| Benzile desenate pot fi pentru copii si pentru adulti, dar si pentru copii si adultii care nu au uitat sa fie copii. Daca ies din mana unui ilustrator priceput, ele isi pot asuma rolul de cel mai amuzant rezumat a unei povesti lungi si, poate, plictisitoare pe alocuri, de “antreu” al lecturilor.
Benzile desenate implica, totusi, un numar de conventii care tin de expresia grafica si de limba. Cele mai cunoscute modele de construire a acestor povesti in imagini se bazeaza pe adaugarea replicilor sau a indicatiilor de loc si timp sub fiecare ilustratie in parte, folosind normele limbii scrise (punctuatie, linii de dialog) sau pe folosirea bulelor de dialog, indreptate spre gura ori silueta personajelor.
Intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat, in perioadele in care televiziunea si internetul nu ajunsesera sa aiba, inca, impactul pe care il au astazi asupra vietii noastre si asupra felului in care gestionam timpul liber, benzile desenate erau mult mai populare decat desenele animate, de exemplu. In Romania comunista multi dintre noi au crescut cu reviste de benzi desenate ca “Luminita”, “Cutezatorii” sau “Pif” si si-au facut din personajele acestora prieteni imaginari.
In 2014, Editura Adenium din Iasi il ofera pe scriitorul Ion Luca Caragiale in ambalaj de benzi desenate. Cartea “Abu-hasan. Povestiri si schite” aparuta la aceasta editura se inspira din povestile si schitele lui Caragiale pentru a crea un univers pentru toate varstele, in viziunea desenatorului Serban Andreescu. Trecand pe repede inainte prin lumea Domnului Goe, a lui Bubico, a lui Kir Ianulea si a lui Abu-Hasan, dupa un scenariu semnat de scriitorul Liviu Antonesei si de Adriana Nazarciuc, albumul de benzi desenate imbina umorul specific caragialesc cu multa culoare si carisma apartinind personajelor nascute din condeiul lui Serban Andreescu.
In 56 de pagini, iubitorii benzilor desenate pot face inventarul celor mai cunoscute replici din Caragiale, replici de genul “Mamito, nu ti-am zis ca nu se spune marinel?”, “La bulivard, birjar, la bulivard”, “Bubico, sezi mumos, mama!”, se amuza pe cinste cu personaje care exploateaza comicul de situatie cum stiu ele mai bine si dupa cum le-a programat sa functioneze insusi autorul lor, Bubico, Dl. Goe, mam’mare, madam Popescu, Ionel, Kir Ianulea sau Abu-Hasan, exploreaza un concept vizual nou si isi compara, poate, propria imagine despre cum ar trebui sa arate personajele lui Caragiale desenate cum viziunea desenatorului.
Gandit grafic in cele mai mici detalii, de la bulele de dialog care sa redea esenta actiunii si interactiunii dintre personajele alese din gama larga de personaje pe care o pune la dispozitie indragitul scriitor roman, pana la imbinarea culorilor in imagini si la concizia replicilor asociate cu personajele, albumul de benzi desenate “Abu-hasan. Povestiri si schite” se remarca pe raftul de carti dintr-o librarie, in primul rand prin capcana vizuala pe care o intinde si se dovedeste a fi o lectura rapida si distractiva, o lectura care relaxeaza, umple o pauza sau cateva ore de sfarsit de saptamana si vizeaza atat cultura generala, cat si hobby-urile. Adultii isi pot aminti de propria copilarie si de lecturile din Caragiale sau pot citi copiilor inainte de somn, amuzandu-se impreuna. Odata “momit” cu aceasta aparitie de la Editura Adenium din Iasi, cititorul intra intr-o lume a prezentului si a trecutului, a nostalgiei si a hohotelor de ras, a povestilor si a realitatii.
.
|