Nu-ti cer mai mult decat sa ai rabdare –
Inca o noapte si-nc-un rasarit –
Cu tot acest rastimp, care ma doare,
Si-am sa m-ntorc de unde am venit…
Fara putinta a mai fi sa-mi caut
Intoarcerea spre tine, cat de cat…
Acord perfect cu sunete de flaut
Si lacrimi oarbe innodate-n gat…
Ne mai despart doar cateva secunde,
La frontiera dintre azi si ieri…
Nici chiar formal sa nu ma-ntrebi pe unde
Imi voi purta aceste mangaieri,
Din care tu ai consumat in graba,
Ca dintr-un fruct exotic si carnos,
Dar te-ai desprins si ti-ai vazut de treaba,
Lasandu-mi urme-n fiecare os…
Nu-ti cer mai mult, acum si intr-o doara,
Decat sa-ti fie bine, si mai ales,
Cand va incepe, totusi sa te doara
Ce-ti pare astazi greu de inteles…
Si sa alegi cu bratele deschise,
Spre cineva anume, dar atunci
Sa fie inchisa usa dinspre vise
Si, printre lacrimi, sa-ti adoarma prunci.
George TARNEA – Balada usilor inchise
Lasă un răspuns