Colette de Bruin este trainer și educator-însoțitor în familii care au copii cu autism, cu sau fără deficiență mintală. Dacă deschizi cartea Give me 5, a cărei autoare este, afli din primele pagini despre unicitatea fiecărui copil cu autism, despre maniera diferită în care se manifestă autismul sau despre faptul că, în funcție de gradul de inteligență sau de deficiență mintală, de măsura în care este afectat de autism și de previzibilitatea mediului său, un copil/un adult are mai puține sau mai multe obstacole din cauza autismului său. Scriitoarea atrage atenția asupra faptului că „Este imposibil să scriu astfel încât totul să fie valabil pentru toți.” Tot ea este cea care rezolvă puzzle-ul valabilității totale, oferind o soluție creativă, veridică și practică: „Este valabil următorul lucru pentru fiecare exemplu și instrucțiune: citiți-le și adaptați-le pentru copilul vostru.”

Autism. Univers. Ființă umană. Respect. Claritate. Capacitate de adaptare. Percepție diferită. Semnificație. Terapie. Pictograme. Imagini. Din imagini, cuvinte.

Colette de Bruin a acceptat invitația mea la dialog, la o Cească de Cultură. Pentru disponibilitatea de a-mi împărtăși o parte din universul ei profesional și personal, precum și pentru timpul acordat, îi mulțumesc din toată inima! Cu prețuire, Ștefania Argeanu

„Numele cărții, Give me 5 (Dă-mi o mână de ajutor), s-a născut din faptul că cererea de ajutor este, la urma urmei, aceeași la toți copiii cu autism: ”oferiți-mi claritate despre cele 5? – Ce? Cum? Unde? Când? Cine? și, atunci, voi face cu plăcere ceea ce mi se cere.”

Ștefania Argeanu: Cu ce gânduri, emoții, imagini, sunete și amintiri vă apropiați de autism?

Colette de Bruin: E ca atunci când te afli în China, conduci pe un sens giratoriu și nu știi încotro să te îndrepți. Și tu, conducător auto, nu știi care este calea cea bună pe care să o urmezi în trafic. Strigi după ajutor, dar nu înțelegi răspunsul pe care îl primești. În același timp, flash-urile de neon și panourile se aprind intermitent lângă tine. Simți că începi să înnebunești și te panichezi, pentru că ești pierdut într-un univers pe care nu îl cunoști.

Ce ați învățat, ce ați descoperit despre dvs. cu ajutorul autismului?

Am învățat să fiu mai clară cu privire la detaliile care apar în fiecare activitate în care ne implicăm. În mod particular, mă refer la concizia regăsită în/conferită de cele 5 întrebări: „Ce? Cum? Unde? Când? (Cu) Cine?

Ce ați descoperit despre ființa umană, în general, în tot acest timp de când sunteți profund conectată la universul autismului?

Am învățat că oamenii, din unghiul lor de a privi situațiile existențiale, au o intenție, o părere pozitivă despre comportamentul persoanelor autiste, chiar și atunci când modul lor de exprimare este foarte greoi, ceea ce se întâmplă când privirea este ațintită insistent asupra lor.

Dacă ne detașăm de teorii, studii, experimente, rezultate/rapoarte statistice, care credeți că este cel mai benefic mod de a descrie și defini autismul?

Tot ceea ce cineva cu autism percepe prin simțuri nu devine, în mod automat, o piesă întreagă în creierul său. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este necesar un pas în plus de gândire, în care multe aspecte pot funcționa greșit.

Sunteți mamă (adoptivă) a 5 copii autiști. În ce fel a influențat/schimbat acest fapt, această realitate, cursul vieții dvs.? Mă refer atât la aspectele profesionale, cât și la cele personale.

Copiii mei adoptivi m-au învățat ceea ce este autismul 24 din 24 de ore, în permanență. Ei au fost oglinda mea. Dacă ceva nu a mers bine sau nu a fost reglat în așa fel încât să meargă bine, am văzut că direcția cea mai bună (ghidul pentru a face față unei situații) constă în observarea comportamentului lor. Astfel, să mă pliez pe gândirea autistică a devenit o calitate profesională.

Deseori se vorbește despre stres și reziliență atunci când în ecuația discuției sunt analizate familiile în care trăiesc copii cu autism. Ce corelație există între stres și capacitatea de adaptare?

Numitorul comun al stresului și al rezilienței, în familiile în care o persoană este autistică, este loialitatea părintelui față de copil; aceasta oferă o capacitate semnificativă de adaptare în fața stresului și a autismului.

„Persoanele cu autism percep ceea ce este în jurul lor într-o manieră diferită, fragmentată. Această manieră diferită de percepție este esența autismului. De exemplu, vezi că cineva vine la ușa de la intrare, auzi soneria, te ridici ca să deschizi ușa, fără să te gândești la toți pașii. Legătura dintre a vedea că cineva vine, a auzi soneria și a deschide ușa, pentru noi, este logică. La un copil cu autism, deschiderea ușii nu este neapărat o consecință logică a sunetului de sonerie. Acest lucru se datorează faptului că, la el, informațiile obținute prin organele senzoriale sunt introduse în creier ca niște piese de puzzle separate. Din această cauză întregul se pierde. Mai întâi, trebuie să pună toate piesele într-un puzzle, apoi să poată vedea întregul și să-i ofere o semnificație.”

Se poate vorbi despre Theory of Mind (nr. concept din literatura de specialitate; teoria minții face referire la abilitatea de a înțelege că alții au credințe, dorințe, intenții și perspective diferite de cele proprii) ca despre o calitate deosebită sau un principiu de bază în terapia autismului?

