Frilensăr, o trupă de teatru formată din 7 tineri moldoveni care în prezent joacă în București, la Teatrul de luni de la Green Hours, a început, în plină vară, un turneu de aproape o lună, la granițele României, acolo unde teatrul nu prea ajunge.

Proiectul lor „Green-Frilensăr pe contour”, co-finanțat de către Administrația Fondului Cultural Național și organizat de Green Hours și Frilensăr, propune 10 spectacole de teatru, în 10 localități de graniță din România, în aproximativ 20 de zile, în perioada 21 iulie – 15 august 2017. Astfel, tinerii actori vor juca la Malu, Județul Giurgiu, la Nădlac, județul Arad, la Toboliu, județul Bihor, la Halmeu, județul Satu Mare, la Săpânța, județul Maramureș, la Rădăuți, județul Suceava, la Păltiniș, județul Botoșani, la Drânceni, județul Vaslui, la Alexandria, județul Teleorman – Festival Ideo Ideis, la Jurilovca, Județul Tulcea și la Limanu, județul Constanța.

Inimile care bat pentru a ține în viață Frilensăr sunt ale lui Daniel, Loredana, Tiberiu, Alina, Dumitru, Claudia și Paul, tineri actori care ne vorbesc deschis despre teatrul independent căruia au ales să i se dedice, despre ceea ce îi leagă și îi motivează.

Pentru cei care nu știu, când s-a înființat trupa Frilensăr, pe ce oameni se bazează și care îi este crezul?

Daniel Chirilă (membru fondator Frilensăr): Frilensăr e în lumea teatrală din 21 aprilie 2013, când a avut loc premiera spectacolului Frilensăr. Dintre cei 4 membri fondatori, au rămas ca membri activi Daniel Chirilă și Claudia Chiraș. În prezent, trupa are 7 membri activi: Loredana Cosovanu, Alina Mîndru, Tiberiu Enache, Dumitru Georgescu și Ovidiu Cosovanu și 2 colaboratori: Maria Vârlan și Tudor Morar. Eu sunt membru fondator Frilensăr și în prezent coordonez Green-Frilensăr pe contour, prima caravană de teatru independent pe granițele României. În afară de asta, scriu texte, fac regie și asistență de regie și lucrez cu carte de muncă la Funky Citizens, pentru Factual.ro – prima platformă de fact-checking pe declarațiile politicienilor din România.

Mîndru Alina: Practic, pentru mine Frilensăr a început în decembrie 2015 cu repetiții pentru Hăidika și Mălăieș. A fost și este într-o continuă dezvoltare trupa noastră și noi odată cu ea. Eu, spre exemplu, lucrând și într-un teatru de stat, am simțit diferențele din plin dar, spre surprinderea mea, mă consider mult mai norocoasă și mai mulțumită acum. Ne bazăm unii pe alții, ne bazăm pe talentul nostru, pe sinceritate și înțelegere, pe cât posibil. Crezul nostru este acela că orice e posibil dacă te concentrezi și îți propui să faci ceva. Poți face totul din mai nimic, așa cum am făcut și facem noi. Eu sunt Alina Mîndru și pot să spun sincer că da, da dom’le, sunt mândră de ce fac, de cum fac, încă lucrez la acel cât fac, dar se rezolvă.

Claudia Chiraș: Primul spectacol Frilensăr, care a și purtat numele trupei, a avut premiera la aproximativ un an după ce am terminat facultatea. Daniel, eu, George Cocoș (acum actor al teatrului Luceafărul, din Iași) și Radu Homiceanu (actor al Teatrului Național din Iași) am fost inițiatorii proiectului. Spectacolul, neconvențional pentru cultura independentă din Iași, a fost primit foarte bine, și de-acolo totul a evoluat frumos.

Dumitru Georgescu: Pentru mine Frilensăr a început în 2015. Crezul nostru, unul din ele, cel puțin, este acela de a construi împreună, cu încredere, și de a conta oricând unul pe celălalt.

Tiberiu Enache: Cred că Frilensăr se bazează pe oamenii liberi: liberi să creeze, liberi să aleagă, liberi să facă ce vor ei.

