Îmi amintesc, cu emoție, drag și recunoștință, de fiecare prilej în care ați îngăduit să vă întâlnesc, să vă ascult povestea din suflet; de fiecare conversație pe care mi-ați dăruit-o cu generozitate și blândețe și care, ulterior, a prins viață, devenind: un interviu publicat, (re)(re)(re)citit, dăruit, apropiat de suflet și păstrat cu devotament și afecțiune, pentru că reprezintă o comoară. Comoara inimii mele. „Cartea și teatrul rămân salvările noastre!“, mi-ați spus cu blândețe într-o lună mai, dintr-un cândva, maestre Vladimir Găitan…
Sunetul acestei propoziții mă poartă prin geografia unui timp, a unei secunde, a unui ACUM, pigmentat de căldura soarelui care viețuiește primăvara și de parfumul ploii dorite…
Astăzi, la ceas aniversar, îngăduiți-mi să vă transmit „La mulți ani!“, cu tot sufletul! Vă doresc sănătate, infinite bucurii, la intensitatea celor pe care le-ați dăruit, cu fiecare nouă poveste artistică transmisă, și, neapărat, la nivelul celor din această zi frumoasă, însorită, spectaculară de 2 februarie 2019, când am fost onorată să vă fiu alături. Vă mulțumesc, cu toată inima, Ștefania Argeanu
„…Văd, în teatru, salvarea noastră, a tuturor. Are o poveste. Să vă agățați de ea și să n-o lăsați să dispară…“
„Sunt convins că teatrul este o formă de întoarcere la cultură, absolut necesară. De câte ori reușesc eu, Vladimir Găitan, să mă duc la teatru, la colegii mei, să văd un spectacol, plec de-acolo alt om. Sunt mai bogat, sunt mai frumos, sunt mai drept… Parcă s-a întâmplat ceva, parcă am făcut o cură de seruri minunate… Cartea și teatrul rămân salvările noastre!”
„Îți mărturisesc că prima oară am dat la geologie. Am fost pasionat de ideea de munte, de cercetare și, în aceste condiții, am și dat la geologie.“
„Pentru mine, definiția amintirii e una în care nu știi ce să cuprindă. Imaginează-ți că pot fi niște amintiri cumplite, care nu se pot exprima, dar pot exista, și amintiri foarte plăcute într-o viață de om. Și atunci, cum să formulezi toată această stare?”
„Sfintele sărbători aveau o poezie și o bucurie extraordinare! Mirosurile care îmbrăcau casa, ca un brad de Crăciun sau un cozonac de Paște… Spațiul în care era așezată casa părintească, cu biserica Mirăuți la câțiva metri – unde mă jucam și unde fusese miruit Petru Rareș –, cu o încărcătură de istorie și de cultură fantastică, cu Cetatea Sucevei, care era chiar în spatele grădinii noastre. Țin minte că săream, cum se spune, pârleazul, iar zidurile Cetății Sucevei erau locul meu de joacă. Ce poate să-și dorească un copil mai frumos decât atât: un spațiu atât de generos…?”
„Noi, breasla mea, suntem un aluat pe care foarte mulți oameni îl iau în mână și îl frământă. Unul dintre acești brutari, cu mare talent, care m-au frământat, a fost și Lucian Pintilie; a fost și Sergiu Nicolaescu; a fost și Giurchescu, regizorul și directorul teatrului în care am fost angajat. Fiecăruia îi datorez o bucățică din nașterea mea ca actor.“
Textul despre aniversarea zilei de naștere a actorului Vladimir Găitan este realizat de Ștefania Argeanu, pentru Ceașca de Cultură. Autor: Ștefania Argeanu
Sursă: Ștefania Argeanu
