Din pricina experientei neplacute pe care o avusese cu presa, a ezitat pana in ultimul moment sa-si publice insemnarile. Apoi, cu putin timp inainte de a muri, a predat aceste note editorului, cu indicatia ca „intreaga sa mostenire scrisa sa nu cada in mainile vreunui jurnalist”, el cunoscand oricum „declaratiile si dorintele ei”.

Dorinta ei era sa „prezinte trairile personale din acele vremuri”. Detesta distorsionarile si neadevarurile, mai ales pe cele apartinand jurnalistilor sau asa-zisilor martori ai timpului, cu ale caror publicatii avea deseori mult de furca. 

Dupa doisprezece ani petrecuti langa Hitler, Christa Schroeder nu-si incheiase socotelile cu trecutul, care „o silea sa pastreze o mare distanta”, in ciuda faptului ca nu fusese niciodata o national-socialista in adevaratul sens al cuvantului. Sublinia in repetate randuri: „Daca atunci, in 1930, anuntul din ziar n-ar fi fost de la NSDAP, ci de la KPD (Kommunistische Partei Deutschlands – Partidul Comunist din Germaniei, n.tr.), probabil ca as fi devenit comunista!”

A ramas pana la moarte o femeie inzestrata cu spirit critic, un observator si analist agil, pe care timpul o purtase cu repeziciune intre Hitler, intamplarile proprii cu prietenii si mai-marii din vremea aceea, regimul national-socialist, ororile razboiului si marsavia exterminarii evreilor.

Inca din 1949, cartea lui Albert Zoller, Hitler privat („Viata privata a lui Hitler – jurnalul secretarei sale”), care se baza pe interogatoriile luate ei si altora si care a fost publicata fara consimtamantul ei, a fost una dintre putinele surse din imediata apropiere a lui Hitler, citata pana in ziua de azi si folosita de multi jurnalisti si istorici. Valoarea istorica a declaratiilor a fost confirmata cu diferite ocazii de documente la care accesul s-a obtinut abia mai tarziu. Pana la moartea ei, in 1984, Christine Schroeder a pastrat cu perseverenta tacerea in legatura cu autenticitatea depozitiilor atribuite ei in aceasta carte, refuzand de asemenea toate ofertele de a-si publica memoriile, pe care le asternuse pe hartie dupa 1945. 

Acestea contin in primul rand explicatia autentica a genezei cartii lui Zoller, precum si o marturie istorica despre Hitler si lumea din jurul sau, sursa acestora fiind de o valoare incontestabila. Odata cu prezentarea in premiera a unor noi aspecte istorice, lucrarea de fata confirma declaratii de o reala importanta istorica. In carte este inserat si un interogatoriu luat autoarei pe 22 mai 1945, la Berchtesgaden, de Erich Albrecht, ofiter american de contraspionaj.

Editorul:

Anton Joachimsthaler a studiat la Facultatea din München, specialitatea electrotehnica, apoi a lucrat ca sef de sectie intr-o intreprindere cu profil tehnic.

De la sfarsitul anilor saizeci, Joachimsthaler se ocupa, extraprofesional, cu istoria contemporana si tehnica, fiind autorul mai multor studii in reviste de specialitate, precum si al mai multor carti despre aceste ramuri ale istoriei. Dintre acestea face parte „Die Breitspurbahn” (editura si libraria Herbig, München – Berlin), proiectul lui Hitler de a pune in aplicare intentiile sale de reconstructie megalomanica si crearea marelui spatiu european.

„De fapt, nu a existat niciun domeniu care sa nu fi fost pomenit: arhitectura, pictura, sculptura, teatru, film, artisti etc. - toate acestea reprezentau un material de conversatie inepuizabil. Daca, totusi, mai aparea cate o pauza apasatoare, era de-ajuns sa abordezi una dintre nenumaratele teme si Hitler era din nou in elementul lui.

Un subiect preferat era intotdeauna Biserica. Hitler n-a avut nicio legatura cu Biserica. Socotea religia crestina ca fiind o activitate depasita, mincinoasa si acaparatoare de oameni. Religia sa erau legile naturii. Stiinta inca nu a stabilit clar, opina el, care-i radacna din care provine rasa umana. Se pare ca reprezentam cel mai inalt stadiu de evolutie al vreunui mamifer, care s-a dezvoltat din reptila, trecand, poate, prin faza de maimuta. Suntem o veriga a Creatiei si copii ai naturii, iar pentru noi sunt valabile aceleasi legi ca si pentru celelalte vietati. Astfel, in natura a dominat inca de la bun inceput legea junglei. Toti cei care nu pot sa-si asigure existenta si toti cei ce se dovedesc slabi sunt nimiciti. Omul, si in special Biserica, si-au propus ca tel sa-i mentina artificial in viata tocmai pe cei slabi, neputinciosi si lipsiti de valoare. (pag. 66)

Pentru a participa la concurs trebuie sa scrieti intr-un comentariu raspunsul la intrebarea Care este cartea ta preferata?

Pentru a intra in posesia premiului, cei anuntati ca fiind castigatori vor trimite un email pe adresa ceascadecultura @gmail. com, continand adresa postala si un numar de telefon. E-mail-ul trebuie trimis intr-un interval de maximum 10 zile de la anuntarea castigatorilor.

Concursul se desfasoara in perioada 5 - 15 aprilie 2015.