Nascuta in iulie 1981, la Brasov, absolventa a Facultatii de Jurnalism de la Universitatea din Cluj-Napoca si a unui masterat de scriere dramatica la Universitatea din Tg. Mures, Elise Wilk a pastruns cu mintea unui dramaturg tanar in aceasta lume plina de contradictii a adolescentei si a scris textul Pisica verde. Cele 6 personaje ale piesei, Dani, Bianca, Boogie, Robert, Roxana, Flori, schitate cu prospetime si vigoare, au probleme in familie, sunt tineri scapati de sub control de catre parinti, tineri care, la randul lor, pierd controlul asupra propriei vieti. Asta ii determina sa-si creeze un univers imaginar, paralel cu cel al adultilor si sa intre in capcana greselilor fara drum de intoarcere.

Textul Elisei Wilk a fost preluat de Bobi Pricop, un regizor din „noul val” al teatrului romanesc, si pus in scena la Teatrul “Luceafarul” din Iasi.

In Pisica verde, Bobi Pricop impreuna cu scenografa Irina Moscu se folosesc de un concept la moda printre tineri, cel de silent disco, transpunandu-l in teatru, in premiera pentru Romania. 

Surpinzator si inedit, spectacolul in premiera pe tara Pisica verde, regizat de Bobi Pricop, artist asociat al Festivalului International de Teatru pentru Publicul Tanar in 2015, s-a dovedit a fi un soi de prima “camera a misterelor” in cadrul festivalului iesean. Spectatorii sunt pusi in situatia de a-si activa simtul aventurii si de a-si parasi zona de confort pentru a interactiona cu actorii si, implicit, cu personajele.

Inca de la inceput, acestia isi lasa cartea de identitate la intrare, iar in schimbul ei primesc o pereche de casti pe care sunt stapani pana la final: le regleaza volumul, le tin incontinuu pe urechi sau le plaseaza, din cand in cand, la gat ca o invitatie la o gura de aer pe care o tragi cand iesi pentru cateva minute dintr-un club a carui atmosfera te oboseste, te apasa sau te agita, te pune pe ganduri.

Personajele Elisei Wilk, Dani, Bianca, Boogie, Robert, Roxana, Flori sunt date de regizorul Bobi Pricop in grija tinerilor actori ai Teatrului “Luceafarul” din Iasi Dragos Maftei, Ioana Corban, Alex Iurascu, George Cocos, Carmen Mihalache, Camelia Dilbea, iar acestia incearca sa le struneasca cat mai bine, sa nu le ciobeasca din naturalete si sa le apropie cat mai mult de public. Si le iese. Le iese, poate, tocmai pentru ca ei insisi au amintiri inca proaspete din universul adolescentei.

Desi la inceput par superficiale, personajele Elisei Wilk reusesc sa dozeze in panza de paianjen a actiunii in care sunt prinse atat cantitati importante de exuberanta, cat si de metafizica pe intelesul si la indemana tuturor. In viziunea lui Bobi Pricop, actorii si personajele lor isi aleg muzica, dansul drept pretext pentru a se aseza pe canapeaua freudiana pentru a-si varsa continutul propriei existente. 

Cadrul le este imaginat de Irina Moscu, printr-o scenografie simpla in structura careia intra pereti inalti cu firide luminate in ton cu atmosfera de club si cu nuantele starilor prin care trec protagonistii (de la verde fosforescent, la roz, albastru sau mov), mozaicuri pe podea si cuburi care ajuta la dezlantuire sau, dimpotriva,  la izolare pentru intelegerea propriilor trairi. Firidele sunt refugii din care acestia se arunca in lume pe ringul de dans, ring care naste conflicte interne, uneste sau curma destine.

In Pisica verde se recita o poezie a adolescentei scrisa in vers alb. Tentatia drogurilor, a incalcarii limitelor, tristetea de a fi un neinteles, de a nu primi iubire in aceeasi masura in care oferi, lipsa de comunicare cu parintii dau sens fiecarui vers, il hranesc cu emotii, il conduc spre virgule care nasc suspans, spre puncte de suspensie care creeaza confuzie si spre punctul care instaureaza suprematia finalului.

Spectacolul Pisica verde, regizat de Bobi Pricop, dupa textul Elisei Wilk, se remarca printr-o abordare directa, o abordare care aduce publicul pe scena si le ofera actorilor rolul de a-l conduce in lumea imaginara sau reala a personajelor, pana la sfarsit. Un spectacol atat pentru liceeni si studenti, cat si pentru parinti, profesori, psihologi, un spectacol care te face sa razi, pe alocuri, sa cedezi avansurilor exuberantei, sa te dezlantui pe ritm de dans in plina actiune scenica, dar, mai ales, sa te intristezi pana iti dau lacrimile, sa iti pui intrebari, sa te infurii, sa te revolti, sa te uiti cu atentie in jurul tau, sa nu judeci fara apropierea care duce la intelegere.

Pisica verde este acel animal social care nu se lasa domesticit usor, chiar daca isi are culcusul in curtea parintilor, este dorinta fiecarui adolescent de a fi diferit pentru a face diferenta, este miraj, iluzie, licarirea psihadelica a altfelului. 

Referitor la spectacol, regizorul Bobi Pricop spune ca Pisica verde este o piesa care vorbeste despre lumi imaginare, despre adolescenta, dragoste si singuratate. Personajele imaginate de Elise Wilk nu interactioneaza aproape deloc intre ele, ci se adreseaza direct publicului, povestind propria versiune a aceluiasi eveniment.

In Pisica verde te „starnesc” intimitatea, apropierea intre actori si spectatori. Granitele sunt incalcate, spectatorii patrund in spatiul scenic fara a simti ca il profaneaza. O lume fluida a adolescentei, varsta a transformarilor profunde, curge sub privirile si in urechile publicului. Intr-un decor care recompune atmosfera dintr-un club, prin cuburi pe care se poate dansa si lumini fosforescente, psihadelice, Pisica Verde este o metafora a nebuniei si a mirajului pe care le nasc lipsa de limite a tineretii.

sursa foto: Teatrul Luceafarul Iasi