Au trecut mai bine de două săptămâni din anul 2016 – au apărut noi și interesante propuneri de audiție muzicală, a fost anunțat discul de muzică clasică al anului 2015 în România și am aflat că într-una dintre cele 3 versiuni de plan-cadru pentru învățământul gimnazial (una trebuie aleasă pentru copiii care vor începe clasa a V-a peste 2 ani) se propune excluderea studierii muzicii la clasa a VIII-a (dar a artelor plastice la clasa a V-a, în schimb, în aceeași versiune, la clasa a V-a începe studiul fizicii și chimiei).

Discul de muzică clasică al anului 2015

Campania Votează discul de muzică clasică al anului 2015, care alege discul anului pe baza voturilor exprimate de ascultători, a ajuns la final pe 10 ianuarie 2016; pe 11 ianuarie a fost anunțat discul anului trecut. Este vorba despre Integrala lucrărilor pentru pian solo de George Enescu, în interpretarea pianistei Raluca Știrbăț. O victorie meritată, pentru că într-adevăr, acest disc era o apariție așteptată și necesară în peisajul cultural românesc: abia la 60 de ani de la moartea lui Enescu s-a reușit performanța de a înregistra toate lucrările pentru pian finalizate de Enescu, inclusiv acele lucrări de tinerețe descoperite de muzicologul Clemansa Firca în arhivele Muzeului Național “George Enescu”.

Sigur, mai există și alți pianiști care au propus versiuni de integrale enesciene, însă niciuna completă ca a Ralucăi Știrbăț; pe albumul semnat de această pianistă născută la Iași, actualmente stabilită la Viena, cuprinzând trei discuri, se regăsesc patru lucrări înregistrate în premieră mondială și trei lucrări care nu au apărut vreodată pe CD. Cred că albumul, pe care-l putem asculta aici (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015/disc/video-raluca-tirba-integrala-lucrarilor-pentru-pian-de-george-enescu-interviurile-rrm-4-decembrie-2015/1376791/3071/11), vine ca o încununare a tuturor eforturilor Ralucăi Știrbăț de a pune în lumină mai bine moștenirea enesciană: ea este și cea care a inițiat campania care a dus la salvarea casei Enescu din Mihăileni, căzută în paragină.

Noi planuri-cadru de învățământ, noi întrebări

Până în 23 ianuarie se află în dezbatere publică trei versiuni de plan-cadru pentru învățământul gimnazial, mai precis, ce și cât vor studia elevii români începând cu anul școlar 2017-2018, când vor ajunge în clasa a V-a copiii care acum sunt în clasa a III-a. Sunt acei copii din prima generație care a făcut clasa pregătitoare la școală – de aceea este necesară și schimbarea planurilor-cadru pentru noile generații care au început școala după 2012.

Schimbarea e, evident, necesară. Însă imediat au început și dezbaterile: din toate cele trei versiuni de plan-cadru a dispărut limba latină, prilej de dezbatere în presa culturală. Mai sunt și alte inovații: într-una dintre versiuni se propune introducerea de la clasa a V-a a studiului fizicii și chimiei, dar scoaterea orei de arte plastice, iar în clasa a VIII-a, renunțarea totală la ora de educație muzicală (acum este doar o jumătate de oră). Cert este că numărul total de ore, per total, nu scade față de actualul plan-cadru – deci prin sacrificarea orelor din zona artelor nu se obține de fapt ceruta și dorita aerisire a programului unui elev de școală care muncește cel puțin cât părinții lui (de fapt, deseori, cu mult mai mult), dacă luăm în calcul numărul de ore de la școală, plus cel alocat temelor.

Ceea ce contează este însă să ne exprimăm o părere în această consultare publică. Toate datele necesare informării se găsesc aici (http://www.ise.ro/consultare-publica-propuneri-de-plan-cadru-pentru-clasele-v-viii), iar consultarea online, care se pare că va conta foarte mult în luarea deciziei finale de către cei în drept, se găsește aici (https://www.surveymonkey.com/r/planuri_cadru).

Rămâne ca fiecare să decidă ce crede că este mai bine pentru viitorul copiilor României; eu aș opta pentru un plan-cadru care să aducă o dezvoltare a culturii generale și, mai ales, pentru gândirea integrată a programelor școlare, astfel încât să se țină cont de bagajul de cunoștințe pe care în mod obiectiv un copil îl poate reține și, mai ales, prelucra. Altfel, o cantitate mare de informație va fi reținută doar pe termen scurt și uitată când teza sau lucrarea de control a trecut; iar această situație duce la paradoxalul eșec școlar pe care-l constatăm în sistemul românesc.

De ascultat

Campania “Votează discul de muzică clasică al anului 2016” (www.romania-muzical.ro/voteaza2016) a început din 11 ianuarie 2016. Mai multe albume așteaptă audiția celor interesați de muzică bună și voturile celor care doresc să se implice în alegerea discului de muzică clasică al anului 2016.

  • Vă atrag atenția, așadar, asupra albumului cu integrala partitelor și sonatelor pentru vioară solo de Bach, în interpretarea lui Midori, album apărut în 2015, un pas important în cariera acestei violoniste japoneze, care în pofida staturii sale de vedetă a muzicii clasice, a ales să interpreteze aceste lucrări bachiene la vârsta deplinei maturități. (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/midori-bach-sonatele-si-partitele-pentru-vioara-solo-cd-review-5-ianuarie-2016/1379801/3261/11)
  • În 2015 a apărut și un disc semnat de violonistul de origine română Ștefan Tarara, câștigător al Concursului Enescu din 2014. În compania soției sale, pianista Lora Vakova-Tarara, Ștefan Tarara interpretează lucrări semnate de compozitori ai secolului XX – de altfel, “The Sound of the ’20s” se intitulează acest album. Unul dintre aceste opusuri este Sonata a III-a în caracter popular românesc de George Enescu. (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/stefan-tarara-the-sound-of-20s-cd-review-4-ianuarie-2016/1379811/3261/11)
  • În noiembrie 2015, a fost lansat albumul “Lived and dreamed” semnat de ansamblul în rezidență al festivalului SoNoRo de la București, ansamblul RARO, alcătuit din pianista Diana Ketler, violonista Alina Pogostkina și violoncelistul Bernhard Naoki Hedenborg, alături de violistul Răzvan Popovici, creatorul și “sufletul” SoNoRo. “Lived and dreamed” se referă la spațiul muzical praghez de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX: Praga – oraș al viselor, al poveștilor, al miturilor – omagiu unui oraș adus prin muzica a trei compozitori importanți: Josef Suk, Antonín Dvořák și Leoš Janáček. Prea rar avem ocazia să ascultăm lucrările care se regăsesc pe acest disc, două cvartete cu pian de Josef Suk și Antonín Dvořák, dar și lucrări pentru pian solo și violoncel cu pian – un repertoriu, deci, inspirat ales, într-o interpretare de zile mari. (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/albumul-lived-and-dreamed-semnat-de-ansamblul-raro-music-box-11-ianuarie/1379851/3261/11)