Niciodată ușorul și greul nu sunt percepute identic nici măcar de către doi oameni din lumea întreagă, ba chiar, ca semnificație, pot fi inversabile în funcție de unghiul de vedere: greul e greu pe o față și ușor pe alta, ușorul e ușor pentru unul și greu pentru altul.
Omului nimic nu îi este mai greu de respins decât ceea ce îi este dat de la natură: omenescul. Și totuși, el este foarte sârguincios în a o face, întreaga sa viață! Cu această râvnă și energie se luptă să bătăturească pământul care îl ocrotește la sân și îl hrănește, cu urme de pradă! Strângerea avuțiilor și invidia îl mână neobosit în luptă cu semenul și chiar în luptă cu sine.
Stela Popescu și Alexandru Arșinel
Dintre toate, sunt grele ca o calamitate palma vorbei și povara nedreptății venite din partea acelor oameni de la care nu se așteaptă nimeni, mai cu seamă atunci când ei datorează, de fapt, recunoștință. Cu o astfel de vătămătoare atitudine avem a face atunci când se reped iar să-l înjunghie pe maestrul Alexandru Arșinel o parte din răspânditorii clișeelor cu evenimentele din decembrie 1989, pregătindu-i din nou iataganul mișel pe care scrie vina nu numai a celor ce-l șuieră pe deasupra-i, ci și a celor care făuresc iataganul!
N-a scăpat de clevetire și ură turbată maestrul, când, la piept cu moartea, a biruit, suferind un transplant de rinichi. Ce multă fiere puteau vărsa atunci înfierbântații răsăriți din puțul negru al despiritualizării politice, câțiva dintre ei fiind unii și aceiași cu atacatorii de acum, care, dac-ar fi posibil, i-ar scoate înapoi rinichiul maestrului. Este vorba despre o minusculă parte a media, care mănâncă o oaie cu lupii, contestând ciobanul!
Dar, să se țipe ca în gură de șarpe împotriva maestrului Arșinel, spre hazul abia așteptat de pamfletari fără noimă, chiar de către acei oameni ce spun că apără memoria și drepturile revoluționarilor, înseamnă o lămurire că limba omului e adaptată cel mai mulat pe brutusul vorbei nechibzuite, când este vorba de frustrare. Cum să spună cineva că maestrul Alexandru Arșinel nu a participat la revoluție? Cât de măsurat în vorbire este cel ce rostește așa ceva, indiferent cine ar fi el?
Întocmai artistul Alexandru Arșinel este un revoluționar veritabil, pentru că a început revoluția cu trei decenii înaintea celor ce-și împart azi certificatele! Oare nu Alexandru Arșinel, cel mai adesea în cuplet de scenă cu Stela Popescu, și-a riscat propria sănătate, liniștea, confortul, libertatea, ținând aprins opăițul nădejdii și vegherii, șerpuind printre parolele hazului de necaz câte-o șopârlă de-și mușcau limba unii și-și vârcoleau nodu-n gât? Oare nu artistul Alexandru Arșinel chibzuia din vreme să găurească sita textului, ca să strecoare câte una de te cruceai? Cine mai avea acest curaj? Puțini! Printre ei să nu-l uităm pe Toma Caragiu care, nu-i așa, n-a făcut revoluția pentru că murise din 1977…!? Se trece însă, cu vederea, că de la Constantin Tănase, Mircea Crișan, Toma Caragiu, Alexandru Arșinel, Stela Popescu și alți câțiva artiști, a început, demult, revoluția! Ce-ar fi și cine știe dacă ar fi libertatea de azi, fără lupta lor! Cenzura pentru ei n-a fost decât o pânză de păianjen în care au încremenit gâzele mici, dar pe care fluturii mari au rupt-o.
Câtă îmbuibare de nesăbuință poate avea cel ce zice că maestrul Alexandru Arșinel nu este revoluționar?! Cuvântul trebuie să fie oglinda faptei! Ce poate oglindi, așadar, un cuvânt împotriva maestrului Alexandru Arșinel? Afară de lupta de o viață a sa, în tranșeea binelui sufletesc al românilor, nu se știe oare, că și la evenimentele din decembrie 1989 a fost pe baricade, cu armele sale, printre altele vorbind națiunii la Radio, povățuind și însuflețind la ridicarea întru libertatea ei? Cu ce sunt mai revoluționari alții, decât maestrul Alexandru Arșinel? Oare nu e o cinste pentru întreaga asociație a revoluționarilor aceea de a-l avea în rândurile sale pe Alexandru Arșinel?
A-l exclude dușmănos pe maestru este o măsură maximă a neînțelegerii faptului că istoria e cea mai mare, ea îi cuprinde pe toți, iar rațiunea e forța universală a cărei drum trece prin minte și duce la biruință. În istoria României, fără îndoială, cu vrerea sau fără vrerea unora sau altora, maestrul Alexandru Arșinel va rămâne un revoluționar care nu a luptat o zi, ci o viață!
Ceea ce se întâmplă azi cu împărțirea, în baze circumspecte, a certificatelor de revoluționar, își află înțelesul în următoarea pildă: „Lupul a văzut cum păstorii mâncau o oaie, s-a apropiat și a zis: «Dacă aș fi făcut eu așa ceva, câtă gălăgie ați fi făcut!»”.
Semnalul de liniște și împăcare în ce privește ciclonul de invective izbucnit împotriva maestrului Alexandru Arșinel, cu privire la apartenența sau neapartenența sa la calitatea de revoluționar vine de la un lucru absolut clar: maestrul nu poate fi considerat revoluționar, decât dacă aceasta nu include și atributul onoarei!
„Caracterul”, spune maestrul Benone Sinulescu, „este bunul și deopotrivă răul oamenilor. Oricât ar fi cineva de meșter să fure, actorului Alexandru Arșinel nu i se poate fura ce este al actorului Alexandru Arșinel: meritul! Cum să nu fie revoluționar? Derulați câteva secvențe din filmoteca de aur a umorului românesc și nu vă va putea scăpa din vedere cum bicia el regimul cu câte-o șopârlă, putându-se aștepta în orice moment să i se pună brutal pumnul în gură și să piardă tot!
Alexandru Arsinel, Aurel V. Zgheran 22 octombrie 2014
Eu cred că actorul Alexandru Arșinel a trăit în luptă de-o viață, ca virtute a dragostei și datoriei față de public, deasupra viciului compromiterii cu osanale de partid și conducător. Aceasta a făcut-o cel mai bine în cuplet cu o altă mărită actriță a scenei și ecranului românesc, Stela Popescu. Fără îndoială că Alexandru Arșinel a fost mereu în miezul unei revoluții prelungite până azi!”
autor: Aurel V. Zgheran
