Editura Adenium din Iasi a deschis in 2013 sertarul colectiei Punct Ro. Proza pentru un scriitor care incearca sa isi subordoneze proza scurta si sa o imprieteneasca, apoi, cu cititorii. Si, culmea, ii iese. Este vorba despre Mircea Gheorghe si a sa O adevarata familie. Cunoscut prozator, traducator si jurnalist roman stabilit in Canada, Mircea Gheorghe a studiat mult genurile literare inainte de a se apuca el insusi sa le joace printre degete, intrucat a absolvit Facultatea de Limba si Literatura Romana din Bucuresti. Dar, nu are asta importanta, stiut fiind ca o diploma nu te obliga si la talent. Poate doar talentul te obliga la diploma, sa fie acolo, pentru cei care se apuca de rascolit. Mircea Gheorghe, insa, se foloseste si de diploma si de talent. Daca ar fi sa ii transam stilul in bucataria literaturii, am putea spune ca Mircea Gheorghe se bazeaza in cartea sa O adevarata familie pe repeziciunea naratiunii, asa cum numeste Umberto Eco usurinta de a contura o poveste fara a te pierde in prea multe detalii si se fereste cat poate de acea lentoare care poate fi fatala, mai ales in proza scurta. Pentru ca, nu-i asa, daca din 30 de pagini, douazeci le dedici descrierii unui peisaj anost, poti fi aproape sigur ca vei esua in a capta atentia cititorului pana la final. Mircea Gheorghe intra direct in actiune, nu ii ofera personajului sau indiferent care o fi acela, timp sa isi faca freza, da buzna peste el in cabina de proba, daca este cazul, si il forteaza sa isi spuna povestea. 

Cele 15 povestiri din O adevarata familie prezinta cititorului personaje care aparent nu au nici o legatura intre ele. Dar, ceva, totusi, le uneste. Asa se face ca, dupa 237 de pagini mirceagheorghiene, ai vrea sa desenezi un arbore genealogic si sa ii gasesti fiecarui personaj un loc al sau acolo si o inrudire cu celelalte. Felia de timp in care isi traiesc efemeritatea fiecare el si fiecare ea nascuti de imaginatia si de experienta de viata a autorului e decupata cu generozitate si acopera mai multe perioade. Atunci-ul comunist se amesteca in proza lui Mircea Gheorghe cu acum-ul democratiei precare romanesti sau al vietii de emigrant in Canada. Fie ca insotesti pe cineva la plimbare sau in concediu, fie ca asisti la o concediere sau la o angajare, la o declaratie de dragoste sau la un spate intors iubirii, fie ca te lasi purtat de ghearele invidiei sau de mainile delicate ale generozitatii prin inima cuiva, nu vei simti ca ti se cere sa fii partinitor, intrucat Mircea Gheorghe, din primele randuri ale povestirii Cabrioleta pana la finalul din Vacanta nu se inhaiteaza cu patetismul pentru a stoarce lacrimi sau pentru a crea situatii amuzante. Totul in intamplarile sale este imbibat in autenticitate. Astfel, scriitorul publicat de Editura Adenium din Iasi nu se sfieste sa amestece ridicolul cu tragicul intr-un aluat narativ bine copt la flacara talcului. Personajele sale sunt extrem de umane, alese cu grija din tipologii des intalnite in viata de zi cu zi, un avar, un ambitios peste masura, un naiv, o idealista, un uns cu toate alifiile, un invidios, un ranchiunos, un plictisit de viata, un tipicar, o bolnava de gelozie, dar privite cu o “bunavointa usor malitioasa”, dupa cum remarca si scriitorul Liviu Antonesei, care il compara cu Gogol, Caragiale si chiar cu Cehov. Mircea Gheorghe lasa in urma sa o ambiguitate lustruita si pastreaza distanta fata de un Dan, un Dinu, o Adi, un Tudor, un Roger sau un Sebastian. Ii lasa cititorului libertatea de se pierde in sentimentalisme, daca ii mai da mana, fireste, dupa ce este pus in fata unor fapte, a unor oameni, a unor realitati. 

Chiar daca firul actiunii dintr-o povestire inclusa de catre Mircea Gheorghe in volumul O adevarata familie porneste de la banal in toata splendoarea sa, pitorescul isi face, totusi, simtita prezenta. Ceva trebuie sa faca o Adi sau un Dan pentru a da de inteles ca nimic nu va mai fi la fel pana la final. Citindu-l pe autorul de origine romana stabilit in Canada nu ai cum sa nu identifici o deprindere de a-l prezenta pe celalalt specific romaneasca si ironia la adresa felului de a fi al unui popor cu samanta imprastiata in multe locuri din lume. Si, chiar daca trebuie sa iti imaginezi tu ce ochi are Adi sau la ce se gandeste Corina cand cineva o vorbeste pe la spate cu ea in aceeasi incapere, Mircea Gheorghe te castiga de partea sa. Stie cand sa isi faca personajele sa taca si cand sa se dezlantuie, stie ce fenomene ale naturii sa iti descrie in amanunt pentru a intelege cum le-a afectat planurile protagonistilor, stie sa extraga cu pipeta simtului de observatie pe care orice scriitor o poarta peste tot suficient dramatism pentru a se face bagat in seama si suficienta indiferenta fata de propriile personaje pentru a starni compasiunea cititorului fata de acestea, stapaneste cu indemanare fraiele frazarii si strecoara si cativa stropi de absurd si de ironie, atat cat sa mentina interesul de lectura viu. O adevarata familie da dialogului puteri de suveran, ii pune la dispozitie descrierii trena de regina si exploateaza forta de atractie a marginalului. Acolo unde nu te astepti, acolo te va plasa Mircea Gheorghe prin ale sale personaje.

Volumul aparut in colectia Punct Ro. Proza a Editurii Adenium din Iasi se dovedeste a fi o lectura care te absoarbe ca un burete si te lasa sa te odihnesti postlectura cu cel putin o convingere in minte: e al naibii de placuta si de plina de invataminte detasarea fata de oameni, locuri si intamplari care pot avea legatura si cu realitatea in care tu insuti traiesti.