Opțiuni
•   Topuri
•   Blog
•   Interviul aromat
•   Ceaiul englezesc
•   Locale
•   Mass media
•   Autori
•   Promovează
•   Colaboratori
•   Parteneri
•   Contact
Newsletter
personalizat
Înscrie-te pentru ceașca săptămânală de cultură:
Socializare
Abonare RSS Bookmark Recomandați portalul
Twitter Facebook Youtube
Acum niște ani
20 aprilie 2019
Recomandări
Mircea Giosan: Un bărbat fără cultură generală este ca un bob de grâu crescut într-o găleată, fără niciun orizont
(Editoriale)

Fiecare dintre noi a ascultat in copilarie povesti sau a inventat povesti pentru evada din lumea proprie si a patrunde in lumea altcuiva si a crescut marcat de aceste povesti. Povestile nasc eroi si modele, povestile se cer a fi spuse, dau forma imaginatiei si lasa in real urme de “se poate”, de “mi-as dori si eu sa”.
Pana la urma fiecare proiect, fiecare om care isi urmeaza visul au povestea lor. Este si cazul proiectului Ceasca de Cultura si al omului care l-a gandit, Mircea Giosan. “Magia” lumii pe care Mircea Giosan a reusit sa o puna in miscare tine de fiecare dintre cei care aleg sa o alimenteze zi de zi cu atentia lor. Cu origini bucovinene, cu o copilarie marcata de Jules Verne si de scrierile sale, de dorinta de a deveni sofer de ambulanta, general sau explorator, cu o familie la care se raporteaza de fiecare data cand face apel la principiile care il ghideaza in viata, cu o solida pregatire in  managementul de proiect, Mircea Giosan s-a construit pe sine pornind de la spunele unuia dintre bunici: “un barbat fara cultura generala este ca un bob de grau crescut intr-o galeata, fara nici un orizont”. Sincer, ambitios, cu un mare respect pentru talent si valoarea din orice domeniu al cunoasterii, managerul de proiect al sitelui www.ceascadecultura.ro isi spune povestea pentru a naste alte si alte povesti si a-i incuraja si pe ceilalti sa vorbeasca despre ce ii face mai frumosi, mai umani, mai impliniti si mai senini, mai echilibrati.

402586_2854129870045_1804689873_n


Cititorii nostri sunt familiarizati cu ce este Ceasca de Cultura, dar nu si cine este  cel care a initiat proiectul.  Cine este Mircea Giosan?

Sunt un bucovinean neaos, foarte mandru de originile sale. Ma pasioneaza istoria in general si genealogia in special. Momentan locuiesc in Franta si lucrez ca manager de proiect in achizitii pentru o multinationala.

Cum arata o zi din viata ta? 

Imi place sa ma trezesc dimineata foarte devreme si sa citesc la o cafea macar un articol din cele 3 reviste culturale romanesti care imi ajung lunar in cutia postala. Dupa care fac turul blogurilor pe care le urmaresc, de obicei gasesc cateva articole interesante pe care le aprofundez. Dupa-amiaza vine randul articolelor de specialitate din domeniul in care activez. Incerc sa merg de cateva ori pe saptamana la cinemateca si sa fac macar o data pe saptamana o drumetie in muntii din apropiere.  

Ce raspundeai, in copilarie, la intrebarea: Ce vrei sa te faci, cand vei fi mare?

Am trecut prin mai multe faze, incepand cu etapa “sofer de ambulanta” sau “general” si terminand cu cea de “explorator”. Fiind nascut in zodia berbecului, imi placeau “meseriile temerare” cu toate ca eram mai degraba un blajin. Dar erau capricii, nu am fost genul de copil/adolescent care sa stie ce vrea si sa faca tot ce este posibil pentru indeplinierea visului. Mai degraba am fost deschis la tot ceea ce este nou si am lasat instinctul sa puna punctul pe i.

261289_2132222702817_6740914_n

foto © Mircea Giosan


Iti mai amintesti prima carte pe care ai citit-o?

Cezar Cascabel” de Jules Verne.  Alex, prietenul meu cel mai bun din copilarie a luat prima oara contact cu acest autor cu ocazia unei internari in spital. Dupa ce s-externat nu s-a lasat pana nu am citit-o si eu. Doi ani mai tarziu ieseam amandoi victoriosi din faza Jules Verne cu toate cartile autorului citite si asezate frumos  in biblioteca.

Care sunt oamenii pe care-i admiri si care te inspira?

Pe parinti ii admir cel mai mult, pentru principiile pe care au reusit sa mi le imprime. In general famila a avut rolul de a construi o baza sanatoasa, peste care anturajul a cladit. Imi admir mult prietenii, de la ei imi procur seva necesara zi de zi. Am incercat sa-mi creez un anturaj de la care sa invat si alaturi de care sa evoluez.

Cum a aparut Ceasca de Cultura?

Eram in Belgia si cautam un job care nu mai venea. Ca sa nu ma urc pe pereti m-am gandit sa creez un blog in care sa public informatii culturale. Cam in aceeasi perioada Crina mi-a povestit de un program de finantare la care am sanse de reusita. Am aplicat si am castigat. Numai ca bloguletul meu cultural a crescut peste noapte si s-a transformat intr-un ditamai site-ul, din care in momentul de fata este vizibil cam 30%. Restul (radioul, bazarul cultural, etc) vor fi activate pe parcurs. 

Cum s-a nascut dragostea pentru cultura?

