Colecția de Vieți ale sfinților propusă cititorului îi dă libertatea să-și declare, în spirit, propriile afinități elective:
- Sf. Pavel de Emile Baumann
- Sf. Augustin de Louis Bertrand
- Sf. Bernard de René Guénon
- Sf. Dominic de Georges Bernanos
- Sf. Francisc din Assisi de Gabriel Mourey
- Sf. Bonaventura de Étienne Gilson
- Sf. Toma din Aquino de Jacques Maritain
- Sf. Ioana d’Arc de Stanislas Fumet
- Sf. Tereza din Avila de Jean Soulairol
- Sf. Ioan al Crucii de Maurice Brillant.
Căile în cunoașterea lui Dumnezeu sunt multiple și extrem de diverse, dar importantă este aceasta: cunoașterea Lui nu este acalmie, tihnă și staționare, ci drum în dramatic zbucium, înaintare prin luptă cu îngerii abstracțiilor, o zbatere dramatică pentru a cuceri o sperată veșnicie a spiritului.
„Culegerea aceasta de Vieți ale sfinților poate corecta tocmai calmul plat al unei prea-generalizate credințe în Dumnezeu. Ea vine să combată acea imagine, așa de răspândită, care pune semnul egal între religie și candoare, ori naivitate chiar. Pentru că autorii biografiilor care urmează sunt, în primul rând și mai presus de toate, intelectuali de severă exigență a minții, iar scrisul lor nu numai că rămâne inaccesibil celor săraci cu duhul, dar presupune cititori exersați în străbaterea cotloanelor dialecticii, familiari cu amețitoarele altitudini metafizice, capabili să întrevadă abisurile peste care teologia lansează punți. De altfel, chiar și sfinții a căror exegeză se întreprinde aici au fost, chiar dacă nu întotdeauna în primul rând, autori ai unor texte de supremă intelectualitate. Cunoscându-i, vom înțelege mai bine cât de enormă era minciuna care vedea în religie un stadiu primitiv de oglindire a lumii în conștiință, o pre-intelectualitate. Căci, în fapt, nu pre-intelectualitate, ci o intelectualitate maximă presupune credința. Fiindcă a fi sfânt nu înseamnă doar ceea ce toată lumea știe: curățenia, moralitatea, devoțiunea față de Dumnezeu, totala dăruire pentru semen, ci mai înseamnă și altceva, poate mai puțin evident, însă fundamental, și anume a avea inteligența de a te apropia de Dumnezeu nu numai prin simțire, ci și prin pură conceptualitate, să-L poți cunoaște, chiar dacă nu-L vei ști deplin niciodată.”
(Mari Sfinți, Prefață la prima ediție, Ion Papuc)
