Inca din primele volume ale seriei O inima de broscuta, li se face cunostinta cititorilor, fie ei cu grijile scolii si ale programului de joaca pe umeri, fie apasati de responsabilitati de oameni in toata firea, cu Puricele, personajul central. Acesta isi deruleaza filmul pataniilor in blana unul sobolan, stapanul si casa sa. Avandu-l ca partener de festin existential pe un vierme-pui, alintat Copilasul, Puricele este inzestrat de catre Gheorghe Virtosu cu imaginatie, simt al aventurii, umor si o inima generoasa. Este evident ca autorul se foloseste de arma cu eficienta maxima a basmelor si povestilor, personificarea. Eroii, chiar daca sunt din lumea necuvantatoarelor, preiau din insusirile omenesti, pentru a-si indeplini rostul in cateva zeci sau sute de pagini, dupa caz. Astfel, Puricele nostru vorbeste, rade, are amintiri, parinti, bunici, principii de viata, se uita dupa fete, se imprieteneste, sta intr-o casa cu un cuptor si curte, are frati mai mari la care se uita cu respect, dragoste si uneori cu invidie. 

O inima de broscuta vine, prin fiecare volum, cu personaje noi, pe langa cele deja consacrate din primul volum, dar si cu o dedicatie pentru un apropiat al autorului si indreapta atentia spre familie, spre mediul acela incarcat de dragoste, de protectie si de caldura in care povestile se citesc. Poti lua oricare dintre volume si daca este sa iti placa personajele, le vei intelege fara sa simti nevoia unui ajutor din partea celorlalte volume. Volumul al IV-lea, Botezul maturitatii, pe care il vom lua ca exemplu, ii aminteste pe bunici, cei care stiu cel  mai bine cat de importanti sunt eroii de basm in viata copiilor. In acest volum, Puricele ii povesteste prietenului sau Viermisorul peripetiile in blana sobolanului batran in care si-a dus o parte din viata. De-a lungul firului narativ, globulele rosii, picaturile de roua, albinele, puricii, vantul, soarele au sentimente si ganduri asemanatoare celor umane. Fiecare organ al sobolanului, fiecare segment din corpul si din blana sa reprezinta un adevarat univers pentru Puricele-povestitor, iar ranile si orificiile acestuia prapastii in care el si cei din neamul sau isi pot pierde viata din neatentie. Daca te-ai intrebat vreodata cum ar fi un purice ca partener de discutie, ei bine, Gheorghe Virtosu te lamureste. Iar daca nu te-ai intrebat, te surprinde. Asadar, nu mare iti va fi mirarea cand vei afla ca un purice invata sa faca taietura din care isi ia picatura de sange, hrana zilnica, pe o petala de trandafir, ca merge la scoala pentru asta si ca se gandeste la durerea si la sentimentele celui caruia ii suge sangele. Ba chiar ii poarta o profunda consideratie. Sangele, sobolanii, viermisorii par sa isi arate in O inima de broscuta partea lor simpatica. 

Mizand pe familiaritate, pe tonul acela naiv si amical pe care il folosesc copiii in discutiile dintre ei, O inima de broscuta nu se sfieste nici de infratirea cu tonul patetic pentru a ajunge la inima celor pentru care este scrisa. Pierzandu-te printre filele sale nascute dintr-o hartie fina si lucioasa, cu ilustratii atent concepute, vei intelege ca locurile comune din memoria afectiva a fiecaruia dintre noi sunt cele din care se hraneste autorul. Astfel, intelepciunea bunicilor, duiosia si blandetea mamei, asprimea aparanta si felul de a fi protectiv al tatalui, dezamagirile nascute din relatiile cu cei apropiati metamorfozate in lectii de viata domina si universul Puricelui, la fel cum il domnina pe cel al oricarui individ de pe acest pamant. Prin fiecare capitol din volumul al IV-lea, Cu un pas in volumul anterior, Lumi nebanuite, O frumoasa poveste de dragoste, Un vis al iubirii, Lectia de viata a picaturilor de roua, Franturi din viata puricilor, Aventura Puricelui in cicatricea Sobolanului, Intensitatea dorului de casa, Un altfel de tablou al vantului, Din tainele focului, Botezul maturitatii, Un pariu de pomina!, Dragostea vindecatoare a parintilor, In familie, Refugiul fratelui mai mare, Remuscarile fratelui mai mare, Invataturile Sobolanului batran, Clipe de neuitat, O noua aventura abia incepe, Framantarile familiei, Jocul intuitiei, Alte dovezi de intelepciune ale Sobolanului batran, Misterul din ureche Sobolanului, Banuieli de tot felul, Strategii de descifrare a misterului, Inapoi in ureche Sobolanului, O aventura de neuitat: la furat de miere, “Dulcetile” vietii, Un ghem de amintiri, Capcana din stupul albinelor, Paduchele si albinele, Agonia Paduchelui in stupul albinelor, Salvarea Paduchelui, O neapteptata lovitura de teatru, Cateva din tainele albinelor, Aventura Paduchelui continua si in  afarara stupului!, Taine nebanuite ale naturii, Filosofia e in toate, Gheorghe Virtosu amesteca trasaturi ale realului cu elemente specifice fantasticului, magicului, imaginarului, filozofia existentiala cu detasarea unui vis frumos. 

Asa cum el insusi marturiseste, autorul seriei O inima de broscuta spera sa aduca in povestea sa cat mai multe elemente identificabile in structura interioara si in viata fiecaruia dintre cei care ajung sa ii cunoasca personajele: “Dragi prieteni, daca cititi aceste randuri, inseamna ca gingasa Inima a broscutei v-a determinat sa ne fiti alaturi intr-o noua serie de aventuri ale ineditelor nopastre personaje. Poate ca v-ati identificat cu unele situatii din volumele anterioare, cu unele reflectii asupra vietii, fapt care m-ar bucura nespus de mult.”

Incarcata de meditatii asupra rostului si momentelor cheie ale vietii, cu personaje pe cat de jucause si dornice de a castiga simpatie, pe atat de animate de semnificatii si de responsabilitati spirituale, seria O inima de broscuta nu este neaparat pentru copii, dar poate fi citita si inteleasa si de catre copiii cu acordul si cu ajutorul parintilor, intrucat naste intrebari pe care doar adultii le pot descalci pentru cei mici, este o carte a lui impreuna.