27 ianuarie e zi fără timp, castă și încercuitoare ca un inel de nuntire, binevenită ca o bunătate în chivotul înnoirilor culturii naționale, zi a răsăririi razei de genialitate în viața de prunc ursit a ajunge cel mai mândru și iubit actor român. Teatrul, cinema-ul, Florin Piersic sunt nume inversabile infinit în ordine, pentru arta actoriei românești urcată, în această triadă, la valoarea uniformă cu iubirea.
Pe 27 ianuarie 2015, ziua aniversară a nașterii actorului Florin Piersic a fost sărbătoare națională cu finalitate lăuntrică pentru atâția oameni câți, dacă ar vota, ar alege președintele! Sunt pline de roșu cele două tipuri de calendar al românilor, religios și laic, sunt pete roșii cu firave raze negre, calendarele înădușite de atâta solemnitate involutivă și zile libere, de stat degeaba, dar calendarele sufletului românesc sunt pline de o singură culoare, culoarea iubirii. Cu ea e scrisă ziua nașterii actorului Florin Piersic.
Când este vorba de Florin Piersic, e o lipsă generală de contrazicere între români, rară dacă nu unică din motive fără sfârșit de contre. Iubirea are proprie genialitate, se descoperă în sine, se dezice de intuiționiști și logicieni, dar se afirmă și apără singură, trăiește din meritul și din viața ei, nu este în zei, zeii sunt în ea, are o completitudine care îi dă ființă, altfel nu e iubire, e părere de iubire. În aceasta se explică de ce și cum de este atât de iubit actorul Florin Piersic! Firește, mult din ce ține de duhul artei atrage iubirea pentru actorul Florin Piersic, dar e și un ceva al omului Florin Piersic, dincolo sau dincoace de actor: nu are pe caracter scoarțe ursuze, pe minte aburi de erou olimpian, în gestică alura de statuie…! Nu! Fără să aibă niciunul dintre aceste acoperișuri de aur falsificat, Florin Piersic strălucește ca soarele!
De aceea, de ziua sa, în zorii anului 2015, interpreta de muzică folclorică Maria Șalaru, cu gingășii „bobocei” de la Bacău au pornit în zorii împlinirii necrezutei vârste a artistului, din depărtatul Bacău, nins de o lună și-acum așternut pe alocuri cu zăpadă cenușie, la București. Cu flori de la inima lor pe care n-o deschid decât voioșia și iubirea inocentă curată, fără gândul datului la schimb pe ce poate rămâne neîmbolnăvit în om, și nu rămâne, până la sfârșit: spiritul!
Jucau la Palatul Copiilor din București mirabilii actori Florin Piersic și Medeea Marinescu în piesa „Străini în noapte”. La sfârșitul spectacolului au izbucnit în scenă „boboceii” de la Bacău, întocmai astfel: ca boboceii! Ei și profesoara care i-a luminat ca să încolțească frumos înaintea explodării în floare, interpreta Maria Șalaru, adorabila artistă Medeea Marinescu, înflăcăratul public, au cântat maestrului sărbătorit „La mulți ani”. Un fluviu de sentimente s-a revărsat în sala de spectacol prefăcută estuar al lui. Înlăcrimat, Florin Piersic a strâns în brațe și la piept „boboceii”! În acea singură clipă vibra iubirea toată a lumii. O astfel de clipă aruncă din ea tot ce e accesoriu îmbrățișării. Ea nu trebuie să fie decât o concizie a trăirilor inimii și asta a fost!
„Boboceii” de la Bacău și Maria Șalaru au fost primiți cu multă curtenie de Florin Piersic și cu mare mirare de o mare de spectatori care, iată, când nici nu s-a gândit cineva, au aflat că la Bacău sunt copii ce cresc atât de frumos sufletește, iar Bacăul însuși are în ei soli ce duc frumos, curat, cu sinceritate fără umbre, dragostea lui pentru actorul Florin Piersic, pentru actrița Medeea Marinescu, pentru teatrul românesc darnic de bine sufletesc tuturor.
În urmă cu un an, aceiași copii și aceeași sentimentală profesoară, interpreta de muzică folclorică Maria Șalaru, au omagiat-o întocmai de gingaș pe actrița Medeea Marinescu la ziua ei de naștere, 27 mai, sărbătorită pe scenă la Bacău în aceeași reprezentație, „Străini în noapte”.
Iată o uriașă, rară și romantică exclamație a iubirii, într-un scurt refren de glasuri cristaline. Și iată, Bacăul, a cărui vestire mai cunoscută în lume e supărarea, duce într-o seară aniversară de ianuarie, la București, un mesaj ce poartă în el măreția sensibilității moldovenilor din aceste locuri. Și iată cât de frumos au purtat la destinație acest mesaj „boboceii” și „florăreasa” lor, căci ei, deși nu au fost trimiși de către nimeni decât de propria inimă, au aprins o rază de faimă a Bacăului în Bucureștiul care, la rândul său nu întoarce decât prin artiști iubirea!
autor: Aurel V. ZGHERAN
