Când urechile văd și ochii aud, începe o nouă poveste a Teatrului Radiofonic.

Cine poate, oare, ști și găsi care este unitatea de măsură a timpilor stărilor sufletești, cuprinzând, cu generozitate, toată paleta cromatică a emoțiilor, senzațiilor, impresiilor, credințelor, neliniștilor, întrebărilor, ezitărilor, absențelor și întunecimilor. Avem timp (de a călători, a zâmbi, a desena, a citi, a construi personaje, roluri, scenarii; a amâna, a căuta sens, rost, (pre)texte) și timpi (de reacție, de a fi, a simți, a transmite, a dărui) colorați diferit, distinct, altfel, uzând de substanță și substanțe împletite felurit, care, în esență, sunt timpi de existență și de livrare a cel puțin unei povești celuilalt, celorlalți, nouă înșine, până la urmă.

Oare ce ar fi dacă, fie și sub umbrela de vară a unui exercițiu experimental, am fi aici și acum, să învățăm să ascultăm, să ascultăm să învățăm, să învățăm ascultând, să ascultăm învățând, iar prin „ascultând” și „învățând” să fim deschiși la potențialitățile infinite ale reinventării și descoperirii sinelui, conștienți și încrezători în propriile plusuri și abilități, cu felul în care alegem să ne definim, definindu-i pe cei din depărtările și din apropierile noastre.

Când dispar sunetele foșnitoare, apare vocea lăuntrică… Când apar sunetele armoniei depline, dispare vocea ascuțitoare-ascuțită a stridentei mulțimi… Când ochii nu mai măsoară distanțele, anii și cearcănele timpului, apare a fi-ul iubirii Celuilalt din tine, mai ales pentru că e contrastant de diferit față de tine, iar apropierile se lasă îmblânzite de o stare, de o mângâiere, de o joacă și de o căutare perpetuă, purtată cu discernământul clipelor care îmbracă ACUM-ul în texturile iubirii.

Când apare vocea, așteptată dintotdeauna, începe povestea și se așază liniștea cea blândă și tandră în casa frumoaselor anotimpuri. Când vocea microfoanelor din cabina de emisie a Teatrului Radiofonic își face simțită prezența, știi că ți se adresează o invitație deosebită, o șansă în plus la visare, la reflectare, dar și la cunoașterea tonurilor și subtonurilor realității, cu cele mai nemaivăzute și neauzite nuanțe și irizații. Atunci se întâmplă ca urechile să vadă și ochii să audă, iar inima să simtă fericirea sinestezică care locuiește spațiul de desfășurare al unei povești derulate în complicitatea benefică a microfoanelor, căștilor, sunetelor, înregistrărilor și, totodată, minuțios și artistic pregătită pentru intrarea pe tărâmul „on-air”-ului, în prietenosul spațiu de emisie. Al perechilor de urechi și de inimi, atent ciulite. O îmbinare veridică a imaginației creatoare cu redarea temelor de actualitate ale eului social, uman, psihologic, sub semnul unui distins regizor, înzestrat cu har și cu disponibilitatea de a crea povești sonore ancorate în concret, real, în acum-ul traversat de noi toți, pe care el alege să îl definească semnalând libertatea infinită de care dispunem, ca ființe umane, dacă mai oferim o șansă unei situații dilematice de existență, ascultând, ascultând-o, doar pentru 60 de secunde.

Astăzi, invitatul meu este Mihnea Chelaru, inginerul de sunet al Societății Române de Radiodifuziune, căruia îi mulțumesc pentru că a binevoit, și de această dată, să răspundă întrebărilor mele, și, implicit, cele două piese de teatru radiofonic care au constituit subiectul conversației noastre și a căror adaptare radiofonică și regie artistică le semnează, și anume, „Heruvim’s Dream” (2018) și „Exploziv” (de Elise Wilk, 2017), pe care vi le aduc(em) în Ceașca de Cultură:

„Heruvim’s Dream” a fost premiată în cadrul celei mai prestigioase competiții canadiene de acest gen, concursul internațional 60 Seconds Radio 2018, obținând locul al II-lea.

Radio România, Teatrul Național Radiofonic, a obținut, cu Heruvim’s Dream de Mihnea Chelaru, premiul al II-lea la concursul internațional de creații radiofonice de un minut de la Montreal.

Joi, 17 mai, la Montreal au fost anunțați câștigătorii celei de-a patra ediții a concursului internațional 60 Secondes Radio 2018, dedicat creațiilor radiofonice de 60 de secunde. Lansată la 13 februarie, de Ziua mondială a radioului (inițiată de UNESCO), ediția 2018 a concursului 60 Secondes Radio a reunit 168 de producții radiofonice din 25 de țări, de pe cinci continente (America, Europa, Asia, Australia și Africa). Cifra record de participanți de la această ediție a oferit juriului un bogat material de selecție realizat de creatori provenind din școli, culturi și estetici radiofonice foarte variate. Juriul concursului a deliberat în birourile Radio-Canada și a fost format din șapte membri, printre care se numără directori de festivaluri, programatori și directori de posturi de radio din Canada și Franța. Boris Chassagne, directorul concursului 60 Secondes Radio, a apreciat imensa resursă de creativitate pe care au dovedit-o participanții și a subliniat capacitatea acestor creații sonore de a reflecta subiecte sensibile ale lumii de azi.

