Lectura unei carti care iti vorbeste despre sufletul altcuiva, despre calatoria altcuiva spre propria fericire, despre amintiri si trairi care nu fac parte din lumea ta, dar cu care te-ai putea identifica, este, pana la urma, o lectura care iti da senzatia ca nu esti singur si ca, in acelasi timp, evadezi din propria calatorie sufleteasca.

E ca si cum ai privi prin gaura cheii fara sa-ti fie teama ca vei fi prins, ba chiar o faci la indemnul si cu acordul celui urmarit, in timp ce iti odihnesti sufletul trecut prin furtuni emotionale sau ploile cu gheata ale singuratatii si indiferentei.

Cartea „Camere de hotel”, aparuta la Editura Herg Benet cu semnatura Andei Docea, poate fi o astfel de lectura. 

Ce vei observa inca din primele pagini ale cartii, tu, cititorule, este ca sufletul Andei Docea are atat de multe nuante, incat nici ea insasi nu stie cu care ii sta mai bine, care o aduce mai aproape de un popas in calatorie. 

Structurat in patru parti, volumul „Camere de hotel” te duce cu gandul atat la un jurnal din calatoria aceea catre propriul suflet de care tot amintesc, cat si la o schita a unei vieti traita la limita dintre rational si inconstienta celui care risca totul pentru a-si urma o dorinta, un vis sau poate doar un moft de moment.

Anda Docea nu isi elaboreaza frazele, propozitiile, textele, care se intind fie pe o pagina, fie pe mai multe, gandindu-se doar la frumusetea felului in care suna, ci, mai ales, la cum ii pot servi pentru a varsa din prea plinul pe care il duce cu sine dupa ce a ratat trenul catre o mare iubire, dupa ce a riscat totul pentru cine nu merita, dupa vizionarea unui film prea intens pentru a ramane doar un flash in memorie, dupa lectura unei carti modelatoare sau dupa o calatorie catre locuri unde totul vibreaza a ea.

O alta specialitate a Andei Docea sunt analogiile. Le creste in interiorul sau, de fiecare data cand traieste un moment care merita redat in scris, le hraneste cu propriile sentimente si ganduri, le imbraca apoi in cuvinte si le trimite catre cititori. In fiecare text al sau pe care a ales sa il includa in „Camere de hotel”, se vede experienta de blogger si de jurnalist. Reuseste sa personalizeze, dar si sa sintetizeze, sa “inchege” mici reportaje ale cotidianului, astfel incat sa nu scrie doar pentru sine, sa ii faca si pe cei care o citesc parte din experienta.

In cartea sa, Anda Docea se rataceste de sine si se regaseste pe sine, se mai joaca pe ici, pe colo cu personajele fictionale, dar nu uita ca ea este personajul central. Viata de zi cu zi, viata interioara si viata imaginara se imbina in tuse de real, fictional si romantism si te intampina inca din titlu, atat cel al volumului, cat si al fiecarui text inclus in volum.

Nu e usor sa tii un jurnal de calatorie atunci cand iti cauti sufletul, bucuria, linistea. Cumva, Anda Docea reuseste sa ne faca partasi prin cuvintele pe care le asterne pe hartie la aceasta calatorie a sa. Totul este in esente tari, condensat, miniaturizat. Desi „Camere de hotel” este volumul sau de debut, nu te intalnesti in paginile cartii cu un stil stangaci. Dimpotriva, se observa o coerenta a stilului, o perseverenta in a reda sentimente, stari, momente intr-o anumita cheie, stiut fiind ca stilul unui scriitor se formeaza in timp si se maturizeaza cu fiecare fraza adaugata la colectia de fraze transformate apoi in carti. 

“Camere de hotel” se citeste usor, se citeste cu sufletul odihnindu-se intr-o camera de hotel dupa o zi grea, obisnuita sau mai lipsita de intamplari din calatoria spre suflet in care cititorul se afla in propria viata. Franturi de aici, acum sau atunci si acolo, de fericire si tristete, de dezamagire si amagire, de naivitate si maturitate se aduna cu fiecare text parcurs pentru a forma, la final, un intreg.