I-am îndrăgit Testamentul francez și Pe vremea fluviului Amur, dar după Fiica unui erou al Uniunii Sovietice sub așteptări și o încercare nereușită de a citi Recviemul pentru Est, nu aș fi crezut că Andrei Makine va mai ajunge curând printre lecturile mele.
Între timp am dat peste acest volum cu scurte eseuri publicate în 2006 la invitația editurii Flammarion de a celebra anul francofoniei și nu am rezistat tentației de a vedea ce a avut de spus Makine despre țara care i-a dat șansa să-și facă cunoscute poveștile.
Acuzator și ironic când vorbește despre cultura franceză, de ce a fost în trecut spiritul francez și ce reprezintă în prezent, dar și cu o doză de umor când vine vorba de cheia misterului francez sau convingerile francezilor, scriitorul își dezvăluie gândurile referitoare la acea Franță îndepărtată și misterioasă pe care o visa în copilărie, problema Algeriei postcoloniale, certurile politice din prezent sau diversitatea culturală.
Nu mi s-a părut o carte extraordinară, dar este de citit, mai ales dacă sunteți familiarizați cu stilul scriitorului. Ca o curiozitate.
«Francitatea a însemnat întotdeauna căutarea de forme noi. Ca să ții în frâu haosul elementelor, ca să stârnești apariția frumuseții, să-ți oferi o bucurie intelectuală, estetică sau carnală. Forma unei catedrale, a unei siluete feminine, a unui gând, a unei societăți, a unei strofe…»
«Așa arată astăzi francezul care gândește: o inteligență înfofolită în nenumărate straturi de protecție, și care tatonează, se strecoară printre subiecte interzise, se târăște pe un câmp minat, înspăimântat de o posibilă explozie. Și dacă toate minele acestea n-ar fi decât imaginare? Și dacă n-am mai fi obligați, când începem o discuție sinceră, să cântărim caracteristicile etnice, sociale, sexuale ale interlocutorului nostru și să ne cenzurăm în funcție de aceste criterii? Și dacă ne-am putea recapăta verticalitatea și vorbi cu glas tare? Ca Voltaire în momentele lui cele mai bune. Ca Hugo pe insula lui.»
«Franța și-a atras ura pentru că francezii au lăsat-o să se golească de substanța ei, să se transforme într-un simplu teritoriu de populare, într-un căpătâi de Eurasie mondializată.»
sursa: moonlightblues.wordpress.com/
