Cam 12 coloane sonore pe an a scris Ennio Morricone pentru a ajunge la impresionanta cifra de peste 400 de soundtrack-uri dupa unii, peste 500 dupa altii. Iar opera sa nu se reduce nicidecum numai la muzica pentru filme. Referindu-se la Bach, care compunea cate o lucrare saptamanal pentru slujba bisericeasca din fiecare duminica, Morricone se considera “somer” in comparatie cu acesta.
Cred ca nu vor fi prea multe opinii contrare parerii mele ca Morricone este genial. Pe langa vastitatea operei sale, compozitorul reuseste de fiecare data sa ordoneze sunetul intr-un cocktail invizibil menit sa imbete ascultatorul cu duiosie, cu suspans, cu gravitate sau cu nostalgie, cum se intampla cu piesa “Love theme (for Nata)” de pe coloana sonora a filmului “Cinema Paradiso”, scris si regizat de Giuseppe Tornatore, o colaborare care l-a determinat pe regizorul italian sa-l solicite pe Morricone si la urmatoarele sale productii. 5 premii BAFTA, 1 Oscar, 1 Glob de aur si marele premiu al juriului au fost titlurile de glorie stranse de “Cinema Paradiso” in 1989. Este unul dintre putinii compozitori de muzica de film care au refuzat sa se mute la Hollywood si nici macar nu a dorit sa invete limba engleza.
“Tema iubirii” a lui Ennio Morricone, un repaus pentru derulat amintiri.
Lasă un răspuns