Nu, nu sunt de acord cu această teză. Siguranța este fundamentală pentru a fi mai capabil din punct de vedere social. De aceea noi lucrăm aici, în cadrul Give me 5 (Dă-mi o mână de ajutor), având la bază două coordonate: o perioadă de odihnă și o perioadă de construire a siguranței, prin intermediul clădirii unei fundații, unei legături trainice. Important este ca desfășurarea unei zile și comportamentul oamenilor să devină clare și previzibile. După acest pas, ia ființă un spațiu în care se învață abilități sociale. Acest lucru nu se face cu o pregătire specială, ci având în vedere subtitrarea situației atunci când se întâmplă ceva. Persoana cu autism se află deja într-o situație în care are nevoie să i se traducă și să i se clarifice ceea ce se întâmplă cu ea, într-un moment anume, deoarece aduce cu sine problemele sale de generalizare.

Ce mesaj este esențial să transmitem celor care continuă să privească autismul și alte tulburări de dezvoltare atipice cu preconcepție și superficialitate?

Autismul este o tulburare de prelucrare a informației, la nivelul creierului. Nimeni nu întreabă despre asta. Nimeni nu poate fi schimbat sau nu se poate schimba (comportamental, atitudinal, emoțional) cu ușurință. Dar cu toții putem manifesta respect și înțelegere în această privință.

Care sunt abilitățile, atributele și calitățile pe care e necesar să le cultive o persoană care își dorește să interacționeze și să lucreze cu persoane cu autism?

Cunoașterea activității cerebrale și a consecvenței prelucrării informațiilor sunt cauzele autismului. Să fie dedicată acestor oameni, să-i trateze cu respect, să aibă soluții creative, să gândească în afara tiparului obișnuit și să ofere soluții noi. Totodată, să dețină controlul asupra autocomunicării, astfel încât persoana cu autism să o înțeleagă în fiecare moment.

Autismul este, pentru dvs., o experiență personală care include și cărțile pe care le-ați scris despre acest mod de viață. Ce înseamnă, pentru dvs., să scrieți cărți de această factură, care aduc cu ele un real ajutor, un mesaj terapeutic ce poate fi pus în practică (de către specialiști și părinți)?

Scrisul de cărți înseamnă, pentru mine, succesul pe care l-am experimentat lucrând cu Give me 5 și fericirea pe care am văzut-o acolo unde metoda Give me 5 a fost aplicată în terapia persoanelor cu autism. Să împarți acest lucru, această cunoaștere, cu toată lumea înseamnă să faci mai mulți oameni să trăiască, în loc să supraviețuiască.

Care este povestea nespusă a cărții GIVE ME 5 – Dă-mi o mână de ajutor. Pedagogie modernă pentru lucrul cu persoane cu autism?

Aceea că „Give me 5” este o mică parte din începutul acestei metode terapeutice complexe.

Ce rol au cărțile și literatura în viața dvs.?

Poate părea ciudat, dar se întâmplă să fiu atât de ocupată, încât nu am timp suficient să citesc. Lângă scaunul meu, mă așteaptă un buchet mare de cărți despre autism, bineînțeles.

Vă propun să-mi recomandați o carte sau un autor.

Temple Grandin.

„Când organele senzoriale primesc multe informații de prelucrat dintr-odată, aceste piese de puzzle sunt așezate separat, formând un fel de munte. Copilul trebuie, inițial, să îmbine întregul (să facă un puzzle). Prelucrarea informației îi ia mai mult timp. Din fericire, creierul lucrează ca să pună toate piesele la un loc. Timpul care îi trebuie ca să reacționeze variază de la câteva secunde până la o săptămână sau o lună.”

„În momentul în care copilul nu mai este în stare să prelucreze cantitatea de piese dintr-un puzzle, observăm că el „explodează”. Mereu este vorba de ceva mic, dar atunci este picătura cunoscută care umple paharul. Giovani este un băiat care înțelege cu dificultate limbajul verbal și are nevoie de obiecte ca indicatori pentru ceea ce urmează. Dacă mai este și multă agitație în jurul lui și situația este total nouă pentru el, atunci nu se poate abține și scoate niște sunete, în timp ce se mușcă de mână. Până nu reușește să facă ordine și liniște în capul lui, nu poate acționa adecvat. Ulterior, lucrează cu răbdare și precizie. „

În ce constă, succint, recuperarea persoanelor diagnosticate cu autism?

Când ei știu clar cum funcționează ceva, abia atunci se pot integra în acel proces și pot deveni parte a activității respective. Dăruiește-le limpezime și vor trăi!

Știu că sunteți implicată într-un proiect pedagogic curajos, ai cărui actanți sunt părinții și specialiștii. Ce detalii despre The Essential 5 Academy doriți să împărtășiți?

Avem cursuri și un colegiu al educației, care este responsabil de răspândirea metodei de terapie printre părinți și profesioniști. Și, de asemenea, îi învățăm pe profesioniști să fie licențiați în Give Me 5. În acest fel, se răspândește metoda și în Țările de Jos.

Vă rog să adresați un mesaj, o îndrumare pentru părinții care au copii diagnosticați cu autism, precum și pentru studenții de la Psihologie/Psihopedagogie specială (cei aflați în curs de finalizare a studiilor universitare și/sau absolvenții) care doresc să contribuie, din punct de vedere terapeutic, la îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu autism.

Autismul nu poate fi vindecat, dar cu autism se poate trăi foarte bine dacă sunteți înconjurați de oameni care vă pot explica modul în care trebuie realizat un lucru și ce tip de comportament este util. Dacă adaugi și claritate acestor aspecte, vei face față cu siguranță!

Interviul este realizat de Ștefania Argeanu

Sursa: Ștefania Argeanu

Autor: Ștefania Argeanu