. 

Si, pentru ca nu putini sunt cititorii care aleg sa isi strice putin placerea lecturii, inainte de inceperea propriu-zisa a lecturii, prefata unei carti este, de multe ori, o tentatie si adevaratul inceput al acesteia. In cazul romanului Dezmat in unu prefata este si ea feliata in doua: confesiunea lui Florin Lazarescu, scriitor, si randurile de sinteza critica semnate de Bogdan Cretu. Ce aflam din aceasta prefata? Cate ceva din felul de a fi al omului Briscan Zara, Bris cum ii spun prietenii, si din trasaturile definitorii ale stilului pe care scriitorul Briscan Zara il imprima textului in care isi ambaleaza viziunea asupra lumii. Iti rascoleste aceasta prefata si mai mult curiozitatea? Cu siguranta! Scriitorul Florin Lazarescu, prieten cu autorul romanului, nu se jeneaza sa ii developeze franturi din viata de zi cu zi si din pornirile sale de individ nascut intr-o societate controversata: “Stiu bine ce spun - Bris e imprevizibil. A facut la viata lui traforaj, aeromodelism, chitara clasica, tobe, yoga, dansuri moderne, karate, litere, filosofie, teatru, constructii si mecanica auto, alpinism, film. Il asociez cumva cu lumea noua in care am pasit si am mers, cot la cot, din momentul in care ne-am trezit colegi de banca, dupa Revolutie.“ Criticul, pe de alta parte, ne pregateste pentru intalnirea cu un Holden Caulfield al perioadei comuniste din Romania. Aventurierul din De veghe in lanul de secara, autohtonizat de Briscan Zara, rataceste in Dezmat in unu pe dealurile dintr-un sat romanesc, isi imprima in personalitate cate ceva din naturaletea aceea a vietii traite in mediul rural, isi imparte experientele in esentiale si de neglijat, ironizeaza cu minte de copil, de adolescent si de adult tot ce vede in jurul sau si asimileaza din intelesurile vietii putin cate putin, lasand loc, din cand in cand, “digestiei existentiale” sa isi faca treaba.

Iar cand, dupa privirea aruncata pe prefata, pagina cu pagina, incepi sa ai propria relatie cu personajul lui Briscan Zara, te feliciti sau, dimpotriva, te certi ca ai ales sa iti strici placerea lecturii. Dar, cu siguranta, iti formezi o viziune proprie. Pentru ca, oricat de usor ar fi de incadrat intr-un tipar, textul cere exclusivitate. Scris cu mult umor, marcat de “aici si acum-ul” si de “atunci si acolo-ul” personajului central care isi trage radacinile din insusi cel care ii da contur, romanul Dezmat in unu ridica amintirile din copilarie, starile de depresie ale unui adult aflat departe de casa si de tot ce iubeste si escapadele sale amoroase la rang de intamplari demne de a fi citite. Desi, initial, textul a fost publicat de catre autor pe pagina de internet www.brizar.ro, in prezent are si o fata tiparita si este pus la dispozitia cititorilor de catre Editura Adenium.

In Dezmatul lui Bris le avem pe Zoe si pe Amalia, iubiri din registre diferite, dar modelatoare, o avem pe bunica autoritara, dar cu o coloana vertebrala si cu o pofta de munca demne de un model in viata, ii avem pe prietenii din copilarie care stiu sa puna la dospit aluatul prieteniei si sa ofere o retata personalizata pentru ceea ce inseamna camaraderie, impartasire, avem “pofta de mai mult si mai bine” prost inteleasa care duce spre excese materiale si spre indepartarea de adevaratele valori, avem singuratate sfredelitoare, avem copilarie traita in comunism si avem adult purtat pana in America pentru a-si potoli cheful de aventura, avem caracterizari pana la grupa sanguina facute personajelor care migreaza in jurul personajului principal transformandu-l in ceea ce este de fapt, un subiect de discutie cu valente multiple. Avem, asadar, o carte care ne face legaturile cu propriul trecut, cu propriile etape ale eu-ului, o carte care ne imbie sa ne amintim si sa comparam.