Loredana Cosovanu: Frilensăr a devenit Frilensăr când clasa de actorie, promoția 2012 de la Universitatea de Arte “George Enescu” Iași, și-a dat examenul de licență. În perioada aia a avut premiera primul spectacol marca Frilensăr. De atunci, trupa se bazează pe oameni care nu vor neapărat să colaboreze cu teatrele de stat, cărora le place să descopere singuri lucruri noi în materie de artă teatrală. Oameni liberi, tineri și curioși, cu păreri proprii și deschiși.

Paul Cosovanu: Eu nu am fost prezent la inaugurarea Frilensărului. Eram în liceu când au început băieții să împletească trupa, deci practic pentru mine Frilensărul a început în 2015, odată cu Alina și Dumitru. Guru e Daniel, restul se adaptează.

Cum este să fii freelancer în România?

Daniel Chirilă: Natural dacă ai răbdare, frustrant dacă te lași pradă sistemului.

Mîndru Alina: Din experiența mea, freelancerii în România sunt văzuți ca niște „oameni cărora nu le place să muncească”, „căței care caută adăpost” sau pur și simplu „ai nimănui”. O fi sau nu așa, eu nu vreau să conving pe nimeni de nimic. Ceea ce fac, fac cu convingere și credință. Și mă bucur de libertate în creație, de feedback-uri sincere și succes pe toate planurile. Să fii freelancer este un lucru normal și foarte întâlnit. Da, poate că stabilitatea financiară ar fi o problemă, dar oare nu există problema asta peste tot…?

Claudia Chiraș: Partea mai puțin frumoasă o știm cu toții (e greu cu banii, dom’le), dar există și partea aceea frumoasă. Nu ești constrâns de birocrație, reguli inutile, programe etc. Ai libertate maximă!

Dumitru Georgescu: Ca în oricare alt domeniu, bănuiesc. Avantaje și dezavantaje. Eu mi-am dorit să fiu freelancer, de aceea mi-am dat demisia din teatru. Voiam libertatea de a alege spectacolele în care joc. Cred sincer că un actor are nevoie ca la un moment dat să își dea un refresh. Din punctul meu de vedere, să fii freelancer e cel mai bun lucru ce ți se poate întâmpla.

Tiberiu Enache: Frumos, dar greu. Eu mă consider extrem de norocos că Daniel m-a racolat încă din facultate și că mi-a dat ocazia să mă dezvolt teatral alături de Frilensări. E extrem de plăcută libertatea și atmosfera noastră de creație, dar e greu cu promovarea, vizibilitatea… e greu.

Loredana Cosovanu: Nu e ușor să fii freelancer, deoarece nu dispui de finanțări sau de un nume cunoscut care să te ajute, fiind la început. Dar cu răbdare, ușor-ușor, poți să te ridici. Așa a fost și la noi. Am făcut un spectacol, l-am prezentat oamenilor, lor le-a plăcut, așa că au venit și la următorul.

Paul Cosovanu: Deocamdată sunt student. Pot să zic că de când mă știu am fost independent și văd din ce în ce mai mulți artiști independenți care fac o treabă foarte bună. România e la început de drum, dar se poate și se vrea o schimbare în sensul ăsta. Adică de a crea liber și frumos.

De ce București și nu Iași, unde freelancing-ul încă nu și-a conturat un drum sigur al său? Ce nu v-a oferit Iașiul, de ce nu ați putut construi aici un proiect cu o continuitate în timp?

Daniel Chirilă: Istoria cu oportunitățile din capitală nu este o falsă istorie, ci o alternativă reală împotriva apatiei culturale de care se “bucură” capitala Moldovei. Nu spun asta cu superioritate, ci, pur și simplu, am impresia că proiectelor din Iași le lipsește cu desăvârșire continuitatea, iar pentru mine, cel care crede că un produs își dovedește valoarea în timp și în continuitate, Iașul nu reprezintă un moment propice pentru evoluție.

Mîndru Alina: Eu am lucrat în proiecte cu continuitate în Iași. Dar mi-am dorit altceva, sau și altceva. Nu vedeam un viitor mulțumitor pentru mine în Iași. Poate voiam recunoștință sau faimă, dar cine nu vrea? Oricine crede că poate mai mult, oricine vrea mai mult și încearcă, tinde spre mai bine. Eu asta am făcut. Am vrut mai mult, mai bine și am profitat de ocazia prielnică de a fugi spre noi orizonturi.

