Sa nu rostesti cuvintele pe care
le simti, tulburatoare, dand ocol,
de ganduri zabrelite-n inchisoare,
apoi se sparg, lovindu-se in gol.
Inca nu vrea tacutul sa se-ofere
chiar de ai crede ca-l auzi acum.
Asteapta, fa-ti rezerve de tacere,
aproape sa-ti ramana, ca un fum.
Cand stii exact ce trebuie sa spui
nici nu mai esti de trebuinta, poate:
raman cuvintele pe care-ti pui
pecetea si dureaza-nsingurate.
Cuvant si cuvant – Wolf von Aichelburg
Din volumul
Wolf von Aichelburg,
Gedichte/Poezii,
Editura Hermann, Sibiu 1996
Traducere de Dan Danila
Lasă un răspuns