In aceasta noua expozitie Maia prezinta lucrari de pictura majoritatea realizate in acest an. Fata de anii anteriori suprafetele sunt de-a dreptul indraznete din prisma dimensiunilor, Maia reusind sa transforme panzele intr-un loc de joaca, dar o joaca seriosa si foarte creativa. Pasta de structura, cutitul de paleta, drippingul raman instrumentele principale ale cautarilor ei plastice. Noutatea vine si din paleta de culori folosita in ultimul an, care adauga culorilor pure un spectru diafan de griuri colorate asezate maiestuos in compozitii care aduc sugestia peisajului mai aproape de suflet. Crampeie de lumina si vibratii venite din inocenta si candoarea sufletului de copil cu siguranta transmit si privitorului acea bucurie a vietii fara prejudecati si constrangeri. Maia cauta, la fel ca orice artist adult care intelege cum functioneaza arta, modalitati de exprimare proprie, experimenteaza, devine subtila si face trimiteri fine spre discursuri plastice cu sine si cu lumea pe care si-o imagineaza. In rest Maia este un copil la fel ca ceilalti: scoala, lectii, bicicleta, muzica, excursii, joaca… Pasiunea si seriozitatea cu care picteaza sau deseneaza o fac speciala si fara sa-si dea seama prin ceea ce realizeaza in pictura, la varsta ei, a devenit un mic-mare artist.
”Pentru ca in aceasta expozitie este vorba despre un copil inzestrat cu un talent deosebit pentru pictura ce a reusit sa dea forma sunetelor sufletului ei printr-o claritate a expresiei si o inocenta ce ne fascineaza si ne face sa ne intrebam: cum a reusit un copil atat de mic sa fie atat de profund?
In compozitiile Maiei nu este vorba despre reguli, despre constrangeri compozitionale sau despre tipare, ci despre libertate si culoare.
Cu certitudine Maia simte culoarea si remarcam aceasta calitate a ei in lucrari precum Flori, Vibratii in care exploziile de culoare se armonizeaza perfect intrand in relatie unele cu altele intr-un dialog armonios, definind o lume in care realul e sesizabil prin simturi. Nu pune culoarea direct din tub, ci experimenteaza un limbaj cromatic in care amestecurile de culoare reusesc sa creeze o atmosfera, o stare. Ea reuseste sa esentializeze vegetatia sau un camp cu flori printr-o distilare a formelor in registre cromatice dominate de verde, albastru sau violet asa cum remarcam in lucrarile Vegetatii, Arsita, Camp cu flori sau Nocturna.
Intr-un alt registru se inscriu cele trei lucrari de mari dimensiuni: Sunetele sufletului, Vibratii monocrome si Vibratia luminii in care Maia experimenteaza limbajul monocromiei inventand o noua geneza a formelor, specifica ei. Regasim si in aceste lucrari explozia de energie din celelalte lucrari datorata dispunerii tuselor sau a stropirii efective a panzei cu pensula imbibata de culoare, creand astfel diverse senzatii vizuale si chiar tactile. De asemenea trebuie sa privim aceste lucrari si de aproape pentru ca asa vom vedea ca aceste suprafete monocrome, aceste griuri colorate s-au format din diverse amestecuri cromatice bine dozate pentru a rezulta un echilibru tonal.
Lasă un răspuns