Biografia unui umorist - Dan Mihăescu | |
(Literatură) |
Lecturarea unei biografii poate fi, pe cat de placuta, pe atat de incarcata de un usor sentiment de vinovatie. De fiecare data cand rasfoiesti viata cuiva, chiar si in paginile unei carti, ai senzatia ca ii faci pe plac indiscretiei. |
Este drept, unele biografii se scriu cu acordul personajului in cauza, dar tot te obliga. In cateva ore, zile cunosti un om printr-un intermediar, iti permiti sa il admiri sau sa il judeci, ii faci loc in programul tau, il lasi sa te insoteasca la cumparaturi sau la o cafea cu un prieten, il pui in buzunarul halatului de baie pana iti termini dusul, ii mai faci din ochi la birou, in pauza de masa. Iar cand o astfel de biografie are structura unei inlantuiri de interviuri, de marturii, de fotografii din arhiva personala, apropierea este si mai evidenta.
E ca si cum ai purta tu insuti un dialog cu subiectul cartii, intrucat, la un moment dat, notiunile de timp, spatiu, intervievat, intervievator dispar si ramane doar placerea sondarii unei personalitati care a facut istorie intr-un anumit domeniu.
Annie Musca
Annie Musca, un filolog care a studiat franceza in Tara Cantoanelor si s-a intors cu nostalgia anilor ’70, a lansat un inedit proiect de biografii in 2008, odata cu prima biografie autorizata a omului de televiziune Tudor Vornicu. De atunci si pana in prezent a strans material pentru cartea vietii multor altor personalitati ale Romaniei. In 2010 i-a venit randul lui Dan Mihaescu, binecunoscutul si indragitul autor de texte umoristice, cel care a gasit in emisiunile de divertisment si in profesionistii care le anima reteta pentru a-si expune umorul si pentru a-si implini destinul. Cartea lui Annie Musca este una extrem de subiectiva, asa cum orice biografie sfarseste prin a fi, intrucat traitul si demnitatea unei vieti cu rost supun si starnesc admiratie, si contine franturi de atunci si acum care radiografiaza lumea artistica si cea a televiziunii din tara noastra. Dar, Dan Mihaescu. Spovedania unui umorist, nu este doar o biografie, ci si o inlantuire de istorii personale cu istoria unei tari. Cum era viata unui artist inainte de 1989, ce avea voie sa faca si ce nu avea voie sa faca, cum s-au pus bazele rezervatiei de “ soparle umoristice” in Romania pentru a bucura minti neatrofiate de indroctrinarea politica venioasa care se practica in regimul Ceausescu sunt doar cateva directii spre care se indreapta dialogurile dintre Annie Musca si Dan Mihaescu.
Aparuta la Editura Terra din Focsani, in 2010, cartea Dan Mihaescu. Spovedania unui umorist gandita de biograful Annie Musca exploateaza cu generozitate diversitatea. Cel care o va prinde in maini si o va rasfoi, nu va gasi motiv sa amane atingerea finalului, ci, dimpotriva, va cauta momente de ragaz in existenta sa de zi cu zi pentru a mai petrece cateva minute cu Dan Mihaescu si personajele reale sau fictive din anii pe care acesta i-a lasat in urma. Pregatirea de filolog a lui Annie Musca reiese chiar si dintr-o simpla lectura a cuprinsului. Dan Mihaescu. Spovedania unui umorist are parte de cuvantul inainte al unor personalitati care l-au cunoscut pe scriitorul si omul de televiziune, de o despicare in 10 a motivelor pentru care autoarea a ales sa scrie aceasta biografie si de o asezare organizata a amintirilor pe colectii, in functie de an, de aria de acoperire a emotiilor si a rationalului, de importanta evenimentelor politice, economice, sociale de care se leaga, dar, mai ales, in functie de impactul asupra destinului celui care le cauta prin memorie si le face publice si de un idex al numelor metionate pe parcursul celor 277 de pagini. “Din tot ce mi-a povestit, declar pe propria-mi raspundere ca nu v-am ascuns nimic! Relatarile lui ne-au facut confidenti pe viata. L-am izgonit in trecut, lansandu-l dintr-un deceniu in altul. L-am alungat pe strazi care poarta astazi alte nume si l-am trimis sa rataceasca printre amintiri dureroase. L-am indemnat sa redevina copil, chiar daca nodul in gat mi se asezase deja. L-am tinut ore in sir langa persoane disparute, in bratele carora a trait dulci clipe si eterne pasiuni… I-am sucit mintile in asa fel, incat si-a ravasit casa mai ceva ca la o perchezitie, in urma careia, in afara de fotografii, s-au gasit documente pretioase, adevarate pledoarii pentru omul cu cea mai longeviva cariera in universul varietatilor.”, recunoaste, cu toata sinceritatea, Annie Musca, sinceritate care transpare, de altfel, pe parcursul intregii incursiuni in acasa-ul umoristului.