Câștigătorii concursului 60 Secondes Radio 2018 sunt:

  • Premiul I – Time Coloured Face – BERNARD CLARKE (Irlanda)
  • Premiul al II-lea – Heruvim’s Dream – MIHNEA CHELARIU (România)
  • Premiul al III-lea – payPhone – DARRYL LUCAS (Marea Britanie)
  • A fost acordată o mențiune specială pentru Buttermilk – ANTJE VOWINCKEL (Germania).

Mihnea Chelaru, multi-premiat regizor de teatru radiofonic al redacției Teatrului Național Radiofonic al Radio România, este autorul întregii producții „Heruvim’s Dream”. Semnează atât scenariul, cât și regia artistică într-o bijuterie sonoră de un minut, care citește, în modelul cultural al jocului războiului, violența ca revers al datelor constitutive ale ființei umane. Copilul cufundat în jocul soldaților de plumb ne oferă o perspectivă asupra tragediei războaielor contemporane. Victimele lor sunt copiii crescuți cu idealul bărbăției războinice. Chemarea mamei prefigurează bocetul tuturor femeilor care își vor pierde fiul în războaiele de azi. Juriul concursului a comentat multiplele semnificații ale creației sonore: de la modul în care ne setează educația și valorile transmise în copilărie, până la felul în care sonorul jocurilor virtuale banalizează oroarea războiului. „Heruvim se află între joc, vis și realitate; e un vizionar, un înger divin sau un copil amputat? Textura sonoră e savant compusă.” (Boris Chassagne, directorul concursului 60 Secondes Radio)

Mihnea Chelaru împarte podiumul cu Bernard Clarke, Darryl Lukas și Antje Vowinckel, creatori proveniți din școli de creație radiofonică europene prestigioase (Irlanda, Marea Britanie și Germania), confirmând, cu un nou premiu, calitatea sonoră a conținutului teatrului radiofonic pe care îl produce Radio România.

„Evoluăm ascultând, dar, în același timp, ne imaginăm ce ascultăm, având un background de trăiri.”

„Orice producție acustică trebuie să aibă o poveste care să-l facă pe ascultător să empatizeze cu cel puțin un personaj.”

„Producția „Heruvim’s Dream” are structura unui vis…”

„Povestea sonoră ne reîntoarce în planul copilului inocent, care doarme liniștit…”

Ștefania Argeanu: De unde încep, de fapt, poveștile producțiilor radiofonice: „Exploziv” și „Heruvim’s Dream”?

Mihnea Chelaru: Cele două producții sunt foarte diferite. Dacă „Exploziv” este o producție destinată publicului larg, alegerea textului urmând, cumva, cursul firesc al oricărei producții de teatru radiofonic, „Heruvim’s Dream” a fost un gând mai vechi, care s-a concretizat anul acesta, cu ocazia concursului 60 Seconds Radio.

„Heruvim’s Dream” are un statut aparte, fiind totodată atât o inovație, cât și o excepție de la profilul standard, clasic, al pieselor de teatru radiofonic. Este o creație radiofonică care durează doar 60 de secunde. Care sunt factorii care au contribuit la această comprimare a timpului?

Evident, factorul determinant l-a reprezentat limitarea impusă de regulamentul concursului. Toate piesele înscrise trebuiau să dureze exact 60 de secunde.

Ce rol și ce distribuție a avut timpul în acest scenariu de transmitere a poveștii?

Limitarea duratei a avut un rol pozitiv în acest caz. Trebuind să renunț la anumite elemente sonore, producția a devenit mai „suplă”, iar mesajul a devenit mai ușor de recepționat.

Despre ce ne vorbește titlul piesei „Heruvim’s Dream”? Cum ați ajuns la această sintagmă?

Așa cum o spune chiar titlul, producția are structura unui vis. Povestea începe cu joaca de-a războiul a unui băiețel. Acesta adoarme și visul de joacă al unui copil se transformă într-un război real, foarte posibil, în care băieții sunt bărbați, iar mamele lor nu mai au cum să-i aibă grijă. Finalul este, evident, tragic, însă povestea sonoră ne reîntoarce în planul copilului inocent, care doarme liniștit.

Dacă timpul din eter al „Heruvim’s Dream” este de 60 de secunde, ce a implicat scenariul? Câte persoane au fost implicate în acest proiect?

Scenariul nu a existat. Întreaga poveste am avut-o în minte, iar acest lucru mi-a permis să jonglez foarte ușor cu evenimentele sonore. În „Heruvim’s Dream” au interpretat: Albert Chelariu, rolul băiatului, și Daniela Ioniță, rolul mamei.

