La multi ani, dle Tescu! Scriind aceste cuvinte astazi, intr-o zi de 14 iunie, imi exprim recunostiinta fata de un om exceptional, care a reusit sa imblanzeasca conversatiile mele ulteriore cu universul cifrelor. Este un om care dispune de o imensa capacitate intelectuala, de un urias har pedagogic, de arta ajungerii la raspunsul corect, facand din imbinarea metodelor traditionale, inovatii magnifice. Cu ajutorul carora poti intelege si rezolva si problema cu cel mai mare grad de dificultate. Pentru ca are o viziune aparte, te invata sa privesti dincolo de aparenta si sa percepi cu usurinta un exercitiu care, la prima vedere, parea a nu avea sorti de izbanda. Gratie dumnealui am castigat o competitie importanta, care a insemnat, printre altele, a face fata provocarii unui concurs si a obtine "fructe dulci" (pornind de la radacini amare) intr-un domeniu opus substantei mele native. Multumiri din suflet, ganduri de sanatate si LA MULTI ANI, dle Tescu! 

Prima conversatie cu matematica a inceput cu un punct trasat din curiozitate. Martorii de atunci au fost foile de hartie din caietul adapostit de o coperta fina, a carei culoare a fost aleasa pornind, evident, de la criteriul preferintelor cromatice (verde!), creioanele, o ascutitoare, o radiera si stiloul daruit de bunica... Treptat fascinatia desenului geometric, dublata de multumirea obtinuta o data cu vizualizarea rezultatului corect, a produs o altfel de cunoastere, in care numerele au multiple existente, iar acestea poarta nume, care mai de care mai motivante. Numerele poarta, de obicei, nume algebrice sau nume geometrice. Iar propria lor devenire se desavarseste prin trecerile, de bun augur, de la o dilema a triunghiului echilateral la o intersectie a bisectoarelor, de la o cateta la centrul de greutate.Privelistea poate avea, insa, si imagini recurente ale traseului pe care il poate urma o mana sigura, convinsa de propriile alegeri - astfel, in prim-plan apare ortocentrul, iar, de aceasta data, cele ce se intersecteaza sunt inaltimile. Poti ajunge sa vezi cu ochii mintii aceste, dar si alte conexiuni personalizate (instant ai fi tentat sa spui, insa materia lucreaza in interior in asa fel incat asociatii nebanuite de cuvinte apar sub semnul firescului atunci cand le scrii) luminoase, perseverente doar daca ai sansa sa intalnesti un om bun, un om cu har, care iti transmite din capacitatea sa prodigioasa, din abilitatea de a vedea nu doar un singur plan al rezolvarii, cel al prezentului, avand bunavointa de a impartasi cu tine metode traditionale. In felul acesta, a scrie litere devine sinonim cu a intelege cifre, pentru ca ambele semne lingvistice se intalnesc in exercitiul matematico-uman. Si cand spun matematico-uman ma refer la corespondentele, asemanarile si apropierea departarilor (care este reala, posibila si rationala in proportii masurate in stari de spirit transmise). In acest sens, sa ne reamintim de momentele care ne coplesesc, fie pozitiv, fie negativ si in care afirmam, adesea, ca "nu avem suficiente cuvinte pentru a exprima ceea ce simtim, ceea ce gandim..." 

Cu timpul, constati ca era esential un singur cuvant sau poate doar o propozitie care sa condenseze autenticitatea experientei. Cu alte cuvinte, a sti sa spui cat mai multe, folosind cat mai putine cuvinte. Corespondentul matematic poate fi, in acest sens, "procesul dietetic" pe care il parcurge o ecuatie formata initial din paranteze cu infatisare rotunda, patrata, cu o pleiada de semne grafice ce definesc, pana la urma, gramatica de baza a repertoriului matematic. Uneori, rezolvarea ecuatiei are nevoie de cateva randuri (numeroase), alterori de dublul dublului acestui numar de randuri, pentru ca, alteori, 10 pagini sa fie suficiente. Si toata multumirea si confirmarea efortului le primesti la final, cand privesti rezultatul mult-asteptat, care poate ocupa cel mult doua patratele dintr-o foaie de caiet. Si-asa un cuvant, doua sintagme descopera ca au veleitati cu o propozitie sau cu doua cifre dintr-un rand... Urmand aceeasi simetrie de potrivire a contrariilor, matematica este, deopotriva, "muzica ratiunii" (James Sylvester), "limba cu care Dumnezeu a scris universul" (Galileo Galilei), "regina stiintelor" (Karl Friedrich Gauss). Si nu in ultimul rand, cea care "permite spiritului uman sa atinga certitudinea", dupa cum afirma biochimistul Adolf Krebs (distins cu Premiul Nobel pentru medicina in 1953).