Nu-ți cer mai mult decât să ai răbdare –
Încă o noapte și-nc-un răsărit –
Cu tot acest răstimp, care mă doare,
Și-am să mă-ntorc de unde am venit…
Fără putința a mai fi să-mi caut
Întoarcerea spre tine, cât de cât…
Acord perfect cu sunete de flaut
Și lacrimi oarbe înnodate-n gât…
Ne mai despart doar câteva secunde,
La frontiera dintre azi și ieri…
Nici chiar formal să nu mă-ntrebi pe unde
Îmi voi purta aceste mângâieri,
Din care tu ai consumat în grabă,
Ca dintr-un fruct exotic și cărnos,
Dar te-ai desprins și ți-ai văzut de treabă,
Lăsându-mi urme-n fiecare os…
Nu-ți cer mai mult, acum și într-o doară,
Decât să-ți fie bine, și mai ales,
Când va începe, totuși, să te doară
Ce-ți pare astăzi greu de înțeles…
Și să alegi cu brațele deschise,
Spre cineva anume, dar atunci
Să fie închisă ușa dinspre vise
Și, printre lacrimi, să-ți adoarmă prunci.
George Țărnea – Balada ușilor închise
