In 2013 Bertil Scali, editor si fost reporter la VSD, apoi la Paris Match, intre 1992 si 2004, a realizat un documentar, Hitler, mon voisin (Hitler, vecinul meu, 2013), pentru canalul de televiziune Planète.

Pentru o scurta privire aruncata asupra felului in care este scrisa cartea Hitler, vecinul meu. Amintirile unui copil evreu cateva pasaje sunt binevenite.

“In aceasta dimineata, mergand sa ne plimbam, am trecut prin fata casei lui. Dorle a vrut sa-i citeasca numele pe usa, „Adolf Hitler”. Paznicul a privit-o fix, iar Rosie a luat-o de mana si a grabit pasul. Dupa ce au trecut de imobil, i-a soptit lui Dorle ca n-ar fi trebuit sa se uite la usa. Sora mea i-a raspuns sec ca asa ceva nu este interzis si a adaugat:

– In orice caz, pe usa nu este scris numele lui. Este scris „Winter”, si nu „Hitler”!

Pentru prima data, vedeam un copil raspunzand unui adult. Rosie n-a zis nimic. Se facea frig, iar ninsoarea continua sa cada. Trecatorii mergeau cu grija ca sa nu alunece. Paznicul se uita dupa noi. Rosie s-a intors si ne-am reluat plimbarea.

Mergeam sa ne intalnim cu tata la cafeneaua Fürstenhof. Am asteptat tramvaiul pe cealalta parte a strazii, sub privirile barbatului aflat in fata locuintei lui Hitler. M-am simtit usurat cand am auzit sunetul rotilor pe sinele de metal care serpuiau de-a lungul caii pavate. Conductorul agita clopotul. Ne-am dat inapoi ca sa-i lasam pe calatori sa coboare, apoi am urcat. In vagon, toata lumea fuma, stateam inghesuiti, iar Dorle a vrut sa se aseze pe una dintre bancile de lemn. Cu un aer sever, Rosie i-a cerut sa lase locul oamenilor mari. Am coborat chiar in fata cafenelei. Este o sala uriasa, in care ma tem mereu sa nu fiu calcat in picioare. Chelnerii trec in fuga cu tavile pline cu halbe de bere deasupra capului. Tata statea in spate, cu fratele lui, vechi combatant, unchiul meu soldat, Berthold. Pe Rosie a indemnat-o sa faca o plimbare, iar noua ne-a comandat gustarea noastra preferata. Eu si Dorle luam intotdeauna acelasi lucru. O inghetata de ciocolata, acoperita cu frisca si ciocolata topita. Dorle a povestit imediat ca Hitler si-a pus un nume fals pe usa. Dar taticu stia deja. Cei doi frati au inceput o discutie.

– Da, da, stiu, a zis tata. Asa o cheama pe menajera lui. Se teme c-o sa vina cineva si-o sa-l bata la cap. Este un las.

– Luigi, stii foarte bine ca a fost in transee, ca mine. De ce s-ar teme de propria umbra? Nu vrea sa fie batut la cap de toate femeile care alearga dupa el, doar atat.

– Ah, da! Transeele! Sus, la el, se tanguie tot timpul, in toata cartea lui enorma si plictisitoare, Mein Kampf. Se vaicareste. Se lamenteaza. Striga. Urla. Mi-l inchipui in timp ce-si scrie cartea rostogolindu-se pe jos ca un pustan nespalat. Vrea s-o citeasca toata lumea, da! Francezii, generalii, caporalul lui, evreii, sobolanii… De altfel, nu face deosebire intre aceste ultime doua specii – caci da, dupa el, cei care practica religia evreiasca nu sunt nimic altceva decat o specie aparte. O rasa inferioara, zice el. Aproape ca „parazitii”, ca sa reiau una dintre expresiile sale de scriitor. Incantator, nu-i asa? Si ce se face cu parazitii? Te las sa ghicesti.

– Da, Hitler este un mizerabil. Dar stii, lumea este cu susul in jos. Oare cu noi ce-o sa se-ntample? Ce-o sa ajungem? Care este viitorul Germaniei? Trebuie intr-adevar sa facem ceva!

– Dar Hitler, tu iti dai seama? A continuat tata. Ii uraste pe evrei si pe toata lumea, ca toti camarazii lui. Este ticnit, inacrit, paranoic, violent si mai ales periculos. Stii ca Lion scoate peste cateva zile o carte despre el? Succesul, care spune povestea ascensiunii unui mizerabil de teapa lui. Este foarte comica. Il descrie ca pe un fel de om isteric care calomniaza pe oriunde se duce. In ultima lui carte, Evreul Suss, Lion a povestit deja cum, in trecut, alti arivisti au indemnat multimea sa-i masacreze pe stramosii nostri in tara noastra. Aceasta carte este singura care o bate bine pe Mein Kampf. Succesul ar trebui sa faca si mai mult zgomot prin faptul ca-l caricaturizeaza in mod direct. Lion spera sa-i faca pe cititorii lui Hitler sa inteleaga in ce masura este acest pictor frustrat un uzurpator si mai ales un personaj periculos care ne intoarce in urma cu secole.” (Hitler, vecinul meu, pag. 33 - 35)