Alex (prietenul de mai sus) m-a imbolnavit de citit. Devoram tot. Toate vanzatoarele din anticariate ma recunosteau pe strada. Singura data cand am furat bani din casa a fost cand mi-am cumparat seria “Ciresarilor”. Le-am gasit intr-un anticariat, costau o avere fiind frumos legate. Le-am ascuns in magazin, in spatele unui pick-up si m-am perpelit vreo 2 zile cum sa fac rost de bani. Pana la urma am luat aceasta decizie.   
De asemenea bunicul patern, profesor de geografie, m-a influentat foare mult, m-a invatat ca un barbat fara cultura generala este ca un bob de grau crescut intr-o galeata, fara nici un orizont. M-a urmarit intotdeauna aceasta viziune. 
Am incercat sa folosesc aceasta pasiune intr-un mod cat mai pragmatic. De exemplu calatorind; in anii cand am realizat turul tarii pe bicicleta imi faceam fise cu monumentele pe care vroiam sa le vizitez pe parcurs. Totul se petrecea inainte de epoca internetului, trebuia sa conspectez la biblioteca din ghiduri si enciclopedii. Descopeream bine-nteles locuri ascunse si personaje extraordinare. Bicicleta se transforma astfel intr-un instrument cultural.

Nu ti-a fost teama ca acest proiect nu va avea succes?

Am crezut in acest proiect din primul minut. Pe atunci nu masuram succesul in lei sau euro, mai mult in numarul de persoane pe care le-as fi putut virusa cultural. Mi-am dat seama ca este o sete enorma pentru frumos, in lumea aceasta fara repere si m-am gandit ca domeniul cultural este unul din putinele domenii prin care putem insenina vietile romanilor. Noi nu putem mari salarii, nu putem usura birocratia dar le putem arata romanilor o alta fateta a universului in care traim.

Cum ai reusit sa incropesti o echipa?

M-am bazat foarte mult pe instinct. Imi place sa recrutez atitudinea, pe baza preocuparilor comune. Cultura, asa naiva cum poate parea, leaga cele mai durabile relatii. Restul a venit de la sine. Am avut sansa sa o intalnesc pe Oana, care, la randul ei, a raspandit in cascada aceste principii recrutand echipa durabila de care suntem amandoi foarte mandri.

Ce anume va mentine motivatia, pentru ca vorbim de un proiect bazat pe voluntariat?

M-am gandit ca trebuie sa fie undeva pe globul pamantesc cateva persoane care sa ne descopere in fecare zi si carora sa le facem viata mai frumoasa. M-am hranit cu aceasta credinta si am mers mai departe. Nu a fost foarte usor, dar am avut avantajul de a face ceea ce-mi place. Un rol definitoriu a avut si sotia mea, Nadia, care m-a srijinit in tot acest timp.

Cum se vede Ceasca de cultura la 3 ani de la lansare?

Sunt foarte mandru de cititorii nostri, 50.000 de suflete care ne urmaresc in fiecare zi si care apreciaza aceleasi informatii. E cea mai mare realizare. Un succes care ma motiveaza dar pe ce-l percep ca o provocare. Aceea de a ramane aceeasi ceasca dulce si revigoranta. Totul fara a face nici un fel de compromis, atitudine care mi-o doresc si pe viitor, fiind pregatit sa suport consecintele.


Sacrificiul, dupa tine, ce inseamna?

Dupa mine sacrificiul este egoismul de a pastra tot ce este negativ pentru tine pentru a le oferi altceva celor din jur.

Marea ta calitate care crezi ca este?

Optimismul.

Si defectul?

Imi doresc sa fiu mai putin superficial.

Daca ti s-ar acorda o sansa, ce ai dori sa schimbi in viata ta?

In nici un caz nu as vrea sa schimb greselile pe care le-am facut, ele m-au invatat cel mai mult si datorita lor sunt ceea ce sunt. Mi-ar place insa sa ma fi apropiat mai mult de unele persoane foarte interesante pe care le-am intalnit in trecut si de care nu am reust sa leg o relatie, intimidat fiind fara un motiv anume. 

Ai nostalgia unui alt drum pe care viata ta ar fi putut coti?

Nu am aceasta nostalgie, este avantajul celor care nu au o idee foarte fixa despre ceea ce va urma si se bazeaza mai mult pe instinct. Sunt de parere ca tot ce mi se-ntampla are un rost si o continuare fericita.

La ce lucrezi acum?

In momentul de fata cea mai mare parte a timpului liber mi-o ocupa proiectele personale. Lucrez la arborele genealogic al familiei, imi stresez toate rudele cerandu-le informatii si documente. Cele cateva proiecte profesionale sunt inca intr-o faza bruta, le voi dezvalui cu siguranta in viitorul apropiat.

540762_10200350439061267_369906784_n
foto © Mircea Giosan



.

bran12:39 / 07.04.2014Foarte interesant. Tinerii cand deschid calculatorul , ar trbui sa ia aminte si sa-i ghideze acest motto.
vasilica secchel08:38 / 07.04.2014O initiativa frumoasa, care ne umple inima de frumos.
Nume:

E-mail:


Mesaj:

(Comentariile trebuie sa fie de maximum 250 de caractere.)
Validare: 
(Introduceti codul pentru validare.) Reseteaza cod!
 
Autentificare
Am uitat parola / Cont nou!
Căutare
Prea multe rezultate?
Folosește căutarea avansată.
Publicitate