Pâinea noastră cea de toate zilele, în regia lui Șerban Georgescu, intră în cinema din 15 martie

Documentarul dezvăluie provocările din culisele uneia din puținele afaceri sociale din România care încă rezistă: brutăria MamaPan. MamaPan este un loc în care nu se face doar pâine, ci se repară și vieți. Este o brutărie, o afacere socială, un fel de a fi, de a susține comunitatea, un refugiu pentru cele care lucrează acolo – mame singure, femei în condiții dificile de viață.

Pâinea noastră cea de toate zilele este, la bază, o poveste despre supraviețuire – atât a unei mici afaceri sociale din România, cât și a celor care lucrează acolo. Angajatele brutăriei MamaPan sunt femei fără posibilități materiale, aflate la baza piramidei sociale, femei care vor să lucreze, care se gândesc la asigurări medicale și la pensie, femei care au refuzat statutul de „asistat social”.

Pâinea noastră cea de toate zilele

Documentarul regizat de Șerban Georgescu se va lansa în cinematografele din țară pe 15 martie. Filmul urmărește povestea femeilor de la brutăria MamaPan, descoperind provocările cu care se confruntă ele, precum și motivațiile lor pentru a nu renunța, deși sistemul pare construit să le pună piedici, nu să le ajute.

Provocările prezentate în documentar nu sunt doar ale angajatelor, ci și ale Irinei Sorescu, inițiatoarea afacerii, care se încăpățânează să creadă că economia socială poate funcționa, oricât ar contrazice-o sistemul autohton.

Pâinea noastră cea de toate zilele ne arată și legăturile dintre păturile sociale și cât de importantă este conștientizarea lor. Filmările s-au întins pe parcursul a peste 3 ani, fiind perioada cea mai mare de producție a unui documentar semnat de Șerban Georgescu.

„E un documentar foarte personal și suntem norocoși că femeile care sunt protagonistele lui ne-au permis să le descoperim, s-au deschis în fața noastră, niște bărbați, în condițiile în care poveștile lor de viață au bărbații în rolurile agresorilor, anti-eroilor. A fost o relație de încredere care s-a construit în timp. La începutul filmărilor erau mult mai retrase și discrete cu detaliile, dar cu fiecare zi petrecută împreună ne-au acordat privilegiul de a pătrunde în intimitatea și realitatea poveștilor lor de viață. În vulnerabilitatea pe care ele și-au asumat-o în fața camerei stă forța lor și implicit a acestui documentar.”, a spus regizorul.