Prin vocea artistei Céline Dion, muzica celebrează viața, în aceeași măsură în care viața devine text, sursă și mesaj de dăruit mai departe oamenilor. Fie că este vorba despre ritm, energie, suflu, culoare, entuziasm, spirit euforic, binedispoziția resimțită din partea „publicului-oglindă” (care dăruiește la rându-i ceea ce primește de la divina Céline) sau despre strălucirea luminii împrăștiate generos de reflectoare, echipa de dansatori, coregrafi, stiliști, ingineri de sunet, costumele schimbate cronometric, concertele sale prezintă un regal al emoțiilor, sentimentelor și întâlnirilor umane.
În geografia ei lirico-afectivă este înscris cu litere imperiale LAS VEGAS și, implicit, instituția culturală THE COLOSSEUM CAESARS PALACE, spațiu care a găzduit cele mai multe din concertele sale, dintre care o mare parte au fost filmate și, ulterior, televizate (și transmise pe rețelele multimedia), însă ce este important de reținut este faptul că în acest teatru au avut loc revenirile sale (din 2003, 2007, 2011, 2015) și că, de nenumărate ori, Céline a mărturisit că i-a purtat noroc.
Las Vegas și The Colosseum Caesars Palace sunt laitmotive ale vieții ei muzicale, context în care artista nu s-a sfiit niciodată să-și mărturisească emoțiile, împlinirea, dar și lacrimile, neputința și suferința pe care le-a resimțit în urma decesului omului iubit. Anul acesta, 14 ianuarie a fost o zi de o tristețe profundă, răvășitoare, din existența făpturii Céline Dion, întrucât impresarul, managerul, mentorul și, totodată, sufletul ei pereche (timp de mai bine de 22 de ani), soțul ei, René Angélil, s-a stins din viață. Despre René Angélil, Céline Dion mărturisea într-un interviu acordat în 2013 jurnalistului Larry King că este un om foarte generos, iubitor și inteligent, un bun prieten pe care și l-ar dori oricine și „the only man” din viața ei.
Pe 24 februarie, interpreta a revenit pe scena Colosseumului și a accentuat, în concertul ei, ideea de a celebra viața lui René Angélil, care și-a dorit ca ființa iubită să continue pe acest drum al muzicii, indiferent de ce se va întâmpla cu el. De altfel, și în cartea autobiografică (lansată în 2010) „My story, my dream”, povestește, în repetate rânduri, despre ceea ce soțul ei o îndemna afectuos să facă atunci când era încercat de problemele de sănătate: „Indiferent de ce se va întâmpla cu mine, continuă să cânți. Dacă nu vei cânta, să ții minte că eu mor de două ori, nu doar o dată.”
Ascultându-i fiecare melodie, vei simți o chemare care te va îndruma să o reasculți. Și, mai apoi, re-reasculțând-o, vei face parte pentru totdeauna din magia sunetelor aflate în armonie profundă. Vei face parte din povestea muzicii și chiar din povestea Céline Dion, pe măsură ce te vei încumeta să-i citești (auto)biografia, fie că ne referim la cea scrisă, fie la cea muzicală. E esențial de știut că literele din cartea sa „Viața mea, povestea mea” prelungesc semnificațiile muzicii sale, oferind publicului și o altfel de cunoaștere a sa, cea din culise, din intimitate, o cunoaștere la care nu ești doar un martor, pentru că felul în care sunt relatate trăirile, alături de evenimentele importante din viața de familie și cea de artist, te fac să devii, într-o secundă, un prieten, un apropiat de-al familiei, care trăiește alături de ea, împlinirea, beatitudinea, extazul, bucuria vieții, sentimentul iubirii împărtășite. Descoperind-o, de fapt, călătorești prin propriile tale amintiri, secunde, prin fibrele propriilor emoții, gânduri și dorințe. Descoperindu-i muzica, descoperi că te simți fericit! Céline transmite frumosul, bunătatea și generozitatea, făcând din viața însăși un spectacol iubit, apreciat, admirat, așteptat și dăruit.
Când îi pronunți numele sau atunci când te îmbrățișezi cu glasul ei, viața, spectacol muzical, dansează cu muzica, spectacol existențial… Dintre colierele sale de sorginte muzicală, se remarcă: „I’m Alive”, „I drove all night”, „Because You Loved Me”, „My heart will go on”, „A new day has come”, „Tell Him” (& Barbara Streisand), „Immortality” (ft. Bee Gees), „I Surrender”, „I’m Your Angel” (ft. R.Kelly), „Goodbye’s (The Saddest Word)”, „That’s The Way It Is”, „On ne change pas”, „D’amour ou d’amitié”, „S’il suffisait d’aimer”, „Parler à mon père”, „Qui peut vivre sans amour?”, „To Love You More”, „The Colour Of My Love”, „One Heart”, „At Seventeen”, „Have You Ever Been In Love”, „Trois Heures Vingt”…
Sursa foto: hollywoodpq.com// telegraph.co.uk// oxfordortho.org// Gérard