Dan Mihaescu, nascut intr-o zi de vara, pe 5 iunie 1933 si disparut dintre noi intr-o iarna, pe 24 ianuarie 2013 te cucereste si in privat, nu doar pe ecran, cu umorul prin care isi filtreaza propriile bucurii si tristeti, propriile impliniri si esecuri. Daca in prefata cei care l-au cunoscut ca om si profesionist nu isi pot tine in frau laudele, pe parcursul dialogului intre el insusi si biograful sau isi fac loc si amaraciunea, dezamagirea, luciditatea si taiosul simt critic, caci, nu-i asa, daca nu te supui regulilor sale, joaca de-a amintirile poate esua lamentabil. Odata luata decizia de a vorbi despre binele si raul din existenta ta, asumarea si onestitatea se cer a-ti fi aliati. Fiecare capitol din cartea lui Annie Musca, De unde vine celebrul umorist? Copilaria si adolescenta, Scriitorul Dan Mihaescu. De la romanul politist la umorul pe micul ecran, Recom, primul studio de film publicitar din Romania, TVR, prima dragoste, Magicianul din spatele actorilor, pe platourile de filmare. Garsoniera “in leu”, Pagini de festival. Muzica romantica la poalele Tampei si umor de exceptie pe malul lacului Leman, Prietenii mei, Masinile mele, Femeile mele, Simona, dragostea mea, Premii si distinctii, Ce s-a ales de Dan Mihaescu dupa 1989?, familiarizeaza cititorul cu felul de a fi al personajului Dan Mihaescu, atat cel din intimitatea propriei case, cat si cel din viata publica a unei tari care isi foloseste umorul ca arma ori de cate ori are ocazia, cu iubirile, cu simpatiile si antipatiile, cu luptele si cu principiile sale.
Cel care a “nasit” mari actori de comedie ca Toma Caragiu, George Ivascu, Dem Radulescu, George Mihaita, Vasile Muraru si care intr-un interviu pentru Jurnalul National din 2011 marturisea: "In tinerete am vrut sa ma fac tobosar intr-o orchestra, cantonier, impreuna cu Liz Taylor sau politist la «Moravuri». N-am reusit decat sa iau niste premii cu romane politiste. Am condus vremelnic un studio de film publicitar si m-am cantonat definitiv in gazetarie, literatura, dramaturgie si televiziune. Am semnat zece carti, piese de teatru, filme, peste o mie de emisiuni de divertisment tv, am primit premii nationale si internationale, au scris despre mine mari personalitati culturale ale acestei tari, am fost tradus in strainatate (si in viata), m-au injurat niste confrati.” ofera in Dan Mihaescu. Spovedania unui umorist multe raspunsuri la intrebari care s-au perpetua de-a lungul anilor, astupa unele guri si le destupa pe altele, imbraca scheletul unei personalitati cu amanunte picante, inedite si cu intelepciune, isi face in primul rand o autonaliza prin rememorare.
Dupa lectura cartii semnata de catre Annie Musca ramai cu un acut sentiment de regret, poti taia cu un cutit fumul gros al nostalgiei, recapitulezi, pentru a cata ora doar tu stii, definitia respectului si ii recunosti autoarei capacitatea de a sonda emotivitatea, de a fi atenta la detalii, de a-si face munca de documentare ca cel mai zelos functionar. Dan Mihaescu. Spovedania unui umorist este una dintre acele biografii care se cer citite. Pentru ca iti vorbeste despre propria tara si despre valorile acesteia, pentru ca indulceste intamplarile cu un soi de patetism de care cu totii suntem dependenti cand ne raportam la viata si la moarte, la inceput si sfarsit, pentru ca te face sa razi si sa te surprinzi lacrimand, pentru ca iti lasa in grija un om, un artist, o parte din memoria colectiva.
.
| |
|
|