Biblioteca Națională a României – sala de expoziții Pergament a găzduit în data de 28 septembrie 2019 vernisajul unei expoziții inedite de pictură, cea a Maiei Truțulescu, în vârstă de numai 9 ani, intitulată ”Sounds of Soul”, eveniment organizat cu sprijinul Asociației Culturale ARTAR. Maia a expus lucrări de pictură în tehnică acril pe pânză, cea mai mare fiind de 2 metri pe 2 metri. La 9 ani, Maia este la cea de-a patra expoziție personală de pictură. A participat la mai multe expoziții colective, dintre cele mai importante amintim expoziția “RITMURI CROMATICE” organizată de Galeria Elite Prof Art din București în colaborare cu Crowne Plaza Bucharest Hotel și expoziția ”Chipul lui Dumnezeu – Chipul omului” unde expune alături de studenți ai Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, secția artă sacră. Multe din lucrările Maiei se află deja în colecții private sau de stat. Deoarece stră-străbunicul Maiei a fost unul dintre cei 1228 de delegați care au votat Unirea Transilvaniei cu România în 1918, a dorit să realizeze o lucrare prin care să aducă un omagiu înaintașului ei și celor 100 de ani de România. Astfel, în acest an a realizat lucrarea ”Visul României Mari” care în momentul de față se află la loc de cinste în patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române din București.
În această nouă expoziție, Maia prezintă lucrări de pictură majoritatea realizate în acest an. Față de anii anteriori, suprafețele sunt de-a dreptul îndrăznețe din prisma dimensiunilor, Maia reușind să transforme pânzele într-un loc de joacă, dar o joacă serioasă și foarte creativă. Pasta de structură, cuțitul de paletă, drippingul rămân instrumentele principale ale căutărilor ei plastice. Noutatea vine și din paleta de culori folosită în ultimul an, care adaugă culorilor pure un spectru diafan de griuri colorate așezate maiestuos în compoziții care aduc sugestia peisajului mai aproape de suflet. Crampeie de lumină și vibrații venite din inocența și candoarea sufletului de copil cu siguranță transmit și privitorului acea bucurie a vieții fără prejudecăți și constrângeri. Maia caută, la fel ca orice artist adult care înțelege cum funcționează arta, modalități de exprimare proprie, experimentează, devine subtilă și face trimiteri fine spre discursuri plastice cu sine și cu lumea pe care și-o imaginează. În rest, Maia este un copil la fel ca ceilalți: școală, lecții, bicicletă, muzică, excursii, joacă… Pasiunea și seriozitatea cu care pictează sau desenează o fac specială și, fără să-și dea seama, prin ceea ce realizează în pictură, la vârsta ei, a devenit un mic-mare artist.
Expoziția de la București a lăsat o impresie foarte bună publicului iubitor de artă, care a apreciat atât originalitatea, cât și maniera de lucru a Maiei, aceasta fiind supusă unui tir de întrebări despre cum a reușit să realizeze lucrări de asemenea dimensiuni. Impresia lăsată a fost una de impact, atât în ceea ce privește lucrările, dar și în ceea ce privește aspectul expoziției în ansamblul ei. Expoziția ”Sounds of Soul” de la Biblioteca Națională a României – sala Pergament va rămâne deschisă până în 11 octombrie 2019.
”Pentru că în această expoziție este vorba despre un copil înzestrat cu un talent deosebit pentru pictură ce a reușit să dea formă sunetelor sufletului ei printr-o claritate a expresiei și o inocență ce ne fascinează și ne face să ne întrebăm: cum a reușit un copil atât de mic să fie atât de profund? În compozițiile Maiei nu este vorba despre reguli, despre constrângeri compoziționale sau despre tipare, ci despre libertate și culoare. Cu certitudine Maia simte culoarea și remarcăm această calitate a ei în lucrări precum Flori, Vibrații în care exploziile de culoare se armonizează perfect intrând în relație unele cu altele într-un dialog armonios, definind o lume în care realul e sesizabil prin simțuri. Nu pune culoarea direct din tub, ci experimentează un limbaj cromatic în care amestecurile de culoare reușesc să creeze o atmosferă, o stare. Ea reușește să esențializeze vegetația sau un câmp cu flori printr-o distilare a formelor în registre cromatice dominate de verde, albastru sau violet așa cum remarcăm în lucrările Vegetații, Arșița, Câmp cu flori sau Nocturna. Într-un alt registru se înscriu cele trei lucrări de mari dimensiuni: Sunetele sufletului, Vibrații monocrome și Vibrația luminii în care Maia experimentează limbajul monocromiei inventând o nouă geneză a formelor, specifică ei. Regăsim și în aceste lucrări explozia de energie din celelalte lucrări datorată dispunerii tușelor sau a stropirii efective a pânzei cu pensula îmbibată de culoare, creând astfel diverse senzații vizuale și chiar tactile. De asemenea trebuie să privim aceste lucrări și de aproape pentru că așa vom vedea că aceste suprafețe monocrome, aceste griuri colorate s-au format din diverse amestecuri cromatice bine dozate pentru a rezulta un echilibru tonal. Dar indiferent de opțiunile cromatice, în compozițiile din ultimul an Maia vrea să cuprindă un întreg orizont de sentimente, de aceea tendința ei este de a lucra pe suprafețe tot mai mari, chiar dacă sunt formate din unirea mai multor pânze. Pe suprafețele mari se simte mai liberă și reușește să îmblânzească spațiul așa cum nu te-ai aștepta de la o ”mână de om”, cu o înfățișare fragilă, dar încărcată de o ambiție imensă.”
Sunt câteva din cuvintele curatorului expoziției, Roxana Bărbulescu, care a vorbit în deschiderea vernisajului.
