| Augustin de Louis Bertrand
-Sf. Bernard de Rene Guenon
-Sf. Dominic de Georges Bernanos
-Sf. Francisc din Assisi de Gabriel Mourey
-Sf. Bonaventura de Etienne Gilson
-Sf. Toma din Aquino de Jacques Maritain
-Sf. Ioana d’Arc de Stanislas Fumet
-Sf. Tereza din Avila de Jean Soulairol
-Sf. Ioan al Crucii de Maurice Brillant.
Caile in cunoasterea lui Dumnezeu sunt multiple si extrem de diverse, dar importanta este aceasta: cunoasterea Lui nu este acalmie, tihna si stationare, ci drum in dramatic zbucium, inaintare prin lupta cu ingerii abstractiilor, o zbatere dramatica pentru a cuceri o sperata vesnicie a spiritului.
„Culegerea aceasta de Vieti ale sfintilor poate corecta tocmai calmul plat al unei prea-generalizate credinte in Dumnezeu. Ea vine sa combata acea imagine, asa de raspandita, care pune semnul egal intre religie si candoare, ori naivitate chiar. Pentru ca autorii biografiilor care urmeaza sunt, in primul rand si mai presus de toate, intelectuali de severa exigenta a mintii, iar scrisul lor nu numai ca ramane inaccesibil celor saraci cu duhul, dar presupune cititori exersati in strabaterea cotloanelor dialecticii, familiari cu ametitoarele altitudini metafizice, capabili sa intrevada abisurile peste care teologia lanseaza punti.
De altfel, chiar si sfintii a caror exegeza se intreprinde aici au fost, chiar daca nu intotdeauna in primul rand, autori ai unor texte de suprema intelectualitate. Cunoscandu-i, vom intelege mai bine cat de enorma era minciuna care vedea in religie un stadiu primitiv de oglindire a lumii in constiinta, o pre-intelectualitate. Caci, in fapt, nu pre-intelectualitate, ci o intelectualitate maxima presupune credinta. Fiindca a fi sfant nu inseamna doar ceea ce toata lumea stie: curatenia, moralitatea, devotiunea fata de Dumnezeu, totala daruire pentru semen, ci mai inseamna si altceva, poate mai putin evident, insa fundamental, si anume a avea inteligenta de a te apropia de Dumnezeu nu numai prin simtire, ci si prin pura conceptualitate, sa-l poti cunoaste, chiar daca nu-l vei sti deplin niciodata.”
(Mari Sfinti, Prefata la prima editie, Ion Papuc)
.
|