Claudia Chiraș: La nivel pragmatic, pentru că în București sunt mai multe oportunități. Pe de altă parte, Bucureștiul e un pic mai open-minded, și atunci nebuniile noastre pot fi valorificate altfel.

Dumitru Georgescu: Pentru că așa s-a întâmplat. Eu în Iași eram angajat, jucam aproape zilnic la Teatrul „Luceafărul” și nu aveam timp de alte proiecte independente. În 2015, când m-am mutat în București, i-am întâlnit pe ceilalți „frilensări” și uite că de atunci au trecut 2 ani și nu știu când a zburat timpul. Ca să îți răspund la întrebare sincer, eu cât timp am stat în Iași nu mi-am dorit mai mult decât aveam. De aceea și nevoia mea de a pleca de acolo și de a mă forța mai mult.

Tiberiu Enache: Pentru că Iașiul nu are o deschidere la fel de mare ca Bucureștiul. Asta cred. De asta am și ales să plec din Iași imediat după ce am absolvit și să vin în București. Sunt mai multe proiecte aici, mai multe șanse să te faci văzut de cine trebuie.

Loredana Cosovanu: Eu nu am plecat din Iași cu gândul că voi face teatru independent. Am plecat de acolo deoarece oportunitățile erau puține. Un singur teatru național și nici unul independent, iar eu îmi doream să mai descopăr, să mai văd și altceva, așa că am considerat Bucureștiul potrivit pentru asta. Poți merge la nenumărate spectacole cu estetici diferite. Poți să înveți din reușitele altora, dar și din greșelile lor, ai de unde alege, ai ce privi, ai cu cine te întâlni. Iașul este mai calm, mai liniștit.

Paul Cosovanu: La mine nu se pune problema așa, fiindcă eu am fugit de la mama din Botoșani direct la București. Dar mă gândesc că în București bătaia e mai mare și curentul e un pic mai susținut.

Pe ce se bazează repertoriul vostru, unde jucați și cum reușiți să vă finanțați?

Daniel Chirilă: Se bazează pe joacă și pe fiecare actor în parte. În prezent, o stagiune de patru spectacole: Mălăieș în Călcăieș, Once Upon, Mioritza și Înaintea Erei Noastre. Pentru viitorul apropiat mai avem două spectacole în pregătire: WHO I AM și Privește cerul. Jucăm la Green Hours și în multe festivaluri din țară. Ne finanțăm din ce producem.

Alina Mîndru: Repertoriul nostru se bazează pe texte scrise de Daniel Chirilă. Trilogia – Mălăieș în călcăieș, Once upon și Mioritza – se bazează pe povești, basme și balade românești. Am vrut să le dăm o altă compoziție și greutate. Ultimul din repertoriu este Înainte erei noastre. Ne întreținem din ceea ce jucăm, din ceea ce lucrăm și de cele mai multe ori din festivaluri și invitații la unele evenimente. Acum avem și firma noastră, va fi cu totul altceva.

Claudia Chiraș: Momentan joc la Green Hours, iar ca să mă susțin financiar joc și în spectacole pentru copii, la o firmă privată.

Dumitru Georgescu: Investiții personale, spectacole, festivaluri, proiecte, cam așa reușim să ne finanțăm.

Tiberiu Enache: Pe libertate de exprimare, pe joacă, pe setea asta a noastră de a ne juca. Jucăm la Green Hours 24/7. Cât despre finanțare, o parte din cheltuieli sunt acoperite de cei de la Green și o parte de noi, din buzunarul propriu.

Loredana Cosovanu: De jucat jucăm la Teatrul Luni de la Green Hours, dar am dori să ne extindem. De finanțat ne finanțăm singuri, din banii de buzunar.

Paul Cosovanu: Ne finanțăm cum putem: de la noi, de la mama, de la tata, de la stat, din proiecte, de oriunde. Pentru astea patru spectacole pe care le avem până acum ne-am cumpărat singuri decorul sau l-am adus de acasă și ne-a mai ajutat și Green-ul.

