Avertisment: această mărturisire este de o sinceritate aproape înduioșătoare și de o naivitate copilărească!
Am mers pentru prima dată la teatru la 7 ani. Și am simțit că a coborât o “vrajă” asupra mea. De atunci, cochetez cu această lume, ba ca spectator, ba ca scriitor. Adaptarea dramatică a poveștii “Hansel și Gretel” de Frații Grimm pe care am făcut-o pentru Teatrul Luceafărul din Iași, prima pentru mine, mi-a testat cea mai prețioasă dintre calitățile pe care trebuie să le aibă un scriitor, capacitatea de a spune și a repune povești la nesfârșit.
Am intrat în lumea lui Hansel și a lui Gretel, împreună cu actorii Carmen Mihalache, Liliana Mavriș Vârlan, George Cocoș, Alex Iurașcu, cu regizorul Ion Ciubotaru și cu scenograful teatrului Constantin Butoi și am repus o poveste. Bucuria aceea în stare pură de la 7 ani a revenit.
Foto Dușa Ozolin
Am recitit un text clasic și, imaginându-mi cum ar arăta transpus într-o sală plină de copii curioși și adulți grăbiți sau stresați, l-am rescris. Am luat în grijă un tată afectuos, dar slab în fața necazurilor, o mamă vitregă egoistă, o Gretel naivă și mereu pusă pe șotii, pentru care tot ce i se întâmplă este ca o călătorie inițiatică și un Hansel care își asumă rolul de frate mai mare protector, o vrăjitoare adapatată lumii în care trăim și le-am atribuit, cu grijă la detalii, replici care să îi construiască ca personaje memorabile în ochii spectatorilor, fie ei copii sau adulți.
Adaptarea poveștii scrisă de Frații Grimm, în limbajul timpului lor, m-a învățat despre responsabilitatea pe care ți-o asumi în momentul în care scrii un text pentru copii. Ei pot fi cei mai aspri critici ai tăi, dar și cei mai buni prieteni și ascultători, dacă știi cum să îi atragi. Iar ideea de a face din “Hansel și Gretel” o poveste spusă cu ajutorul obiectelor animate de actori m-a învățat despre imaginația care poate schimba o lume deja cunoscută, prin care ai mai trecut. O lingură, o furculiță, o mătură, un fierăstrău fac din Hansel și Gretel un altfel de Hansel și o altfel de Gretel.
Foto Dusa Ozolin
“Am vrut un spectator activ, care, văzând spectacolul, să își facă propria poveste. De data aceasta am renunțat la păpuși în accepția lor tradițională și am apelat la obiecte, care își părăsesc latura utilitară și capătă valențe teatrale. Vrem să demonstrăm că în teatru ficțiunea e cel mai important lucru și că, dacă visăm, putem facem teatru din orice, cu orice”, spune regizorul Ion Ciubotaru.
De câte ori am fost în sală la repetiții i-am dat dreptate regizorului. Într-adevăr, nu am simțit lipsa păpușilor, nu mi-am mai putut simți vârsta reală, iar joaca actorilor cu obiectele de pe scenă m-a făcut să le văd însuflețite, cu o poveste și personalitate proprii.
Și actorii au avut, în fiecare zi de repetiție, o participare activă. I-am simțit vii pe scenă, curioși, amuzați și visând la o formă finală a spectacolului care să îi surprindă și pe ei.
„Pentru mine, Hansel și Gretel, deși în aparență un spectacol simplu, neîncărcat de decoruri și păpuși tradiționale, este o provocare. Încă o dată se confirmă ideea că lucrurile simple sunt în esență mai complicate. Dacă o păpușă se apropie de structura anatomică a omului, acțiunile lui Gretel, reprezentată de o furculiță de lemn, nu vor reda nici pe departe mișcările mecanice ale acestuia. Inițial, am asociat limitarea tehnică cu neșansa de a exploata personajul la maxim, însă pe parcurs mi-am dat seama că Gretel a avut, de fapt, șansa să beneficieze de anumite disponibilități de mișcare pe care omul nu va putea niciodată să le atingă: zborul, desprinderea anumitor segmente corporale, mișcări ce sfidează legea gravitației. De la început, spectatorul intră într-o convenție, în care este evident că aproape nimic nu este real. Dacă noi reușim să creăm iluzia viului, acea secundă în care spectatorii aderă atât de puternic la ceea ce văd și aud, încât conștiința critică se pierde în efuziunea sentimentului și ajung să creadă în spectacol, atunci sunt un actor fericit”, mărturisește Carmen Mihalache, interpreta lui Gretel.
Alex Iurașcu, interpretul lui Hansel, recunoaște la rândul său: „E o experiență dificilă pentru mine, rolul acesta e o mare responsabilitate! Hansel trebuie să fie cel care găsește soluții, trebuie să-și protejeze sora, să o ajute să se întoarcă în siguranță acasă la tatăl lor.„
George Cocoș, actorul care joacă în „Hansel și Gretel” rolul Tatălui și cel al Povestitorului, adaugă: „Pentru mine, spectacolul acesta reprezintă cea mai mare provocare din cariera mea de până acum. Faptul că am ocazia să mă joc cu obiecte simple și să le pun în valoare într-un mod inedit mă face să cred că mi-am depășit limitele. Oricum ar fi, pentru mine este o ocazie unică în viață. Abia aștept să văd reacția copiilor, cei mai fideli spectatori.”
Foto Dusa Ozolin
După scrierea textului pentru Teatrul Luceafărul, pentru mine “Hansel și Gretel” nu mai este doar o poveste pe care am scos-o din lumea ușor prăfuită a propriei copilării, este o confruntare cu grija aproape maternă pentru personaje care nu îmi aparțin, dar care trebuie să zică și să facă în așa în fel, încât să nu plictisească, ci, dimpotrivă, să educe și să binedispună, în același timp. M-am încruntat, m-am înduioșat, m-am bucurat, am scris, am șters, iar am scris, m-am culcat cu o idee și m-am trezit cu alta, mi-am făcut din linia de dialog un tovarăș de drum narativ și am pus nenumărate puncte până la punctul final. A ieșit o poveste repovestită cu actori, cu obiecte și copii frumoși.
Spectacolul „Hansel și Gretel” va avea avanpremiera duminică, 28 iunie, de la ora 10.00, în sala mică a Teatrului „Luceafărul” din Iași și premiera de la ora 11.30.
