“Sa trec prin asa de multe locuri romanesti din Moldova, Basarabia si Ucraina, sa incerc sa le inteleg, sa intreb si sa aflu ce s-a intamplat cu ele in ultima suta de ani... pentru mine inseamna foarte mult. Pietrele nu s-au schimbat. Desi multe s-au schimbat intre timp”,

spune regizorul basarabean Igor Cobileanski, unul dintre cineastii care refac drumul fotografului german Kurt Hielscher, artistul care a prezentat Europei, in 1933, o Romanie recent devenita mare. Cercetarea de demult a dat unul dintre cele mai pretioase albume ale timpului, considerat de cronicarii vremii cea mai frumoasa si mai eleganta carte tiparita pe Continent pana atunci. Pune fata in fata trecutul cu prezentul proiectul “O calatorie de 100 de ani“, o initiativa a Fundatiei “Domeniul Otetelisanu”, care se deruleaza in parteneriat cu Ministerului Culturii si Identitatii Nationale pentru aniversarea Centenarului Romaniei (1918 – 2018) si a Primului Razboi Mondial. Cum arata acum locurile fotografiate de Kurt Hielscher in 1930?

De la Suceava, la Fantana Alba. Pe drumul care, pentru Igor Cobileanski, a trecut prin Moldova, Basarabia si Ucraina, a filmat in Codrii Cosminului, in zona Cernautilor, pe drumuri forestiere imposibile, sau in rezervatia de zimbri de la Neamt, un loc in care oamenii se straduiesc sa repare pacate mai vechi. „Ca un semn de iertare, incercam sa trimitem zimbrii inapoi in salbaticie. Sa nu mai sufere. Dar ei se tot intorc. Pentru ca, intre timp, s-au obisnuit cu suferinta”, spune Igor. A stat de vorba cu ultimul armean de la Suceava. Sigur, este vorba de o generalizare simbolica, o nostalgie la disparitia uneia dintre cele mai mari comunitati armenesti din Romania. La Suceava, nu mai exista nici bisericile, nici armenii din Strada Mare sau Mica Armeneasca. A ramas sa vorbeasca despre toate acestea doar un muzeu modest, in care pare sa nu intre nimeni niciodata. Va fi, deci, povestea unei disparitii. O lume care dispare. A filmat, la Fantana Alba, faimoasa biserica fotografiata de Hielscher, impunatoare ca o catedrala si construita candva cu granit si piatra aduse de la Moscova. Astazi este pustie, parasita, purtand cu ea o tristete adanca, coplesitoare. De altfel, orasul insusi pastreaza amintirea sumbra al unui Paste insangerat. Igor Cobileanski a filmat groapa comuna in care au fost candva aruncati de-a valma satenii impuscati in 1941 la Fantana Alba pentru ca doreau sa traverseze frontiera catre Romania.

„Cand am inceput aceasta calatorie, nu eram pe deplin constient care va fi profunzimea si importanta ei. Cand stai o luna si fierbi in acelasi suc, gandindu-te la aceleasi lucruri, ai, la un moment dat, niste revelatii. Iar pentru mine, ca basarabean, inseamna foarte mult asta. Romania inseamna mult mai mult decat o cetatenie sau o tara. Sa trec prin toate aceste locuri si sa le inteleg, sa intreb si sa aflu ce s-a intamplat cu ele in ultima suta de ani a fost o incarcare puternica a unor baterii emotionale. Stiu, sunt vorbe inflacarate si arhicunoscute, insa nu stiu cum mai bine ar putea fi spus ceea ce simt”,

spune Igor Cobileanski.

Biserica de la Fantana Alba

„Este un moment absolut fantastic, revelatoriu, atunci cand ajungi exact in locul in care a stat fotograful german acum 80 de ani si incerci sa emiti din exact aceeasi perspectiva, cu aceeasi focala… Te intrebi de ce o fi ales exact locul ala, de ce nu s-a dus mai in stanga sau mai in dreapta cu doi-trei metri. Observi cum s-au schimbat lucrurile in jurul obiectului fotografiat. E o comunicare aproape poetica. E ca si cum ai vorbi cu cineva fara sa-l cunosti, dar care iti este foarte aproape si iti este foarte drag. intelegi oamenii si locurile prin ochii tai, dar si prin ochii lui. Despre aventura si farmecul turistic se pot spune multe. Am trecut prin Codrii Cosminului, in zona Cernautilor, pe drumuri forestiere grele, unde ne temeam ca vom ramane impotmoliti. Descoperi in tine lucruri pe care credeai pierdute, credeai ca s-au urbanizat total, ca nu mai sunt. A fost o intalnire, o comunicare onesta, cu natura, un prilej sa realizezi ca esti destul de vulnerabil in afara blocurilor. Din toate perspectivele, mi se pare foarte frumos ce s-a intamplat. Iar posibilitatea de a povesti despre ele si altora este fabuloasa. Sa vada si ei ce am vazut eu, sa auda ce-am auzit eu si, daca este facut bine, sa simta, poate, ce am simtit eu. Fiecare dintre noi, cineastii porniti in acest drum, facem filme dintr-o perspectiva de autor. Fiecare poveste isi are notele sale. Mai sumbre, mai senine... Este o experienta unica pentru mine”,

spune Igor Cobileanski.

Igor Cobileanski la Hotin

IGOR COBILEANSKI - REGIZOR. Unul dintre cei mai premiati cineasti care gandesc si creaza in Romania, regizorul basarabean Igor Cobileanski are pana acum 74 de selectii in diversele categorii ale celor mai importante festivaluri de film, scurtmetraj sau documentar ale lumii. Printre acestea, Festivalul International de Film de la Berlin, unde a asigurat, in anul 2014, proiectia programata pentru deschiderea Pavilionului roman. A participat, de asemenea, la Festivalurile Internationale de Film “Espoo Cine” din Helsinki, Finlanda, sau “Let See” din Viena, Austria. Regizor de film si televiziune, scenarist si editor, membru al Uniunii Cineastilor din Republica Moldova si Maestru in Arte al Republicii Moldova, Igor Cobileanki este absolvent al Academiei de Teatru si Film Bucuresti, dar si absolvent al unor stagii de specializare organizate de institutii internationale, printre care RFO din Paris, Franta, sau EAWE din Milano, Italia. A regizat 18 filme, printre care si productii cu succes absolut la public, cum ar fi serialul „Umbre”, produs de HBO, sau „Ai nostri” – o productie Pro TV. Printre lungmetrajele sale remarcate de critica in festivalurile internationale se numara - intr-o lunga serie de excelenta - productii precum „La Limita de Jos a Cerului” sau comedia „Afacerea Est”, unul dintre cele mai populare filme semnate de Igor Cobileanski, care satirizeaza moravurile societatii vestice. Filme documentare cum ar fi „Rasaritul Baltilor”, „Legendele tipovei”, „Murind pentru Madrid” sau “Noli Me Tangere” au avut, de asemenea, un remarcabil parcurs festivalier international. Pentru productiile sale a primit 16 prestigoase premii, printre care Premiul “FIPRESCCI” – 23 Cottbus Int. Film Festival – Germania (pentru “La Limita de jos a Cerului”), “Prize 1 in Berlin, Prize 2 in Paris” – Bettings on Short Europe (pentru “Cand se stinge Lumina”) sau “Public’s Simpathy Award” – la Festivalul Interna’ional de Film de la Trieste (pentru “Sasa, Grisa si Ion”). Igor Cobileanski a fost premiat, de asemenea, in cadrul festivalurilor internationale si pentru scrutmetraj sau pentru film documentar.