Oferta de trupe freelancer în București este mai generoasă. Cum reușiți să supraviețuiți acolo? Ce vă diferențiază?

Daniel Chirilă: Nu supraviețuim, nu ne diferențiem, ci pur și simplu suntem noi. Cred că artistul contemporan trece printr-o criză identitară, așa că să fii tu și să crezi până la capăt în ceea ce faci e ceea ce te decupează în cadrul actual. Și cam asta încercăm să facem noi.

Alina Mîndru: Nu putem fi comparați cu celelalte trupe. Originalitatea este cea care ne diferențiază de absolut toți ceilalți. Iar faptul că noi, între noi, suntem atât de diferiți dar atât de mulați unul pe altul în același timp ne face mai atractivi și mai interesanți de urmărit. Asta o știu de la cei care ne cunosc și ne știu spectacolele.

Claudia Chiraș: Cred că prietenia și faptul că nu ne punem limite de niciun fel. În plus, cred că ceea ce ne diferențiază e faptul că spectacolele noastre sunt create de la 0, de către noi. Începând cu textul, scenografia, regia. Mai mult decât atât, mesajele noastre merg, cumva, pe o linie specială, vorbind atât despre artă, cât și despre social.

Dumitru Georgescu: E simplu, ei nu îl au pe Daniel Chirilă.

Tiberiu Enache: Noi suntem noi. Ei sunt ei. Vă așteptăm la spectacole și o să aflați ce ne diferențiază de ceilalți.

Loredana Cosovanu: Diferența dintre noi și ceilalți freelanceri este faptul că noi niciodată nu am luat texte scrise de altcineva să le lucrăm. Îl avem pe talentatul Daniel Chirilă care scrie textele pentru noi. Cunoscându-ne foarte bine, el scrie în așa fel încât de cele mai multe ori ni se potrivesc mănușă caracterele umane ale personajelor.

Paul Cosovanu: Daniel Chirilă.

Știu că ați început zilele astea un turneu mai amplu prin țară. Ce vă propuneți cu acest turneu, cu ce gânduri porniți la drum?

Daniel Chirilă: Ne propunem să descoperim zonele de graniță din punct de vedere cultural, iar pentru o mai bună apropiere vom juca peste 10 spectacole din trilogia noastră în peste 10 localități de graniță. Personal am o curiozitate fantastică în ceea ce privește apropierea de publicul acestor zone pentru că vreau să-mi demontez niște preconcepții pe care le am în legătură cu cultura și multiculturalitatea de care vorbește toată lumea. Și chiar dacă nu le demontez, ci le întăresc, consider că proiectul nostru este unul unic și că rău nu are ce să fie.

Alina Mîndru: Caravana era dorită de anul trecut. S-a întâmplat ca anul ăsta să ni se împlinească dorința. Mergem pe toată granița țării, jucăm în 10 sau 12 localități și în rest vom face filmări de arhivă pentru filmul de documentare. Vrem să interacționăm cu localnicii dincolo de pragul artei noastre. Vrem să arătăm că suntem oameni care iubesc oamenii. În toate ipostazele confortului tradițiilor lor.

Claudia Chiraș: Eu personal îmi doresc să-i bucurăm pe cei care nu au foarte mult acces la teatru, să le oferim o amintire faină și poate să-i și educăm puțin. În ceea ce mă privește, vreau să descopăr țara asta frumoasă a noastră și să învăț cât mai multe lucruri despre oameni și locuri.

Dumitru Georgescu: Ne-am dorit foarte mult acest turneu, am aplicat și anul trecut dar nu a fost să fie atunci. Anul acesta am fost mai pregătiți și mai informați și am câștigat proiectul finanțat de AFCN. Ne propunem să înconjurăm toată România, timp de o lună, să cunoaștem cât mai mulți oameni frumoși și să aducem spectacolele noastre în zone greu accesibile.

Tiberiu Enache: Pornim cu încredere, entuziasm și calm. Ne-am organizat singurei acest „mini” turneu prin țară, ne-am căutat parteneri, cazări, mașini, tot și ne propunem să facem o radiografie a zonelor în care teatrul și, implicit, cultura pătrund mai greu: în comunitățile mici de pe granițele României.

