Nu, nu e prevăzut de lege.
Doar că, așa ar fi cinstit.
Fiecare să aibă un film siropos preferat la care să se uite pentru a se relaxa, fie că se autoironizează, fie că ironizează pe alții.
O plăcere vinovată.
Al meu e Jurnalul lui Bridget Jones.
Are umor, pe alocuri englezesc (și, deci, își revendică o oarecare subtilitate), sirop nediluat de romantism, intrigă, include personaj negativ și personaj pozitiv (băiatul bun versus băiatul rău și ghici cine câștigă și sărută și al naibii de bine, cică?), o gașcă de prieteni cu umăr solid, dintre care unul e neapărat gay, o coloană sonoră pentru care nu strică să ai o pereche de șervețele în plus și, ce e cel mai important pentru un astfel de film, un happy end-ing (după ce te ține, bineînțeles, minute bune între da și nu, dacă e un film cu un minim respect de sine). L-am revăzut azi, întâmplător. L-aș revedea de n ori și tot m-ar binedispune.
P.S: nu, nu cred neapărat în posibilitatea de a fi așa și în realitate, doar mă binedispune.
Call me a realistic romantic.