Ce semnificații are acest demers pentru dvs., ca regizor al piesei? Din culise, cum se percepe realizarea unei povești radiofonice în 60 de secunde? Prin ce diferă configurația sonoră și tehnologică a „Heruvim’s Dream” de… „Exploziv”, să spunem? Și totodată, prin ce se aseamănă?

Am susținut mereu că orice producție acustică trebuie să aibă o poveste care să-l facă pe ascultător să empatizeze cu cel puțin un personaj. Dacă linia narativă este coerentă și capacitează ascultătorul, mijloacele tehnice prin care se realizează producția nu diferă foarte mult între o producție de 60 de minute și una de 60 de secunde.

Când devine realitatea ficțiune și ficțiunea realitate? Ce generează această trecere, această transfigurare a semnificațiilor, în geografia teatrului radiofonic?

CEA MAI BUNĂ FICȚIUNE ESTE REALITATEA!

Cât de importantă este stabilirea și prioritizarea subiectului într-un proiect radiofonic? Dar într-o competiție culturală internațională, cum sunt 60 Secondes Radio și New York Festivals – World’s Best Radio Programs?

Este evident că pentru a avea succes într-o competiție internațională, o producție trebuie să obțină votul majorității juriului. Cum juriile sunt formate din profesioniști care provin din toate colțurile lumii, fiecare având un alt background, subiectul propus trebuie să fie cât mai larg posibil. Cu alte cuvinte, problematica abordată trebuie să fie universal înțeleasă.

Care sunt criteriile și calitățile decisive care pun accentul pe câștigători (în sensul în care decid cine sunt aceștia) într-un concurs de acest calibru?

Orice jurizare, în astfel de concursuri, este, oarecum, subiectivă. Fiecare jurat punctează în funcție de modul în care a rezonat cu fiecare producție. În general, sunt punctate calitatea scenariului, calitatea tehnică, capacitatea de a ține ascultătorul conectat, jocul actoricesc, muzica etc.

Ce mesaj aduce cu sine violența într-un spectacol radiofonic/într-o producție radiofonică?

Depinde de ce se înțelege prin violență… În cazul meu, folosesc violența (războiul – „Heruvim’s Dream”) ca pe un semnal de alarmă sau violența (verbală – „Exploziv”) pentru a contura anumite personaje. Trăim într-o lume violentă și dacă am încerca să o prezentăm ca fiind „roz”, cred că am pierde din credibilitate. Violența trebuie să existe atunci când încercăm să arătăm realitatea, însă cu moderație și în mod justificat.

Spațiul teatrului radiofonic prezintă un spațiu vizionar, deschis experimentelor și experimentărilor creative? Cum se manifestă această flexibilitate? Care sunt avantajele și roadele adoptării unei astfel de perspective?

Imaginația nu are limite. Acesta este motivul pentru care teatrul radiofonic este, cu siguranță, un spațiu deschis experimentelor.

În ce măsură evoluția, devenirea noastră ca ființe, depinde de selecțiile sonore, de ceea ce alegem să ascultăm?

Este un proces în dublu sens. Evoluăm ascultând, dar, în același timp, ne imaginăm ce ascultăm, având un fundal de trăiri.

În primul interviu pe care mi l-ați acordat, ați mărturisit, la un moment dat, că „Datorită digitalizării, putem atinge acum limite care, înainte, erau greu de imaginat.” Producția dvs. recentă, de 60 de secunde, a depășit o astfel de limită?

Nu pot spune că „Heruvim’s Dream” nu putea fi făcută decât pe calculator. Cu siguranță, acum a fost mult mai ușor.

Ce alte limite, greu de imaginat, dar totuși intuitive, ar putea înregistra performanțe care, în trecut, puteau fi semnalate doar pe teritoriul imaginației, fără aplicabilitate în realitatea radiofonică?

Nu cred că trebuie să ne axăm doar pe performanțe. Scopul meu este să găsesc povești captivante pe care să le pot transmite ascultătorilor. Dacă aceste povești reușesc, cumva, să atingă noi praguri, fiindcă pentru fiecare producție caut elemente noi, nu pot decât să mă bucur. Personajul central este ascultătorul și cred că doar acesta poate avea gânduri, emoții, atitudini și sentimente legate de aceste reușite.

Premiile obținute de regizorul de teatru radiofonic Mihnea Chelaru, cu cele două producții: „Exploziv” și „Heruvim’s Dream”:

  • Exploziv
    • ABU 2017 – Aur
    • Prix Marulic, Hvar 2018 – Aur
    • New York Festivals Radio Awards 2018 – Aur
    • Prix Europa 2017 – selecție oficială
    • ABU Sonic 2017 – finalist, top 5
    • UK Radio Drama Festival 2018 – Finalist, top 5
  • Heruvim’s Dream
    • 60 Seconds Radio 2018 – argint

Mulțumesc pentru timpul acordat!

Interviul cu regizorul de teatru radiofonic Mihnea Chelaru este pregătit de Ștefania Argeanu, pentru Ceașca de Cultură.

Sursă text documentare: Radio România Cultural & Ștefania Argeanu Autor: Ștefania Argeanu Sursă foto: din arhiva personală a domnului Mihnea Chelaru