Loredana Cosovanu: În Caravana Green Frilensăr pe contour vom juca în 10 localități de pe granița României. Am început cu sudul, Malu, județul Giurgiu, urmează Nădlac, Toboliu, Săpânța, Rădăuți, Păltiniș, Drânceni, Jurilovca, Alexandria, Limanu. Proiectul își propune, în primul rând, să afle ce oportunități culturale au oamenii care trăiesc în aceste zone. Eu personal vreau să descopăr povești.

Paul Cosovanu: Aducem teatrul în zone defavorizate. Ne cărăm cu decorul de la trei spectacole pe toată granița și filmăm un documentar despre cultura din satele cu pricina care, cel mai probabil, o să ne aibă protagoniști și pe noi. În rest, călătorim, vizităm și avem parte de experiențe noi.

Cum ați descrie publicul trupei Frilensăr?

Daniel Chirilă: Spectator sincer și atent care nu crede că teatrul se face doar într-un singur fel.

Alina Mîndru: Spectatorii noștri sunt de toate vârstele. Oameni de tot felul care după spectacol sunt mai mult sau mai puțin interesați de trupa noastră. Majoritatea celor care vin o dată vin și a cincea oară. Cei mai mulți prieteni pe care îi avem sunt spectatori care ne-au devenit apropiați în timp și care ne ajută la orice avem nevoie. S-au creat parteneriate între noi și cei care, după ce ne-au văzut și ne-au plăcut, au venit cu întrebări și propuneri. Nu am refuzat nicio părere și nicio critică. Asta atrage oamenii în jurul nostru.

Claudia Chiraș: Nu mi se pare că ne adresăm unei anumite categorii și cred că asta e foarte bine. Spectacolele noastre sunt și pentru copii, și pentru bunici, și pentru bogați, și pentru săraci, și pentru intelectuali, și pentru cei cu o educație precară.

Dumitru Georgescu: Sunt cei mai mișto oameni. S-au adunat în timp, s-au înmulțit (nu știu cum), dar cel mai important e că avem un public fidel.

Tiberiu Enache: Oameni curioși, deschiși, inteligenți.

Loredana Cosovanu: Oamenii care vin să ne vadă sunt persoane curioase, în general, persoane care ori au auzit de noi pe la prieteni, ori, cum am spus mai sus, au văzut unul din spectacolele noastre și le-a plăcut, așa că vin și la celelalte.

Paul Cosovanu: Oameni care știu ce vor.

Care vă sunt planurile în viitorul apropiat? Aveți un plan de bătaie pe termen scurt și mediu sau luați lucrurile așa cum vin?

Daniel Chirilă: Să terminăm cu bine caravana pe 15 august. Să fie frumos la Undercloud pe 23 august, să mergem la Festivalul Internațional de Teatru la Constanța, să dăm lovitura la Festivalul Național de Teatru, în octombrie, să mai scoatem 2-3 premiere până la finalul lui 2017. Și să avem într-un an cel puțin un nominalizat la Uniter. Toate astea luând lucrurile așa cum vin.

Alina Mîndru: Avem planuri făcute până în iarnă. Proiecte în stadiu de lucru, puse pe hold pentru că am plecat în caravană sau pentru că se vrea activitate nouă pentru începutul toamnei.

Claudia Chiraș: Nu am planuri concrete. Îmi doresc doar să joc cât mai mult.

Dumitru Georgescu: Mai avem câteva spectacole noi ce vor avea premiera în toamnă-iarnă. Dar vom povesti atunci când se vor întâmpla.

Tiberiu Enache: Vrem să ne facem o școală de teatru.

Loredana Cosovanu: Avem planuri mari. Am depus la Start Up Romania și dorim să ne deschidem o școală alternativă, atât pentru cei mici, cât și pentru adulți. De asemenea, avem deja plănuite, pentru toamnă, 2 premiere, dar vă ținem la curent, vă anunțăm la momentul potrivit.

Paul Cosovanu: Să termin facultatea, pentru început. Și, între timp, avem multă treabă. Mai lucrăm la niște spectacole, o să trebuiască să scoatem și documentarul în toamnă. Suntem într-un proces de dezvoltare care necesită multă muncă. Independentul necesită multă muncă. Muncă. Muncă, muncă. Orice necesită muncă. Deci, muncă.