Romancier, dramaturg si scenarist, David Lodge, nascut pe 28 ianuarie 1935, este unul din clasicii in viata ai literaturii britanice. S-a format la Colegiul Universitar din Londra si a facut, apoi, un master si un doctorat in teoria literaturii. Printre cele mai cunoscute scrieri ale sale traduse si in romaneste se numara „Schimb de dame” (1975), „Ce mica-i lumea!” (1984; Polirom, 2002, 2003, 2011) si „Meserie!” (1988), trilogia campusului universitar care i-a adus doua nominalizari la Booker Prize, „Ganduri ascunse” (2001), „Terapia” (1995), „Muzeul Britanic s-a daramat!” (1965), „Vesti din Paradis” (1991), „Racane, nu ti-e bine!” (1962), „Cat sa-ntindem coarda?” (1980), „Afara din adapost” (1970), „Autorul, la rampa!” (2004), „Crudul adevar” (1999), „Mort de surd”  (2008), „Barbatul facut din bucati” (2011).

David Lodge are si o deficienta de auz pe care a folosit-o de multe ori ca sursa de inspiratie in cartile sale. De alfel, in cartea „Mort de surd”, din care a si citit cateva fragmente la intalnirea cu publicul iesean, personajul se confrunta cu aceeasi problema. Surzenia a fost si subiectul preferat al discutiei, in partea sa relaxata. Scriitorul care ar putea primi un premiu si pentru simtul umorului, nu unul lipsit de importanta, a folosit autoironia ca pe un atuu in relationarea cu cei din sala. 

Despre surzenie cu umor. Despre traduceri cu respect

Desi stie ca „cei care surzesc au tendinta de a nega asta mult timp”, David Lodge a marturisit cu toata sinceritatea,  pe scena Teatrului National, ca “personajele surde sunt comice, spre deosebire de cele oarbe care sunt tragice.”

Scriitorul britanic a spus, de asemenea, ca din cauza varstei si a problemelor de sanatate nu mai calatoreste foarte mult pe la conferinte internationale, dar ca a venit, totusi, la FILIT pentru ca a aflat ca cititorii din Romania ii apreciaza foarte mult cartile si a dorit sa ii cunoasca. Si pentru ca s-a ajuns in aceasta zona, a cititorilor din alte culturi, a aparut inevitabil si intrebarea legata de traduceri. David Lodge crede ca „traducerea e o arta” si recunoaste ca este foarte atent la traducerile sale. Dar, pe de alta parte, este convins ca trebuie sa aiba incredere in traducatori, “pentru ca umorul de limba este foarte greu de tradus” si ca „povestea este universala si barierele culturale pot fi depasite.”

Un alt amanunt care ar satisface orice curios atras de altfelul din existenta unei personalitati are legatura cu relatia dintre David Lodge si aparatul sau auditiv. Acesta nu se sfieste sa recunoasca faptul ca isi scoate aparatul auditiv atunci cand scrie, pentru a nu fi perturbat de zgomotele din jur, dar ca il pune la loc imediat  ce intra sotia sa in incapere, intrucat nu s-a plictisit nici dupa 50 de ani de casnicie sa o auda vorbind.

De la un capat la celalalt, intalnirea intre David Lodge, Codrin Liviu Cutitaru si public, intalnire la care s-a vorbit si romana si engleza, fara ca cineva sa se supere, a fost una si emotionanta si extrem de reconfortanta, prin umorul de cea mai buna calitate atasat. Pe scena a fost prezent si tanarul actor iesean Ionut Cornila care a citit in limba romana fragmentele din romanul „Mort de surd”, lecturate de scriitorul insusi in limba engleza. 

In minutele care s-au scurs ca nisipul in clepsidra, in prima Seara FILIT s-a putut observa legatura afectiva stransa intre David Lodge si Codrin Liviu Cutitaru, criticul marturisind, de altfel, ca este indragostit de opera scriitorului britanic si ca ar fi optiunea lui in cazul in care s-ar retrage pe o insula pustie. Tocmai de aceea, atmosfera a fost una camaradereasca din primele minute pana in ultimele secunde de dialog. Si publicul i-a aplaudat pentru asta. De fiecare data cand a simtit nevoia.