| In viata, spune vocea intelepciunii populare, este important sa incepi cu dreptul. Iar primul sfat care i se da unui copil in prima zi de scoala este „ai grija sa fii luat de bun de la inceput“. Inceputul are o aura magica, iar uneori trebuie marcat printr-o ceremonie. Prima piatra de temelie a unui edificiu se sfinteste in general sau este pusa intr-un cadru festiv.”
”Zapand sau butonand in fata televizorului sarim de la un inceput la altul, ne hranim cu iluzia ca deschidem noi secvente de viata sau de divertisment. S-ar spune ca societatea a uitat sa aiba rabdare, infruntand dificultatile initierii treptate. Facem copii, dar nu mai avem rabdare sa-i educam. Cumparam lucruri de care ne plictisim imediat. Declansam revolutii, dar nu mai avem energia de a construi societati trainice pe ruinele emotiilor initiale...”
”Romanul este pentru mine si un fel de instrument de navigatie deasupra tuturor frontierelor literare si conceptuale. Este instrumentul care se transforma in timp ce-l utilizezi si care te transforma in timp ce descoperi cu el lumea. Eu insumi am iesit „transformat“ din fiecare experienta romanesca. Romanele mele au fost tot atatea experiente de laborator asupra propriei mele fiinte.”
”Publicul este violat, pana la urma, de aceste orori, de mizeriile lumii, ori el trebuie sa reactioneze, el trebuie sa constientizeze, sa fie lucid, sa se gandeasca… Traim intr-o epoca in care, de la atata informatie, suntem paralizati. Fiind suprainforamati, avem si impresia ca ne-am facut datoria.”
”Stiind ce se intampla in lume in timp real avem impresia ca datoria noastra de cetatean, dat fiind ca am acordat din timpul nostru ingurgitarii informatiei, a fost impartasita. A fost realizata. Ne-am facut datoria. Si atunci, nu mai reactionam. Oamenii vin acasa, se uita la jurnalul de la ora opt, care este o lista de orori, si, dupa ce timp de jumatate de ora ingurgiteaza toate aceste lucruri macabre de pe planeta, se aseaza la masa cu familia, sau se uita la un film sau joaca o canasta, sau ies in oras si se duc la un bar. Viata continua.”
Matei Visniec, nascut la 29 ianuarie 1956, Radauti, este un poet si dramaturg roman, activ in acest moment in Franta, cunoscut in special pentru scrierile sale in limba franceza. A studiat istoria si filozofia la Universitatea din Bucuresti si a fost membru fondator al Cenaclului de Luni, coordonat de profesorul Nicolae Manolescu.
Cunoscut in anii ’80 ca poet, mai tarziu ca dramaturg, Matei Visniec incepe sa-si publice in ultimii ani si romanele. Cafeneaua Pas-Parol, primul sau roman scris in 1983, a aparut abia dupa caderea comunismului. Un alt roman, scris de autor imediat dupa instalarea sa la Paris, in 1987, Domnul K. eliberat, a fost publicat in 2010. Matei Visniec este un romancier care nu se grabeste, dar care scrie proza cu aceeasi pasiune cu care a scris poezie si teatru. Romanul sau publicat in 2009, Sindromul de panica in Orasul Luminilor, a fost extrem de bine primit de critica si recompensat cu premiul revistei Observator cultural.
sursa: evz.ro/ adevarul.ro/ observatorcultural.ro/ wikipedia.org/ carteromaneasca.ro
.
|